Gogu Rădulescu, tras pe sfoarăde un fost scânteist

reprezentând patru noi povestioare tragicomice în care au fost implicaţi, de-a lungul timpului, ziarişti de la Scânteia. Dacă sâmbăta trecută v-am prezentat mici povestiri cu miliţieni şi

reprezentând patru noi povestioare tragicomice în care au fost implicaţi, de-a lungul timpului, ziarişti de la Scânteia. Dacă sâmbăta trecută v-am prezentat mici povestiri cu miliţieni şi ziarişti de la Scânteia, azi veţi putea citi păţaniile, hazlii sau dramatice, ale altor scânteişti faţă-n faţă cu oamenii legii: de data aceasta, în trei dintre cazuri, chiar cu cei în robă, cu magistraţii. O a patra povestire relatează despre o faptă care nu a mai ajuns în instanţă şi, tocmai de aceea, a devenit subiect de dispută între un şef de la Scânteia şi celebrul demnitar comunist Gogu Rădulescu. şi în aceste povestioare veţi simţi, cu siguranţă, parfumul epocii.

1955, martie. Oraşul Stalin/Braşov. O "panoramă" cu robe şi scântei, la poalele Tâmpei
Un ziarist de la Scânteia a fost, în anii '50, la un pas de a fi arestat pentru că, pe parcursul unui proces de divorţ, a agresat-o verbal pe o judecătoare, chiar în biroul ei, de faţă cu mai mulţi jurişti şi justiţiabili. În biroul tinerei judecătoare Sanda Reit, ziaristul Mocanu a intrat val-vârtej şi i-a întins un document judiciar din dosarul său de divorţ, spunându-i: "Poftim, citeşte!". Judecătoarea l-a pus la punct şi l-a apostrofat că nu şi-a luat şapca de pe cap. Ziaristul i-a zis: "Cum îţi permiţi să vorbeşti aşa cu un corespondent al Scânteii?". Drept pentru care judecătoarea l-a dat în judecată şi a cerut să fie arestat. La dosarul Mocanu există şi o scrisoare a unui lider politic, Bragheş, care-i roagă pe cei de la Scânteia să facă ceva pentru ca "panorama aceasta cunoscută în tot oraşul Stalin (n.r. - Braşov) să nu ajungă să fie o palmă usturătoare pe obrazul Scânteii".
Conform datelor găsite în dosarul de cercetare "Mocanu" (altul decât dosarul de cadre), Mocanu Nicolae a lucrat, după 1944, ca tinichigiu la Atelierele CFR Turda şi, după stagiul militar, a lucrat în cadrul Frontului Plugarilor, ca responsabil cu presa. Ulterior, el a devenit corespondentul ziarului Scânteia. Între timp, fostul tinichigiu a terminat şi facultatea de filologie la Cluj (n.r. - sunt multe cazuri de foşti mineri, frezori, turnători care, ca şi Mocanu, au terminat filologia şi au ajuns chiar gazetari de marcă).

