Obligativitatea vaccinării încinge din nou spiritele. O eventuală lege, discutată pe la colțuri

Se discută din nou în spațiul public despre vaccinarea obligatorie. Asta după ce, zilele trecute preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Valeria Herdea, a declarat că „vaccinarea nu ar trebui discutată ca opțională”, având în vedere importanța sa pentru sănătatea publică. Ulterior, preşedintele CNAS a revenit cu precizări după ce  declaraţiile sale pe tema vaccinării au provocat o serie de controverse. Valeria Herdea a declarat, a doua zi că „singurul lucru obligatoriu este doar informarea pacienţilor, iar acest lucru este valabil şi pentru vaccinare”. Cât de greșit este ce a spus Valeria Herdea inițial?

Motivele pentru care este nevoie de o lege a vaccinării - Foto Pixabay

Acum o lună s-a încheiat epidemia de rujeolă din țara noastră. Până pe 25 august 2023, numărul total de cazuri a ajuns la 23.690, înregistrându-se și 21 de decese de la începutul perioadei de supraveghere, care a început pe 1 ianuarie 2023, cele mai multe la persoane nevaccinate.

Preşedintele Casei Naţionale de Asigurări de Sănătate (CNAS), Valeria Herdea, a subliniat luni că „vaccinarea nu ar trebui discutată ca opțională”, având în vedere importanța sa pentru sănătatea publică. Dr. Herdea a afirmat că oamenii au „uitat foarte repede lecţiile pandemiei, iar acoperirea vaccinală a scăzut foarte mult, de exemplu rată de aproximativ 70% pentru vaccinarea antirujeolică”.

Deși vaccinarea gripală pentru persoanele vârstnice este gratuită, aceasta rămâne scăzută, iar multe persoane cu boli cronice își pierd viața din cauza unei gripe banale.

„Din punctul meu de vedere, şi îmi asum ceea ce spun, vaccinarea nu ar trebui discutată ca opţională. Fiecare dintre noi a avut o şansă să fie vaccinat şi protejat atunci când era copil şi la vremea respectivă nu aveam acces la toate vaccinurile care se găsesc în prezent. Ţine doar de noi să ne vaccinăm copiii, pentru a le da dreptul să crească sănătoşi", a transmis Valeria Herdea luni.

Marți, șefa CNAS a revenit după ce declarațiile sale de luni au stârnit critici. „Pentru că declaraţia mea de ieri a fost interpretată eronat, precizez un lucru esenţial: singurul lucru obligatoriu este doar informarea pacienţilor. Aşadar, acest lucru este valabil şi pentru vaccinare. Este obligatoriu ca pacienţii să aibă toate informaţiile de la medicii de familie, indiferent dacă vorbim de beneficii sau riscuri. Comunicarea medic-pacient nu este facultativă, acesta este mesajul pe care am intenţionat să îl transmit”, transmis Valeria Herdea, potrivit unei declaraţii de presă.

Simin-Aysel Florescu, managerul Spitalului Clinic de Boli Infecţioase şi Tropicale "Victor Babeş”, a fost și mai precisă „este necesară o lege a vaccinării prin care să trecem de pragul explicaţiilor (...) pentru că, dacă vorbim de sănătate publică, vaccinarea nu mai este o alegere individuală”.

„În cele mai multe cazuri, părinţii care nu îşi vaccinează copii ignoră cu desăvârşite subiectul vaccinării. Trece pe lângă ei toată informaţia noastră. Şi mai mult, dacă copilul supravieţuieşte şi e bine, e o dovadă în plus că e mai bine aşa, că se imunizează natural, ceea ce e iraţional, pentru că, în acest fel, ajungem la izbucniri epidemice şi la nenumărate cazuri complicate", a afirmat medicul Simin-Aysel Florescu.

Ce ar aduce în plus o astfel de lege

Dr. Emilian Popovici, vicepreședintele Societății Române de Epidemiologie, a explicat pentru „Adevărul” care sunt beneficiile unei astfel de legi și de ce este nevoie de această legislație.

