Osteoporoza, boala silențioasă care macină oasele. „Depinde foarte mult de zestrea de os cu care intră la menopauză”
0Una dintre cele mai răspândite boli în rândul femeilor de peste 60 de ani, osteoporoza, se instalează în tăcere și, de cele mai multe ori, este depistată atunci când apar complicațiile.
Despre factorii care pot duce la osteoporoză, despre prevenție, dar și tratament, a vorbit pentru „Weekend Adevărul“ medicul primar endocrinolog Claudia Triță, din cadrul Spitalului Județean de Urgență Slatina.
„Weekend Adevărul“: Ce este osteoporoza?
Dr. Claudia Triță: Osteoporoza, după cum îi spune și numele, este o boală a oaselor, o boală în care oasele devin mai poroase, mai fragile și cu tendință la fractură. Osteoporoza este o boală care, în marea majoritate a cazurilor, apare la femei după instalarea menopauzei. Poate apărea și la vârste mai mici, chiar și la copii, sunt anumite boli moștenite. Poate apărea și la bărbați, în anumite condiții, dar 90% dintre cazurile de osteoporoză se întâlnesc la femeile aflate la menopauză.
Ce simptome are această boală?
Din păcate, osteoporoza nu are simptome. Eu le mai spun pacientelor că osteoporoza nu doare, așa cum nu doare nici colesterolul mare. În schimb, adesea, multe femei descoperă osteoporoza cu prilejul unei fracturi, când deja apare complicația. De fapt, rostul tratamentului în osteoporoză este acela de a preveni fracturile.
Fractura de șold, pericol de imobilizare
Ce tipuri de fracturi sunt specifice osteoporozei?
Fracturile, considerate cu preponderență fracturi osteoporotice, sunt fracturile de antebraț, în treimea inferioară a antebrațului; fracturile coloanei vertebrale – acele așa-zise tasări, prin tradiție ele sunt descrise și de radiologi ca tastări, dar practic sunt niște fracturi ale vertebrelor și cu apariția cifozei, a cocoașei, cum se spune popular –, și cea mai redutabilă complicație – fractura de șold. Fractura de șold este o fractură invalidantă, cu o rată mare de mortalitate, o rată mare a complicațiilor, cam o treime dintre pacientele cu fractură de șold rămân imobilizate la pat permanent, deci practic este complicația cea mai de temut.
Este nevoie de un traumatism pentru a se produce acele tasări ale coloanei?
Osul fiind mai poros, mai fragil, fracturile și tasările se produc la traumatisme minime, care nu ar trebui să rupă osul. Spre exemplu, cel mai frecvent mâna se rupe prin cădere de la același nivel, adică se împiedică, cade din picioare, se sprijină în mână, mâna se rupe. Dacă osul nu ar fi fragil, nu ar trebui să se rupă, pentru că nu discutăm de accident de circulație sau căzătură de la înălțime. De multe ori, pacienta nici nu-și amintește traumatismul, căci poate fi o simplă răsucire bruscă, o treabă casnică, o aplecare etc.
Și nu se simte?
Este foarte dureroasă la momentul producerii, dar cel mai des este tratată drept lombosciatică sau discopatie.
„Boala sclerelor albastre“
Dacă nu există semne, practic specialistul ce ne recomandă? Ar trebui de la o vârstă anume să facem investigații?
Există teste de osteoporoză care se fac. Sunt testele cu ultrasunete care se fac la călcâi și există test cu absorbțiometrie duală, cu raxe X, așa-zisa DEXA, care este o investigație mai sofisticată și care poate să arate o densitate minerală osoasă scăzută. De asemenea, există o serie de factori favorizanți – de exemplu, greutatea mică. Doamnele care sunt slăbuțe fac osteoporoză mai repede la menopauză față de doamnele mai plinuțe. Dar sunt și categorii de pacienți cu alte boli: diabet zaharat, poliartrită reumatoidă, orice boală care necesită corticoterapie. Aceștia sunt factori favorizanți pentru osteoporoză și la acești pacienți osteoporoza trebuie căutată în mod activ. Nu mai vorbesc de pacienții sau pacientele care au avut deja o fractură. Apariția fracturii deja ne face să punem diagnosticul de osteoporoză severă și dacă nu avem osteodensitometria făcută.
