În ce condiţii existenţa unui nodul tiroidian creşte riscul de cancer

Somnolenţa, incapacitatea de concentrare, kilogramele în plus sau în minus pot fi semne ale unei afecţiuni a glandei tiroide. Apariţia unui nodul tiroidian poate ridica semne de întrebare, însă, de multe ori, aceasta nu indică prezenţa unui cancer, dau asigurări specialiştii.

Un nodul descoperit la sân, la tiroidă sau în orice altă parte a corpului ne duce cu gândul cel mai adesea la existenţa vreunui cancer. Însă, nu ar trebui să ne facem griji de pomană, ci să mergem la medicul specialist pentru a-l investiga şi a stabili conduita terapeutică potrivită pentru fiecare caz în parte. Prof.dr. Martha Hoffmann, expert în medicină nucleară în cadrul Centrului de Radiologie Wiener Privatklinik, Austria, dă detalii despre tipurile de cancer de tiroidă şi despre metodele de tratament în cazul acestor afecţiuni.

Ce este cancerul de tiroidă şi cum se diagnostichează corect? Existenţa unui nodul tiroidian creşte sau nu riscul de cancer?

Există mai multe tipuri de cancer tiroidian. Spre exemplu, cancerul tiroidian anaplazic, cancerul tiroidian diferenţiat sau cancerul tiroidian medular. În cazul cancerului tiroidian medular, dacă se găseşte un nodul tiroidian, diagnosticarea se face prin testul cu calcitonină, care funcţionează ca un screening marker pentru a indica prezenţa acestui tip de cancer şi dacă se află în stare avansată.

Pentru cancerul tiroidian diferenţiat, diagnosticarea se poate face printr-o sonografie care să indice care dintre nodulii tiroidieni ridică semne de întrebare. În tiroidă există mulţi noduli care nu reprezintă neapărat un risc pentru a dezvolta această afecţiune. Spre exemplu, prezenţa unui chist sau a unui nodul tiroidian cu aspect spongios nu reprezintă indicatori pentru cancerul tiroidian.

În cazul în care există un nodul care ridică motive de îngrijorare, cu o dimensiune mai mare de un centimetru, trebuie făcută o scintigrafie sau aspiraţia cu ac fin  - FNA, care va fi ghidată de sonografie. În cazul aspiraţiei cu ac fin se prelevează nişte probe de celule din nodul, care mai apoi ajung la medicul specialist, iar pe baza anumitor criterii, acesta ne poate spune dacă nodulul respectiv reprezintă sau nu un factor de risc.

Ce recomandaţi: scoaterea imediată a tiroidei sau monitorizarea nodulului?

Nu recomand niciodată scoaterea nodulului, chiar dacă la prima vedere poate fi îngrijorător. Trebuie ţinut sub observaţie şi cel mai important este să facem testul de aspiraţie cu ac fin  - FNA- pentru a obţine un diagnostic. Dacă nodulul este mai mic de un un centimetru, îl ţinem sub observaţie.

Este tiroidita autoimună un factor de risc în cancerul tiroidian?

Statisticile arată că, cel mai des, în cazul cancerului tiroidian papilar se regăseşte o legătură cu tiroidita autoimună, iar extinderea cancerului pentru o persoană cu această afecţiune este mai rapidă decât în cazul persoanelor sănătoase. Prezenţa unui nodul tiroidian şi a acestei boli autoimune nu schimbă procedurile de diagnostic sau tratament. În cazul persoanelor cu tiroidită autoimună, există un risc mai mare de a dezvolta un limfom. Aşadar, dacă avem tiroidită autoimună, ar trebui să ne concentrăm atenţia şi pe monitorizarea altor parţi ale organismului.

Care sunt cele mai bune metode de tratament în cancerul tiroidian? Când se impune operaţia şi care sunt efectele secundare ale îndepărtării glandei tiroide?

Metoda cea mai bună de tratament depinde de tipul de cancer tiroidian, depinde de stadiul în care se află boala, depinde de dimensiunea tumorii, de prezenţa nodulilor etc. Dar, în orice caz, pentru cancerul tiroidian, mereu se începe cu operaţia.

După operaţie, dacă este vorba de o tumoră foarte mică putem face o  lobectomie  - extragerea unui lob din tiroidă, dacă este vorba de o tumoră mai mică, se face tiroidectomie. Dacă există şi noduli limfatici centrali se face disecţia ganglionilor limfatici. În cazul în care cancerul este în stadiu avansat şi de asemenea, sunt prezenţi şi nodulii limfatici, se face tratament cu iod radioactiv.

Efectele secundare sunt, în general, uşor de gestionat, pentru tratamentul cu iod radioactiv unul dintre efectele secundare poate fi disfuncţia glandelor salivare.