O lege în acest domeniu „ar aduce niște reglementări”, spune medicul.

„Aduc un singur exemplu: să zicem că un copil nevaccinat intră într-o colectivitate și favorizează propagarea unei boli în colectivitatea respectivă. Legea ar trebui să stabilească dacă acest lucru este sau nu corect.”, evidențiază expertul.

Asta pentru că „imunitatea colectivă, aceea care protejează colectivitatea, devine funcțională undeva la 80%”.

Concret, atunci când 8 din 10 oameni sunt vaccinați sau trecuți prin boală, o colectivitate este protejată. „De dorit ar fi ca rata de vaccinare să ajungă la peste 90%”, punctează medicul.

Motivul? „Chiar dacă vaccinezi o colectivitate în procent de 80% sau 90%, tot îți va rămâne un procent de 10-15% subiecți care nu vor dezvolta imunitatea postvaccinală, chiar dacă au fost vaccinați, din varii motive, fiziologice, patologice, din motive care țin de calitatea vaccinului, sau de felul în care s-a făcut administrarea vaccinului. Sunt o serie de motive care fac ca acest procent să apară.”, explică dr. Emilian Popovici.

Cu toate acestea, persoanele care nu dezvoltă o imunitate postvaccinală suficientă sunt protejate de majoritatea vaccinaților și de cei care au imunitate postinfecțioasă, aceste două tipuri de imunitate cumulându-se într-o colectivitate.

Dr. Popovici explică: un copil nevaccinat poate aduce un agent patogen într-o colectivitate și poate îmbolnăvi persoanele care nu au dezvoltat o imunitate postvaccinală. Tocmai acesta este contextul în care avem nevoie de reglementare.

„Trebuie stabilit dacă acest nevaccinat are dreptul să intre în colectivitate, îi dai dreptul să-i infecteze pe aceia, să-i îmbolnăvească sau consideri că nu este corect așa și atunci restricționezi dreptul unei persoane nevaccinate de a intra într-o colectivitate. Încălcarea diverselor prevederi pe care le are o lege a vaccinării sigur că se poate sancționa, prin restricționarea accesului sau, cum se întâmplă în alte părți, în alte țări, printr-o amendă, care nu se adresează copiilor, bineînțeles, ci părinților. Toate trebuie precizate foarte clar și discutate aceste lucruri”, clarifică medicul.

Practic, o astfel de legislație „ar crește acoperirea vaccinală”.

„Asta este ceea ce se dorește, crescând acoperirea vaccinală crește protecția față de boală.”, afirmă vicepreședintele Societății de Epidemiologie.

O situație care are nevoie de reglementare

Dr. Popovici evidențiază diferențele de reacție la decesele cauzate de epidemii. În unele țări, chiar și câteva decese provocate de boli precum rujeola provoacă o reacție publică puternică, ceea ce duce la o creștere a vaccinării. În alte locuri, chiar și cu un număr semnificativ mai mare de decese, nu se iau măsuri, ceea ce este considerat anormal. La noi au murit 21 de oameni din cauza rujeolei.

„O lege reglementează o situație care are nevoie de această reglementare. Până acum nu s-a pus problema, pentru că acoperirea vaccinală a fost suficientă, a fost mulțumitoare. Să se vadă că nu există vreo rea intenție sau vreo intenție ascunsă, nevoia a apărut în momentul în care am ajuns cu acoperirea vaccinală la procente de 60-70%. O lege a vaccinării este necesară pentru a reglementa și corecta astfel de situații, asigurând o protecție adecvată a sănătății publice, să nu lăsăm colectivitățile descoperite”, adaugă expertul.

„Dacă nu suntem de acord, atunci va trebui să suportăm consecințele situației, să ne asumăm.”, mai spune medicul.

În plus, este importantă informarea despre vaccinare, nu doar ocazională, pentru a combate dezinformarea, care afectează negativ încrederea în vaccinare și în sistemul de sănătate.

