Elena Marincea, chirurg plastician: „În 1990 îmi trimiteau implanturile prin poştă“

Elena Marincea, medic primar în chirurgie plastică şi reparatorie, chirurgul care a realizat primul implant mamar în România, spune că regretă că nu a rămas în Franţa, la spitalul de unde a adus noua tehnică.

Elena Marincea este medicul chirurg care a realizat primele intervenţii de implanturi mamare din România, începând cu anul 1990. De asemenea, tot ea a realizat şi primele lipoaspiraţii. (n.r. metodă chirurgicală de remodelare corporală prin care depozitele adipoase sunt extrase cu ajutorul unor instrumente speciale).

Mai citiţi şi:

Când este periculoasă durerea de sâni

Perele scad nivelul colesterolului

Medic român: "România este o ţară fără speranţă, în care se moare cu zile!"

Noile tehnici le-a adus din Franţa, unde a fost bursiera unui spital din Toulouse timp de doi ani de zile, în urma câştigării unui concurs deschis de Ministerul Sănătăţii din România. Elena Marincea are două joburi: este medic primar la Spitalul Clinic de chirurgie plastică, reparatorie şi arsuri Bucureşti şi la clinica sa privată, înfiinţată în 1995, Fix Clinique.

„Adevărul": Aţi fost mereu o prezenţă discretă, deşi sunteţi unul dintre cei mai buni chirurgi esteticieni din ţară. Cum de aţi participat la emisiunea „Frumuseţe pe muchie de cuţit"?

Elena Marincea: Mi-a plăcut să colaborez la emisiune, pentru că au fost cazuri foarte interesante din punct de vedere medical. Multe dintre aceste femei erau la limită, demersul meu nici nu ştiu dacă era estetic, era ceva între reparator şi estetic. Erau distruse din punct de vedere fizic. A fost de exemplu o fată, Gabriela o chema, avea un corp nenorocit, era tatuată, mari probleme cu dantura, mă rog, toate le avea, săraca. O fată de 28 de ani. Mi-a spus că acum iese cu copiii ei la şcoală, la plimbare, că este o mamă frumoasă, că micuţii ei sunt fericiţi când o văd... Este foarte important. Şi ştiu cum e, că şi eu am un copil.

Ce spuneau aceşti oameni după ce îşi vedeau noua înfăţişare în oglindă?

Unii sunt foarte fericiţi, şi acum mă mai sună să îmi spună la mulţi ani. Dar e interesantă ideea, să transformi fundamental un om. Aici e o chestie de concept, faci ce crezi tu că e bine pentru acel pacient. Eu luam decizia şi eu operam, nimeni nu-mi spunea să fac într-un fel anume. La cabinet e altceva: aici faci ce ţi se cere şi aici fiecare vine cu fixaţia lui.

Cât de important credeţi că este aspectul fizic pentru o persoană, în viaţa de zi cu zi?

Cu durere trebuie să recunosc că factorul fizic contează cel mai mult. Ar trebui să fie măcar la egalitate cu alte însuşiri pe care trebuie să le posede un om. Dar din păcate este cam 80 %. Se îndăgosteşte cineva de o femeie pentru că este cultă, sensibilă şi inteligentă? Nu, eu nu am văzut. Asta apare după ce o cunoaşte. Când o vede se îndrăgosteşte pentru că are picioare lungi, sâni frumoşi, ochii mari şi aşa mai departe.

Vedeţi totuşi o diferenţă serioasă de mentalitate la noua generaţie, cu privire la acest subiect?

Fetele sunt înnebunite de mici de aspectul fizic. Fiică-mea de nouă ani mi-a spus într-o zi: "ei, nu-i nimic, dacă n-o să am picioare frumoase mi le operezi tu!" Fetele de astăzi sunt foarte pragmatice, nu fac chestii de amorul artei, cum făceam noi. Eu mă uit şi la medicii ăştia tineri. Ei nu fac o gardă dacă nu sunt plătiţi. Nu zic că noi suntem mai buni, poate că ei au dreptate. Noi când eram rezidenţi făceam gărzi pe de-a moaca şi nu ne plătea nimeni. Dar eram fericiţi dacă ne lăsa un medic mai bătrân să punem trei fire la o cusătură.

Lucrurile sunt altfel acum. Dar pe undeva se pierd nişte lucruri care erau importante. Noi învăţam ca să fim cei mai buni, era o chestie utopică. Dar acum nu mai există să încerce să facă o nouă metodă, să inoveze. Şi nici nu mai există aceeaşi comunicare cu pacientul. Sunt pacienţi care stau în spital câteva luni - cei cu arsuri - şi ca medic îi îngrijeai, îi pansai în fiecare zi şi formai o echipă cu fiecare dintre ei. Acum nu prea mai există aşa ceva. Nici nu mai există aşa multe accidente ca înainte, când existau fabrici şi uzine. Acum accidentele sunt în marea majoritate de tăiere cu flexul,şi se întâmplă acasă. La acest moment nu se mai prea face chirurgie reconstructivă sau traumatologie, pe care le făceam în Urgenţe, când te luptai să salvezi un deget.