Ați vorbit și de factorii genetici. Ce anume ar trebui să ne pună în gardă?
Există o boală genetică, se cheamă osteogenesis imperfecta, mai este denumită și „boala sclerelor albastre“, și aceste persoane fac fracturi din fragedă copilărie. Dar, bineînțeles, făcând fracturi vin la doctor și ar trebui să se suspicioneze această investigație și se poate face tratament. Se prescrie tratament special pentru copii, dar nu cu medicamentele de adulți, sunt niște scheme speciale de tratament. În general, fetele seamănă cu mama la mai multe lucruri și, într-adevăr, dacă mama a avut osteoporoză și fractură, cu mare probabilitate și pacienta noastră are risc mai mare de a face osteoporoză și fractură. Nu este o fatalitate, nu obligatoriu orice femeie face osteoporoză. Depinde foarte mult de zestrea de os cu care intră la menopauză. Masa osoasă crește și se acumulează din adolescență în tinerețe și atât timp cât femeia este sănătoasă, greutatea este aproximativ normală, are o activitate fizică corespunzătoare și o alimentație bună și intră la menopauză cu o masă osoasă bună, ea va pierde din masa osoasă atunci când intră la menopauză, dar nu va face osteoporoză. Nu obligatoriu orice femeie la menopauză trebuie tratată de osteoporoză.
Corticoterapia, o categorie vizată
Există anumite boli care favorizează apariția osteoporozei?
Printre factorii principali sunt fumatul, alcoolismul, dar și alte boli, precum hipertiroidia, hiperparatiroidia, hipercortizolismul. De asemenea, o categorie vizată – și destul de numeroasă – este a celor care primesc corticoterapie. Sunt multe boli care se tratează cu preparate cortizonice: astmul bronșic, boli autoimune, boli de sistem... Dacă ai primit corticoterapie mai mult de o lună și cu doze mai mari, nu mai zic de cei care primesc pe termen îndelungat, riscul este foarte mare de osteoporoză și, în special, de fracturi vertebrale, osteoporoză pe regiunea coloanei vertebrale.
Este valabil și pentru copii?
Da, mai ales cei care suferă de boli precum astm, afecțiuni renale. În urma administrării îndelungate a tratamentului cu cortizoni pot face osteoporoză, dar în cazuri destul de rare. Îți dai seama din analize, din osteodensitometrie – există anumite aparate care fac și la copii osteodensitometrie. În ultimii 20 de ani, doar două cazuri de osteogenesis imperfecta am în evidență. Unul este copil aflat acum în tratament, cealaltă persoană nu mai este copil, dar a avut din copilărie. Aceștia se diagnostichează în urma fracturilor, ei fac fracturi de mici. Dacă observă o frecvență neobișnuit de mare a fracturilor ar trebui să se gândească la asta.
„Sarcopenia și osteoporoza merg mână-n mână“
Mușchii au o contribuție în apariția osteoporozei?
Sistemul osos este foarte mult legat de sistemul muscular. Osteoporoza, de regulă, se însoțește și de o scădere a masei musculare care duce la un mers nesigur, la tulburări de echilibru, care contribuie la căderi și sunt considerați tot factori favorizanți. Dacă nu cazi, nu fracturezi. Un medicament adjuvant folosit foarte larg este Alfacalcidolul. Acesta nu crește neapărat masa musculară, dar îmbunătățește foarte mult coordonarea neuromusculară și împiedică căderile. Împiedicând căderile, împiedică și fracturile.
Așadar, semnalul poate veni fie de la os, fie de la mușchi.
Da, există legătură. Scăderea masei musculare, în termeni medicali, se numește sarcopenie, și se pare că sarcopenia și osteoporoza merg mână-n mână.
Când ar trebui să ne facem probleme?