„Trebuie să învățăm că aceste informări ocazionale nu rezolvă problemele. Trebuie să facem o informare pe toate subiectele, în special pe subiectele medicale, inclusiv pe problemele vaccinării. O informare care să fie permanentă și profesionistă. Deci, zi de zi trebuie făcută informarea, a părinților, a populației generale, chiar și a copiilor, poate fi utilă. Atunci, sigur că rezultatele vor fi alte.”, concluzionează medicul.

Cum poate influența legea percepțiile părinților

Obligația vaccinării poate genera îngrijorări legate de pierderea drepturilor parentale. Părinții reticenți ar putea percepe obligativitatea ca o încălcare a dreptului de a decide pentru copiii lor, ceea ce ar putea întări pozițiile anti-vaccinare, subliniază psihologul Keren Rosner.

„Obligativitatea privind vaccinarea poate influența percepțiile părinților în două direcții. O dată îngrijorarea privind pierderea drepturilor parentale, cei care au anumite rețineri față de vaccinare, ar putea să perceapă obligativitatea ca pe o încălcare a drepturilor lor de a lua decizii pentru proprii copiii. Ar putea vedea acest lucru ca pe o încălcare a libertății, ceea ce poate să întărească convingerile anti-vaccinare.”, a precizat psihologul pentru Adevărul.

Apoi, unii părinți s-ar putea conforma vaccinării nu din convingere, ci din teama de penalizări.

„A doua direcție: frica de consecințe sociale sau legale, adică, dacă vaccinarea devine obligatorie, unii părinți pot să se conformeze nu pentru că au încredere și au înțeles beneficiile vaccinului, ci din frica de a nu fi penalizat. Acest tip de conformare nu rezolvă de fapt reticența pe termen lung, ci poate să influențeze de asemenea poveștile conspiraționiste, teoriile.”, adaugă Keren Rosner.

De aceea, ar fi nevoie de campanii de informare transparente, care să sublinieze beneficiile vaccinării. Aceste campanii ar trebui să fie susținute de persoane publice de încredere și de medici de familie, care au o relație mai strânsă cu comunitatea.

„Ar trebui să existe o educație pe bază de dovezi, campanii de informare foarte transparente, care să expună beneficiile vaccinării. Dovezile să vină din partea unor persoane investite cu încredere, oameni care sunt modele, care sunt persoane publice, în care populația are încredere. Importantă este și implicarea medicilor de familie, multe persoane au mare încredere în acesta, având o relație mult mai frecventă și apropiată”, a mai spus psihologul.

Combaterea dezinformării este esențială în contextul vaccinării, iar informarea continuă, alături de demontarea informațiilor false, joacă un rol crucial în această luptă. Este necesar un dialog empatic și campanii eficiente care să convingă populația de importanța vaccinării. În plus, comunicarea argumentelor științifice într-un mod accesibil, împreună cu exemple concrete despre beneficiile vaccinării și impactul său pozitiv asupra sănătății publice, este fundamentală pentru a asigura o înțelegere corectă a acestui subiect.

„Trebuie să se explice foarte clar, să dea exemple despre vaccinarea care s-a făcut în ultimii 100 de ani, iar cu date științifice, prin comparație, să se vadă care au fost beneficiile concrete, clare, adică câte sute de mii de oameni au fost salvați cu ajutorul vaccinului și care era mortalitatea în cazul unor epidemii, a unor boli transmisibile în timpul copilăriei. Și să existe mai puțină posibilitate de exprimare în mediul public a persoanelor care sunt anti-vaccinare.”, precizează specialista.

Decizia de vaccinare - în seama specialiștilor

Keren Rosner a explicat și de ce este mai bine ca decizia de vaccinare să fie lăsată în seama specialiștilor în domeniu. Părinții ar putea renunța să se documenteze despre vaccinuri din cauza efortului perceput ca fiind prea mare. O astfel de abordare a vaccinării, în care deciziile sunt luate de experți, ar putea reduce incertitudinea și ar putea duce la rezultate mai bune în sănătatea publică.

