"Doresc din toată inima să lucrez pentru partid"

"Până la urmă, totul a ieşit ca o lovitură cu capul de pragul de sus, de care poate aveam nevoie. (...) Socotesc însă că a absolutiza această greşeală a mea, făcută pe la 19-20 de ani şi

"Până la urmă, totul a ieşit ca o lovitură cu capul de pragul de sus, de care poate aveam nevoie. (...) Socotesc însă că a absolutiza această greşeală a mea, făcută pe la 19-20 de ani şi a o transforma în piedică pentru toată viaţa, după toate celelalte lucruri bune care se spune că am făcut, ar fi prea nedrept (...) Doresc din toată inima să lucrez pentru partid. Am intrat la Facultatea de ziaristică, visând să scriu la Scânteia Tineretului. Sunt sigur că sunt cinstit şi comunist. Abia după ce am trecut prin tot ce am trecut, îmi dau seama mai bine că n-am altă cale (..) Nu pot renunţa la visul meu. Rămâne la aprecierea Partidului. Trăiască RPR!" Aşa se încheie una din variantele "nuvelei-autodenunţ", datată 23 XII '58 şi semnată "Eugen Florescu". Într-o altă variantă, din 18 XI 1960, Eugen Florescu îşi încheia povestea despre implicarea sa în evenimentele din 1956 cam în acelaşi registru, dar cu sloganul "Trăiască PMR". Adică Partidul Muncitoresc Român. Partid care, în cele din urmă, i-a făcut dreptate, aşa cum reiese din dosarul de cadre al scânteistului Eugen Florescu. În dosarul de cadre al lui Florescu figurează şi două foarte interesante turnătorii la adresa sa făcute de două colege: Tamara Dobrin şi Iordana Ureche, pe care le reproducem în facsimil. Pentru că aceste turnătorii vorbesc de la sine, nu mai facem nici un alt comentariu în legătură cu ele. Turnător fără voie, turnător turnat, dar avatarurile lui Florescu nu se opresc aici. După trecerea la munca de jos, unde, aşa cum am relatat la început, Florescu a trebuit să muncească timp de trei luni ca brigadier, în cele din urmă, el avea să ajungă la Institutul de studii româno-sovietic din Bucureşti, pe urmă la Scânteia Tineretului, ulterior la Scânteia, şi, de acolo, la CC, unde a răspuns de presă. A primit şi nenumărate ordine şi medalii socialiste. A fost şi secretar de partid pe la Timiş. Şi, după evenimentele după '90, a ajuns chiar şi parlamentar. Deputat şi mai apoi senator PRM.