Osteoporoza ar trebui căutată activ la femeile aflate la menopauză, la pacienții cu poliartrită reumatoidă, la cei care primesc corticoterapie pe perioadă mai mare de o lună, paciente cu cancer de sân care primesc tratament cu blocanți de aromatază. Nu orice tratament oncologic înseamnă risc de a face osteoporoză, dar cele care primesc inhibitori de aromatază, da. Din experiență vă spun că toate doamnele care au dureri de spate vin și se caută de osteoporoză. Problema este următoarea: o femeie care are o fractură vertebrală are risc de trei ori mai mare să facă fracturi în anul următor față de femeile care nu au nicio fractură. Faptul că ai o fractură îți face o predispoziție și mai mare de a face alte fracturi. Și atunci sigur că apare cifoza și, pe lângă limitarea mobilității coloanei, au o limitare mare a capacității pulmonare, apar modificări ale capacității respiratorii.
Cea mai redutabilă complicație este fractura de șold. Statisticile arată că o treime din femeile cu fractură de șold mor când fac fractura, altă treime rămân imobilizate la pat, deci două din trei femei cu fractură la șold suferă de o gravitate extremă. Focusul este să nu ajungem acolo.
Tratamentul, definitoriu în termen de cinci ani
Există vreun tratament preventiv?
De-a lungul vieții putem face lucrurile pe care orice persoană ar trebui să le facă pentru a avea o sănătate generală bună: să avem grijă să menținem o greutate cât mai apropiată de normal – nici foarte slabă, dar nici cu multe kilograme peste –, să facem mișcare, fie chiar și mers pe jos în pas vioi sau o jumătate de oră de mers cu bicicleta, nu neapărat sală sau sport de performanță.
De asemenea, o alimentație echilibrată, bogată în lactate, în legume și fructe, de preferat neprocesate, ajută să obținem o densitate minerală osoasă normală și să o menținem.
Sportul de performanță face rău sau ajută?
Sportul de performanță vine cu alte probleme ortopedice, dar bineînțeles că sportivii au o masă osoasă bună, sportul ne ajută să prevenim apariția osteoporozei.
Tratamentul injectabil, mai bun, dar mai scump
Cum se tratează osteoporoza?
Există o serie de tratamente, clase de medicamente. Sigur că sunt necesare calciul și vitamina D, acestea sunt cărămizile, ca să zic așa, dar numai cărămizile nu sunt suficiente ca să avem un zid rezistent. Principala clasă de medicamente se numește generic clasa de bifosfonați și acesta este standardul de aur. Prima dată când vine o pacientă cu osteoporoză și te gândești la un tratament, te gândești să-i dai un bifosfonat, care este dovedit cu efect osteoporotic, deja sunt zeci de ani de când sunt pe piață și sunt utilizate, sunt foarte bine cunoscute indicațiile, contraindicațiile, singura problemă de administrare a acestor bifosfonați, care în general sunt sub formă de tablete, este aceea că au o absorbție foarte scăzută la persoanele care au ulcer, boală de reflux sau hiperaciditate gastrică. Nu neapărat că ar crește aciditatea gastrică, dar faptul că nu se absorb bineînțeles că le scade foarte mult din eficiență.
Și nu există o altă formulă?
Există o formulă injectabilă la un singur bifosfonat, la acidul ibandronic, și există formă injectabilă la denosumab, care este un medicament mai nou apărut, destul de scump, și care se face prin injecții bianuale, adică din șase în șase luni. Mai există, de asemenea, acidul alendronic sub formă de injecții anuale, o singură injecție pe an, acela are un cost destul de mare și se administrează în anumite condiții.
Adică investigați pacientul, nu dați oricui.
Categoric. Fiind prețul foarte mare, se administrează la un lot bine investigat de pacienți, doar la Institutul Parhon momentan, nu poate fi dat pe rețetă în farmacie externă.
Tratamentul ține boala în frâu la stadiul în care am descoperit-o sau o vindecă?
Tratamentul împiedică pierderea de masă osoasă. Pot exista și îmbunătățiri substanțiale și cu vindecare. Oricum, ei sunt limitați la o perioadă de cinci ani. Peste cinci ani, nu mai aduc beneficii. Dacă peste cinci ani scorul este bun, întrerupem tratamentul, dacă nu este bun, trebuie să continuăm cu altă clasă, cu denosumabul sau cu teriparatid, sau cu ce are indicație pacienta respectivă.
Se încarcă comentariile...