„De foarte multe ori, această alegere a părinților îi pune într-o situație foarte delicată, pentru că apare indecizia. Ce să fac? E bine? Una este să ia cineva avizat decizia, alta este să o ia părinții, pentru că ei nu sunt siguri și o să oscileze. Vor tinde mai mult spre a nu vaccina, pentru că se gândesc că așa se protejează. Pe când dacă este o obligativitate, susținută de un om de specialitate, și nu mai este posibilitatea de a spune da sau nu, deși pare un pic cam tiranic, o metodă mai comunistă, nimeni nu va mai sta să pună la îndoială, specialistul lua decizia. Părinții vor avea teama să nu facă rău copilului, deoarece nu au siguranță în cunoștințele pe care le-au legate de vaccin, ar trebui să se documenteze, să gândească, să evalueze, adică e un efort pentru ei, uneori e mult prea solicitat. Și atunci mai bine renunță, e varianta cea mai simplă, decât să-și asume un risc, mai bine lasă lucrurile așa. Nu înțeleg că de fapt ăsta este riscul mai mare, să lase lucrurile așa.”, a explicat psihologul.

Există un precedent

Deputatul PSD Patriciu Achimaș-Cadariu solicita sprijinul colegilor parlamentari pentru adoptarea legii vaccinării, subliniind gravitatea epidemiei de rujeolă din România, în luna martie. El critica lipsa de voință politică pentru schimbare și atrăgea atenția asupra influenței manipulării de pe rețelele sociale asupra mișcărilor antivaccinare.

Dr. Achimaș-Cadariu sublinia că înainte de 1989 acoperirea vaccinală era de peste 95%, dar acum a scăzut semnificativ. El pledează pentru adoptarea legii, chiar cu riscul pierderii unor voturi, pentru protejarea sănătății publice.

„Să nu facem jocul antivacciniştilor, oricare ar fi ei, din interior sau din exterior, ei atentează efectiv la sănătatea poporului român. Se pot lua nişte măsuri, se pot face şi impune reguli.”, sublinia atunci prof. univ. dr. Patriciu Achimaş Cadariu.

Legea vaccinării, aprobată de Senat în 2017, stipulează că vaccinarea copiilor devine obligatorie conform calendarului național de imunizare. În cazul izbucnirii unei epidemii, vaccinarea cu serurile corespunzătoare ar urma să fie impusă. Cu toate acestea, proiectul de lege a rămas blocat la Camera Deputaților, care are rolul de for decizional.

„Să ne aducem aminte că legea a vaccinării s-a făcut. A fost făcută, a fost discutată, pot să spun, mult discutată, doar că nu s-a finalizat. Acolo unde trebuia să treacă de niște voturi și de niște aprobări, lucrurile s-au blocat. Probabil că ar trebui reluată legea respectivă, eventual unele aspecte mai trebuie lămurite, să fie clarificate și să fie dată mai departe sub forma care se consideră că este acceptabilă și utilă la ora actuală. Dacă se dorește, se poate face.”, a punctat dr. Emilian Popovici.

Țări în care vaccinarea este obligatorie

„În majoritatea țărilor UE/SEE vaccinările au caracter de recomandare. În 12 țări din UE/SEE vaccinarea copiilor împotriva anumitor boli este obligatorie, deși vaccinurile care sunt obligatorii variază în aceste țări.”, informează Portalul european de informații despre vaccinare

De exemplu, în Italia, toți copiii trebuie să fie vaccinați împotriva unor boli precum rujeola, oreionul și rubeola, iar părinții care nu respectă aceste cerințe pot fi amendați cu sume de până la 500 de euro.

În Franța, vaccinarea a devenit obligatorie pentru 11 boli, iar părinții pot fi sancționați cu amenzi de până la 3.750 de euro în caz de nerespectare.

În Germania, vaccinarea împotriva rujeolei este obligatorie pentru copiii care frecventează grădinițele și școlile. Părinții pot fi amendați cu până la 2.500 de euro în cazul nerespectării legii .

Și în Grecia vaccinarea este obligatorie pentru copii, iar părinții care nu respectă cerințele pot fi supuși unor sancțiuni legale.