Fostul senator PRM Eugen Florescu se turna singur la PCR

Povestea lotului "Derdena", arestat pentru că susţinea revolta populară de la Budapesta

Dosarul "Florescu" (Eugen Florescu) le întrece pe toate. Şi asta pentru că în dosarul "Florescu" găsim "turnătorii exemplare", "turnătorii în lanţ", turnătorii făcute de foşti studenţi la ziaristică împotriva altui fost student la ziaristică, şi el, la rândul lui, turnător. Eugen Florescu a fost unul dintre cenzorii de marcă ai regimului comunist şi mai ales ideologul presei din acea vreme, membru al CC al PCR şi şeful secţiei de presă şi propagandă a partidului. După 1990, a ajuns în PRM, partidul care i-a oblojit pe mai toţi foştii şefi comunişti mai mari sau mici, reprezentând acest partid în Senat până în 2004. A ieşit din "scenă" din cauza vârstei, dar este în continuare "ideologul" lui CV Tudor. Nici o clipă nu a recunoscut că a servit un regim criminal şi nu are nici un regret.
Povestea dosarului Derdena
Dosarul "Florescu" este imaginea vie a unui sistem monstruos şi absurd care îşi devora propria creaţie, pe fiii săi devotaţi. Mai mulţi studenţi comunişti cu vederi marxiste, studenţi la ziaristică şi filosofie, au ajuns după gratii în anul de graţie 1956 pentru că au discutat în spiritul filosofiei marxiste despre evenimentele din Ungaria. Studentul Florescu, împreună cu un alt coleg student, i-a cerut un ziar studentului Derdena. Un ziar în care se vorbea despre evenimentele din Ungaria. Studentul Derdena i-a replicat, mai mult retoric: "Şi voi sunteţi de acord?". Studentul Florescu i-a povestit această mică discuţie unui alt coleg, Gaciu, care era într-o relaţie nu tocmai bună cu Derdena. Într-un fel, Florescu îşi turna colegul, pe Derdena, unui alt coleg, Gaciu. Derdena a ajuns după gratii. Toţi prietenii lui au fost anchetaţi de Securitate şi unii s-au trezit, în cele din urmă, în boxă. S-a format celebrul "lot Derdena", din care aveau să facă parte, printre alţii, Dan Onaca, Constantin Dumitru şi D. Panaitescu (fiul celebrului Perpessicius). Florescu n-a scăpat nici el, ajungând martor al apărării. Un martor care, ulterior, devine victimă a sistemului de cadre. Intră în malaxorul cadristic şi este turnat la rândul său de alţi colegi şi, mai ales, colege, printre care una cu un nume care avea să devină celebru, Tamara Dobrin, viitoarea şefă comunistă, renumită în epoca de aur, şi alta cu nume predestinat: Iordana Ureche. Procesul lotului Dedena avea să fie urmat de alte zeci de "replici", la Bucureşti, Timişoara, Cluj şi în alte centre universitare. Erau vremuri tulburi, contradictorii. Pe de o parte tinerii, studenţi, ziarişti şi alte tipuri de intelectuali ieşeau în stradă să-i critice pe contrarevoluţionarii unguri, pe de altă parte, alţi tineri intelectuali ieşeau în stradă să fie alături de revoltaţii din Budapesta. Au început şi în România prigoana, anchetele, procesele. Au avut loc procese publice: unele, chiar în incinta facultăţilor, în aule şi amfiteatre, altele în tribunale militare ad-hoc. Loturi şi loturi de tineri studenţi: de la litere, filosofie, jurnalism, de la medicină, de la construcţii şi din alte facultăţi. După "lotul Dedena" au urmat şi alte loturi celebre. Şi Paul Goma a fost arestat, şi Alexandru Ivasiuc, şi mulţi, mulţi alţi studenţi. Unii au rezistat anchetelor, alţii au ajuns să colaboreze cu Securitatea. Şi să toarne la rândul lor.
"Ungaria '56", temă de dosar
"Din caracterizarea făcută de comitetul de partid al Universităţii rezultă că, în timpul procesului unui grup de studenţi acuzaţi, în 1956, de activitate contrarevoluţionară, tovarăşul Florescu, ca martor al apărării, deşi nu a făcut jocul avocaţilor care exercitau presiuni asupra sa, nu a dat o explicaţie politică corespunzătoare comportării acuzatului Derdena, fost coleg cu tov. Florescu şi care în urma procesului a fost condamnat. După absolvirea facultăţii, atitudinea sa în cazul amintit fiind socotită şovăielnică, necombativă, el nu a fost repartizat să lucreze în presă. La recomandarea CC al UTC a fost încadrat muncitor necalificat pe şantierul de construcţii de la Săvineşti, unde a muncit timp de trei luni ca brigadier"! Un rechizitoriu în care anchetatorul este "omul de la cadre" care ţine să scoată în evidenţă obsesiv că Florescu a avut "probleme" în cazul Ungaria '56. Cu mici modificări, acest laitmotiv "Ungaria '56" se repetă obsesiv în cele peste 20 de fişe şi referate de cadre ale ziaristului Florescu. Fişa de la Universitate, fişa de la CC al UTC, fişa de la Scânteia Tineretului, fişa de la Scânteia. Ce s-a întâmplat, de fapt, în anul 1956, încât biografia lui Florescu "şi-a ieşit din matcă", a "dat pe dinafară", a sărit pur şi simplu "în aer"? Totul reiese, în primul rând, din cele câteva autobiografii-autodenunţ şi suplimente la autobiografii, prin care Florescu se toarnă pe sine pentru a-i face pe plac PCR. Partidului în care crede, de altfel, orbeşte.