Sunteţi medicul care a făcut primul implant mamar din România. De ce dumneavoastră?

Am beneficiat de o bursă în Franţa, în 1990, în urma unui concurs la Ministerul Sănătăţii. Am fost la un spital din Toulouse, era o secţie foarte mare de chirurgie plastică. S-au purtat minunat cu mine acolo cât am stat, doi ani, şi eu am învăţat enorm. Este unul din regretele mele, că nu am rămas acolo. Poate că dacă aş fi ştiut ce o să se întâmple în ţară aş fi făcut acest gest. După noile reduceri salariale voi avea la spital 1.600 de lei. Eu mă gândeam că vin în ţară, că o să fac, c-o să dreg. N-a fost aşa cum m-am gândit, deşi ceva tot am făcut.

În 1992 aţi mai înregistrat o premieră medicală: prima lipoaspiraţi.

Da, am făcut-o unei prietene, doctoriţă şi ea. Avea nişte şolduri mai proeminente şi a zis draga mea, mă dau pe mâna ta. Era şi asta o problemă, cineva care să aibă încerederea asta. Aveam şi eu emoţii, lumea stătea şi se uita la mine ca la circ, toţi colegii erau în spatele meu în timpul intervenţiei. (râde)

Medicul Elena Marincea efectuând a liposucţie la clinica sa. Estimativ, o operaţie de liposucţie poate costa între 1.000 şi 2.000 de euro

Curriculum Vitae

A absolvit Facultatea de Medicină Generală Bucureşti în 1978, între 1978 şi 1981 este rezident pe chirurgie estetică. Se angajează la Spitalul Carol Davila ca medic în chirurgie plastică şi reparatorie, urmează apoi Spitalul Caritas şi, în cele din urmă, Spitalul Clinic de chirurgie plastică, reparatorie şi arsuri. Are la activ zeci de stagii de pregătire şi burse la instituţii din străinătate - Duke University Medical Center, Durhan, U.S.A., Centrul Medical Rangueil din Toulouse - şi diplome de specializare în domeniu: Diplomă de Absolvire a Universităţii de Tegumentologie şi Arsuri, Toulouse, Franţa, Diplomă a Colegiului Francez de Chirurgie Reconstructivă şi Estetică, Paris.

„Îmi propun în fiecare lună să apuc să mă «renovez»"

Elena Marincea spune că sânii sunt un caracter sexual secundar foarte important şi că multe dintre pacientele ei şi-au schimbat în bine viaţa sexuală după ce şi-au făcut implantul cu silicon. Ea însăşi vrea să îşi facă timp să se remodeleze.

Era o tehnică nouă, realizată în premieră...

Da. Iar cu implanturile mamare era o adevărată poveste. Nu existau la noi firme care să le aducă din afară. Eu le scriam colegilor mei din Franţa , unde făcusem stagiul, ei îmi trimiteau implanturile liposuction prin poştă. Odată s-au pierdut, m-am dus în vamă după ele. Vameşii se uitau la implanturi ca la OZN-uri, întrebau cu suspiciune ce sunt astea.

Vă amintiţi prima femeie căreia i-aţi făcut implant mamar?

Da, era o femeie blondă, subţire, pe care o părărsise soţul că nu avea sâni. Lucra la Poştă. Avea un complex şi o nevoie, eu nu fac intervenţia dacă nu este într-adevăr nevoie. Era plată, micuţă, o femeie care avea 30 de ani, deci avea nevoie de o înaintare (râde).

În opinia dumneavoastră, cât de mult contează sânii pentru o femeie?

Sunt un caracter sexual secundar foarte important. Contează. E unul din primele aspecte la care se uită bărbaţii.

Aţi avut paciente care v-au spus că viaţa lor s-a schimbat după această operaţie?

Da, sigur că da. O pacientă de-a mea care e scenograf mi-a spus că soţul ei a întrebat-o: dacă o cunoşteai pe doamna doctor de ce nu ţi-ai pus mai repede.

Vă place mai mult chirurgia reparatorie de la Spitalul de Urgenţă

Da, mi se pare mult mai utilă. E important să vezi că unui om i-ai salvat o mână. Îţi solicită puterea de a te lupta cu ce apare neprevăzut în operaţie. Sunt intervenţii mult mai grele, mult mai negratifiante din punct de vedere financiar, dar care îţi oferă cea mai mare satisfacţie.