1965, 1 aprilie. Cazul "Pleavă & Co". "Muncă politică" într-o "casă de perdiţie"
Într-un dosar de probleme, învechit de vreme, pe coperţile căruia scria doar "Stoica, Gogu, Pleavă", am găsit mai multe documente referitoare la un caz aparte: participarea mai multor ziarişti de la Scânteia la diverse partide de sex cu fete de ocazie pe care le "codoşea" un pseudodramaturg de ocazie. "Având în vedere comportarea neconformă cu regulile de convieţuire socialistă a tovarăşilor Pleavă Ion (n.r. - zis Nelu), redactor, Gh. Petrescu (n.r. - zis Gogu), redactor, şi Stoica Marin, secretar tehnic, rezultând din săvârşirea unor fapte ca: frecventarea unei case de perdiţie şi alte manifestări contrare moralei socialiste(...). Asemenea fapte ar putea constitui temeiul unei decizii de desfacere a contractului de muncă(...). Este necesar să subliniez şi calitatea de
lucrători cu munca politică
a tov. Pleavă Ion şi Gh. Petrescu(...). În acest caz, aprecierea legalităţii deciziei de desfacere a contractului de muncă ar reveni organului tutelar - CC al PMR pentru doi din cei trei tovarăşi(...). Menţionez că în cadrul Editurii Scânteia se pot constitui mai multe consilii de judecată, din care una să funcţioneze numai pentru ziarul Scânteia, format numai din lucrători ai ziarului"! Toate aceste fragmente, cu vădită tentă juridică, fac parte dintr-un referat întocmit de juristul O. Pop în legătură cu cazul "Pleavă şi alţii". Dosarul "Pleavă & Co" mai conţine şi stenograma unui dialog care a avut loc, probabil, între cei de la cadre şi cei trei ziarişti, precum şi declaraţiile "in extenso", luate celor trei învinuiţi de "fapte de pierzanie". Cele mai savuroase piese din dosar sunt declaraţiile fetelor - Elena, Mihaela, Gladiola şi Argentina, Bădăran Argentina - care descriu, uneori cu lux de amănunte, poziţiile şi numărul actelor sexuale care au avut loc, unele demne de filme XXX, în casa unui anume Macarie, aşa-zis dramaturg de ocazie, autor al piesei erotico-socialiste "Tractoriştii"(şi a altora de acelaşi gen). Nu aflăm din dosar dacă tovarăşii Marin, Gogu şi Nelu (Nelu Pleavă) au fost daţi afară de la Scânteia pentru că au practicat "munca politică" într-o "casă de perdiţie".

1971-1972. Bucureşti. Un ziarist acuzat că are pile la tribunal
STIMAţI TAVARĂşI, Subsemnatul Gionea Constantin(...) Am o soră în vârstă de 39 de ani, Ecaterina Vişinescu-Gionea..."! Astfel îşi începea Constantin Gionea delaţiunea-rechizitoriu la adresa ziaristului scânteist Victor Vişinescu, trimisă celor de la cadre. El îl reclama pe Vişinescu că, în procesul de divorţ cu sora sa, Ecaterina Vişinescu, ar fi apelat, pentru a câştiga procesul, la ruda sa, inspectorul de justiţie şi judecătorul Cornel Vişinescu.
Reclamaţia cumnatului lui V. Vişinescu este pusă la loc de cinste - chiar în rândul primelor pagini - în dosarul de cadre al ziaristului. Dosarul Vişinescu este unul dintre cele mai voluminoase din arhiva de cadre a Scânteii, fiind interesant mai ales pentru numeroasele referinţe primite/verificate de ei de la cadre. Este demn de remarcat faptul că, la dosarul ziaristului Vişinescu este trecută şi fişa de cadre a avocatului Vişinescu. Pe parcursul serialului "Adevărul deschide dosarele Scânteia" ne vom ocupa în mod special de dosarul Vişinescu.

