„Herniile inghinale sunt mai frecvente la bărbaţi“. Când trebuie să ne adresăm medicului

Herniile inghinale sunt mai frecvente la bărbaţi

Hernia este una dintre cele mai comune probleme de sănătate care impune intervenţia chirurgicală. Potrivit specialiştilor, peste 18 milioane de oameni suferă annual diverse tipuri de hernii.

Herniile pot fi de multe tipuri: inghinale, ombilicate, epigastrice, femurale sau incizionale. Se estimează că 27% din bărbaţi şi 3% din femei sunt afectaţi de aceste afecţiuni.

Cele mai frecvente hernii sunt cele inghinale. Acestea presupun ieşirea unui rogan în cavitatea abdominal, printr-un punct slab la nivelul peretelui abdominal în regiunea înghinală.

„Herniile inghinale sunt mai frecvente la bărbaţi, pentru că ei au testicule care coboară din cavitatea abdominală printr-un orificiu din peretele abdominal. Herniile femurale sunt mai frecvente la femei. La persoanele cu obezitate, sunt mai frecvente şi mai dificile pentru că presiunea abdominală e mai mare tocmai prin excesul ponderal din abdomen. La sportivi, sunt, de asemenea, mai frecvente pentru că fac efort fizic în care contractă musculatura abdominală. Există şi la gravide hernii. Deci, toate lucrurile care cresc presiunea abdominală predispun la apariţia herniilor“, explică chirurgul Ştefan Tucă, medic primar.

„Herniile nu au o rezolvare de la sine“

Herniile pot apărea şi la persoane care fac efort fizic la serviciu, dar şi în cazul celor cu un ţesut conjuctiv mai slab. „Acest tip de ţesut predispune la hernii, hemoroizi şi varice. În plus, herniile incizionale  - eventraţiile - pot apărea şi după o intervenţie din sfera colonului, care a impus o incizie mare. În orice situaţie, vizita cât mai devreme la medic înseamnă o rezolvare rapidă, cu riscuri mici.“

„În principiu, herniile nu au o rezolvare de la sine, ele vor creşte tot timpul în dimensiuni, vor deveni din ce în ce mai voluminoase, din ce în ce o mai mare parte din conţinutul abdomenului va avea tendinţa să iasă în afara peretelui abdominal şi, având în vedere că această ieşire se face printr-un orificiu relativ strâmt, ele se vor încarcera, adică vor realiza nişte aderenţe între sacul de hernie şi organul herniat, iar de la încarcerare până la strangulare este foarte puţin“, adaugă.

Strangularea unei hernii se poate complica inclusiv cu ocluzie intestinală, care reprezintă o urgenţă medicală. De aceea, sfatul medicilor pentru cei care constată primele semne ale unei hernii este să se adreseze cât mai repede specialistului în chirurgie generală.

Intervenţii chirurgicale laparoscopice

„Dacă pacienţii vin mai târziu, acest lucru îngreunează tratamentul, pentru că herniile sunt mai mari. Practic, ar trebui să vină când au primele semne, când constată apariţia unei umflături la nivelul peretelui abdominal, în regiunea inghinală, ombilicală, epigastrică, femurală. Medicul realizează un examen clinic, se fac nişte manevre prin care bolnavul îşi creşte presiunea abdominală tuşind sau contractând peretele abdominal, în aşa fel încât hernia iese mai uşor în afară. Eventual, se poate face o ecografie de părţi moi care să confirme existenţa acestei hernii, după care ar trebui să se realizeze operaţia. E mai facil şi pentru pacient ca recuperare, şi pentru chirurg ca procedură dacă operaţia se face mai devreme.“

La ora actuală, herniile se rezolvă cu succes datorită intervenţiilor chirurgicale laparoscopice. Acestea au multe avantaje pentru pacienţi faţă de chirurgia clasică.

„Intervenţiile laparoscopice presupun realizarea a ceea ce se numeşte pneumoperitoneu, adică realizarea în cavitatea abdominală a pacientului a unei camere de lucru, prin insuflarea de dioxid de carbon, după care se realizează o disecţie laborioasă, în aşa fel încât conţinutul herniei să fie readus în cavitatea abdominală. Apoi, se disecă toate aderenţele pe care aceste organe le-au făcut de-a lungul timpului cu sacul, se rezecă sacul de hernie, se închide orificiul de hernie, se coase pur şi simplu pe cale laparoscopică, şi se montează obligatoriu o plasă, pentru că riscul de recidivă fără plasă e foarte ridicat, de 50%. Deci, majoritatea procedeelor de reparare a herniilor presupun folosirea unei plase“, descrie intervenţia medicul.

Plase care nu sunt deloc aderente la intestine

La ora actuală, plasele folosite pentru a vindeca herniile sunt din materiale performante, sunt uşor integrate de organism şi permit rezolvarea acestei probleme de sănătate.

„Eu şi colegii chirurgi folosim materiale aprobate, testate înainte de a fi puse pe piaţă. Plasele au evoluat, acum sunt mult mai flexibile, mai subţiri, au ochiurile mai largi, practic sunt plase care nu sunt aderente absolut deloc la intestine. În general, sunt relativ subţiri, relativ flexibile: ulterior intervenţiei, ele sunt acoperite de un strat de peritoneu, organismul le înglobează şi devin parte din peretele abdominal al pacientului. Ideal ar fi ca pacienţii să opteze pentru plase de cea mai bună calitate.“

După o intervenţie laparoscopică pentru hernie, pacienţii se recuperează rapid. Aceştia rămân internaţi 24 de ore şi pot pleca acasă a doua zi.

Singurul inconvenient este o uşoară jenă la nivelul peretelui abdominal, asemănătoare febrei musculare. Pacienţii sunt sfătuiţi să evite activitatea fizică intensă timp de o lună şi jumătate.

După această perioadă, de obicei, îşi pot relua programul obişnuit de mişcare.