Vă amintiţi un astfel de caz, care v-a impresionat?

Am avut un pacient tânăr, foarte deştept, care a venit cu o mână făcută praf. Meşterea pe acasă şi s-a rănit cu un flex. Este foarte periculos acest instrument, cele mai multe accidente la ora asta sunt cauzate de el. Avea mâna secţionată de sub cot, toate arterele, toţi nervii... Era o tragedie. L-am operat în Urgenţă, am reuşit să îi fac revascularizare ca să nu-i amputez mâna, apoi i-am pus o grefă de nervi... a durat nouă ore ultima operaţie.

Dar acest băiat îşi foloseşte acum mâna. Dar nu pentru că am fost eu nemaipomenită, am fost doar perseverentă şi am ştiut să fac nişte chestii. Dar el a fost de-o tenacitate, şi-a făcut o recuperare excelentă... E important ca medicul să fie bun, dar şi pacientul trebuie să colaboreze, trebuie să fie o echipă acolo.

Aţi avut sânge rece întotdeauna, aţi ştiut că veţi fi bună ca chirurg

Eu sunt meticuloasă de felul meu, am manualitate... şi mereu mi-am dorit să fac chirurgie. Nu mi-am dorit deloc să fac laborator sau medicină internă şi nici nu aş fi avut talent. Dar acum, că sunt mai bătrână şi mai înţeleaptă relizez cât de importante şi interesante sunt cercetările de laborator, anatomia patologică. Dacă aş fi făcut cardiolgie de exemplu, sunt convinsă că aş fi fot o catastrofă, nu aveam deloc ochi sau ureche pentru asta, nu mă prindeam. Dar în cazul meu, chirurgia nu a fost neapărat o chestie calculată. Aşa s-a întâmplat. Întâmplător mi-am dorit asta şi întâmplător mi s-a potrivit.

Dumneavoastră aţi apela la chirurgia estetică pentru dumneavoastră

Categoric, şi am şi apelat în mici chestii. Problema este că nu am timp să mă refac. E greu să ai două servicii şi un copil de destul de mic. Dar îmi propun în fiecare lună să apuc să mă renovez. (râde) Am avut o întâlnire, de 25 de ani de la terminarea facultăţii şi m-am dus. Eram şi necoafată, după nu ştiu câte gărzi... Şi mi-a zis o prietenă: tu trebuia să arăţi cel mai bine. Şi avea dreptate, eu trebuia să-i copleşesc pe toţi. N-a fost aşa, am fost fericită că m-au recunoscut măcar.

„Purtăm fiecare planul în noi, dar e o hartă grea"

Ce crede despre:

1 Moartea Mădălinei Manole. Mi se pare inexplicabilă dar artiştii sunt firi sensibile şi nu poţi şti niciodată ce este cu adevărat în sufletul lor. Oricum, o femeie care are un copil de un an pe care şi l-a dorit atât de mult trebuie să aibă motive foarte grave pentru a face acest lucru.

2 Cum afectează criza domeniul medical. Cred că ne vom întoarce în urmă cu 25 de ani, pentru că spitalele vor fi foarte sărace. Medicii vor fi din ce în ce mai puţini pentru că vor pleca din ţară, iar pacienţii vor fi şi ei din ce în ce mai săraci. Sistemul medical privat va suferi şi el.

3 Decizia de a-ţi face implant mamar. Este o decizie care trebuie să aparţină numai pacientei. De obicei, după această intervenţie femeile sunt mai feminine, mai sigure pe ele, şi deci, mai dezirabile.

4 Vacanţă. Îmi place enorm să călătoresc. Fără aceste mici escapade viaţa ar fi foarte greu de suportat. Îmi plac foarte mult Franţa, Grecia, Tunisia şi Turcia. Dar şi Sibiul, Braşovul, Sighişoara.

5 Statutul medicului în România. Prefer să nu răspund la această întrebare. M-am simţit de multe ori umilită.. Am început să scriu un roman despre asta şi atunci o să dau răspunsul.

6 Cartea preferată. Cartea preferată este totdeauna ultima pe care o citesc. Acum este "Planul infinit", a lui Isabel Allende. Spune foarte mult despre viaţa mea şi a noastră, în general. Ideea e că purtam fiecare planul în noi, numai că este o hartă neclară şi greu de descifrat, de aceea dăm atâtea ocoluri şi ne mai şi rătăcim pe parcurs.

7 Muzica pe care o ascultă. Muzică clasică: Chopin , Bach, Vivaldi, Mozart. Apoi e muzica generatiei mele: Beatles, Beegees, Abba, Aznavour, Nana Mouskuri.