Anii "70. Sediul CC al PCR. Omul care l-a înfruntat pe Gogu. Pe Gogu Rădulescu
Renumitul demnitar comunist Gogu Rădulescu, al patrulea om în stat în anii "70, ar fi fost brichisit gazetăreşte de un om de la Scânteia. Cel puţin aşa susţine autorul moral al faptei, Neculai Roşca, mai marele politic peste "Presă şi Edituri", în acei ani, pentru unii nostalgici, pentru alţii de tristă amintire. Roşca povesteşte că, în acele vremuri, printre miile de scrisori primite la redacţia Scânteia, se aflau şi unele - câte 7-8 pe săptămână - adresate chiar lui Nicolae Ceauşescu. În rândul acestora, a fost şi una despre un fost şef de IAS din Oltenia care dădea pe sub mână şi/sau şpagă în dreapta şi-n stânga, miei şi viţei graşi ori alte produse agrozootehnice, uneori prohibite. Cum scrisoarea, deşi sosită la Scânteia, îi era adresată şefului statului, ea nu putea fi publicată decât după ce făcea o buclă mare pe la Comitetul Central, unde, un mecanism politico-administrativ aparte o lua "la refec". Este vorba de o comisie centrală de control financiar al activităţii economico-sociale de partid şi de stat, condusă, în anii "70, de Gogu Rădulescu. Cutuma era ca, ajunsă la un moment dat, în rezumat, la Ceauşescu, "problema" să fie repartizată spre rezolvare unui înalt demnitar din CC. Chiar dictatorul cu mâna lui scria, pe dosar, numele celui desemnat "să rezolve". Uneori, Ceauşescu mai scria şi "spre ştiinţa Tovarăşei" (se înţelege că era vorba de "Cabinetul doi", Elena Ceauşescu, academician doctor etc). Multe din aceste scrisori le rezolva celebrul Ion Dincă, zis Teleagă, care, conform dezvăluirilor lui Neculai Roşca, mergea pe teren cu un întreg autocar, o armată de specialişti, economişti, experţi, jurişti, securişti. După ce era "rezolvat" cazul, scrisoarea şi urmările ei erau publicate în Scânteia, uneori pe prima pagină. Nu ştim exact cum şi de către cine a fost rezolvată pe teren scrisoarea din Oltenia. ştim însă, de la ziaristul Neculai Roşca, doar că, de la Comisia Controlului de Control (CCC), condusă de Gogu Rădulescu, s-a comunicat la Scânteia că şeful de IAS a fost sancţionat cu 30 la sută din salariu pe câteva luni. "După părerea mea, asta nu era o măsură serioasă pentru asemenea abuzuri, ci una de tolerare. Deşi nu aveam dreptul să intervin în raportul dintre scrisorile adresate lui Ceauşescu şi cei care le rezolvau, am făcut-o de data aceasta", ne-a povestit Neculai Roşca. El a relatat şi ce a făcut concret. "Am publicat scrisoarea şi am scris aproximativ aşa, într-un fel de post-scriptum:
Situaţia este, după părerea noastră, a redacţiei Scânteia, total nesatisfăcătoare. Poporul are nevoie de alimente - carne, lapte, brânză, ouă - şi nu de banii care i se opresc pe stat şefului de IAS
". Care a fost urmarea acestui post-scriptum buclucaş? "Gogu Rădulescu a citit a doua zi în ziar şi i-a întrebat pe ăia de la Secţia Scrisori a CC
Cine este ăsta care a semnat acel post-scriptum? Să fie dat afară!
, iar cei de la Scrisori i-au spus:
Tov. Gogu, ăsta nu poate fi dat afară pentru că nu este fitecine. El face parte din conducerea Scânteia şi răspunde pe linie de partid de toată presa. Deci, trebuie mai întâi discutat cu tov. Burtică, socoteli mari...".
Atunci, să vină la mine!
, a tunat Gogu Rădulescu. A doua zi m-am dus la el. Avea un birou foarte mare. Când am intrat înăuntru, el s-a sculat în picioare, iar eu am continuat să merg către el. La jumătatea drumului am zis:
Să trăiţi
şi
Mă bucur foarte mult să discut cu un fost coleg de breaslă, care acum are o funcţie foarte mare în partid şi în stat
.
Lasă, lasă. Nu umbla cu prostii din astea
, mi-a zis Gogu Rădulescu.
Mai bine spune-mi cum de ţi-ai permis să critici comitetul condus de mine?
.
Eu? Nu eu, tovarăşe Gogu - şi mi-a venit atunci o ideea genială - Nu eu, ci Tovarăşul
, adică Ceauşescu. Pentru că ştiam că nu-l va întreba pe Ceauşescu. Nici Christos nu-l întreba pe Ceauşescu.
Eu chiar am mai tăiat faţă de indicaţiile Tovarăşului
, I-am mai zis eu.
De ce nu mi-ai dat telefon?
.
Trei zile v-am căutat, tovarăşe Gogu, dar cei de la cabinet mi-au spus că sunteţi foarte ocupat
. A chemat-o pe şefa de cabinet şi a întrebat-o. Femeia a zis că nu mai ştie, la cât de mulţi sună într-o zi.
Te rog foarte mult, de azi înainte, când mai sună dânsul, să mă dai la telefon în orice situaţie!
. Fostul ziarist de la Scânteia spune că nu s-a mai întâlnit niciodată, pe plan profesional cu Gogu Rădulescu, decât o dată, în concediu, la mare, la Eforie.

Nu rataţi!
Luni un dosar-surpriză: Un fost "bos roşu" şi o nouă pagină din culisele dosarului de cadre