De ce ne dor genunchii. Sindromul îi afectează în special pe cei care fac mișcare

0
0

Durerea de genunchi poate să apară în special la persoanele care fac alergare sau ciclism. Dar specialiștii spun că nu ar trebui să încetăm să mai facem mișcare, ci doar să luăm câteva măsuri.

Sindromul poate apărea în special la sportivi FOTO pexels.com
Sindromul poate apărea în special la sportivi FOTO pexels.com

Persoanele care fac sport în mod constant, în special alergătorii sau cei care fac ciclism, se pot confrunta cu o durere la exteriorul genunchiului – durere de genunchi în lateral. Când apar aceste dureri, cauza ar putea fi sindromul de banda iliotibiala (SBIT). Acesta este adesea cauzat de îndoirea repetată a genunchiului în timpul activităților fizice, cum ar fi alergarea, ciclismul, înotul și alpinismul.

Medicul Răzvan Darea, specialist în recuperare medicală și medicină sportivă din București, arată pe pagina sa de socializare că banda iliotibiala este un grup de fibre care se întinde pe lungimea părții superioare a piciorului, de la sold până la vârful tibiei. „Din cauza suprasolicitării, acest tendon iliotibial poate deveni mai întins. În urma acestui lucru, banda ajunge să se frece de partea exterioară a genunchiului. Frecarea poate provoca dureri și umflături”, spune medicul.

Medicul Răzvan Darea  FOTO Facebook
Medicul Răzvan Darea FOTO Facebook

De asemenea, mai arată el, afecțiunea poate debuta ca o ușoară durere la exteriorul genunchiului și poate să se intensifice, dacă nu este tratată. „Cel mai bun remediu este de multe ori încetarea activității care provoacă durerea. În cazuri mai severe, poate fi nevoie de o intervenție chirurgicală”, explică doctorul.

Cauzele care duc la apariția SBIT

După cum precizează medicul, sindromul de bandă iliotibiala este cauzat de fricțiunea excesivă apărută din cauza faptului că banda iliotibială este excesiv de strânsă și se freacă de os. „În primul rând, este o leziune excesivă cauzată de mișcările repetitive. Sindromul de bandă iliotibială provoacă fricțiuni, iritații și dureri la mișcarea genunchiului. Acest sindrom pare să apară doar la unii oameni, cu toate că motivele acestui lucru nu sunt clare”, arată el.

Însă există unii factori de risc. „Bandeleta iliotibiala era întinsă înainte de leziune, o accidentare anterioară, mușchi ai soldului, mușchi gluteal și abdominali slăbiți, mersul sau alergarea pe o pistă în pantă, slăbiciune sau lipsa de flexibilitate, statul pentru un timp îndelungat (sedentarismul - n.red), slăbiciune la nivelul extensorului și flexorului genunchiului, activități repetitive - cum ar fi alergarea și ciclismul, artrita genunchiului, picioare de lungimi inegale, picioare strâmbe (crăcănate) sau platfus”, a mai enumerat dr. Darea alte cauze.

Sportivii, mai predispuși la a dezvolta SBIT

Oricine poate fi afectat de sindromul de bandă iliotibială, însă afecțiunea este deosebit de întâlnită printre alergători, bicicliști și excursioniști. Sportivii care își solicită genunchii - cum ar fi baschetbaliștii, fotbaliștii și halterofilii - au un risc mai mare să se confrunte cu sindrom de bandă iliotibială, mai arată medicul Răzvan Darea.

Unde este localizata banda iliotibiala  FOTO Facebook
Unde este localizata banda iliotibiala FOTO Facebook

Totuși, afecțiunea poate apărea și în urma unor greșeli pe care le pot face sportivii. „O încălzire făcută necorespunzător, efort depus peste limitele corporale, încordarea corpului, lipsa de odihnă suficientă între antrenamente, purtarea de încălțăminte necorespunzătoare, efectuarea de antrenamente pe suprafețe improprii, montarea incorectă a bicicletei, creșterea prea rapidă a intensității antrenamentului, o condiție fizică slabă a corpului”, mai enumeră el.

Simptomele, diferite, dar clare

Cel mai frecvent simptom al sindromului de bandă IT este durerea la exteriorul genunchiului, care se agravează dacă persoană continuă activitatea care provoacă durerea.

Cu toate acestea, simptomele pot fi diferite de la o persoană la alta. Însă primele semne care apar în cazul afecțiunii de sindrom de bandă iliotibială sunt cele care au legătură cu durerea ce apare la alergare sau la alte activități ce presupun folosirea exteriorului genunchiului. „Senzația că genunchiul face clic în locul în care banda se freacă de genunchi, durere persistentă după efectuarea exercițiilor fizice, genunchiul este sensibil la atingere, durere și sensibilitate în fese, roșeață și căldură în jurul genunchiului sau umflarea genunchiului și durere puternică”, mai descrie medicul celelalte simptome.

Dacă persoană continuă să alerge sau să participe la o activitate similară, bandă iliotibiala va continuă să se frece de partea exterioară a genunchiului, lucru care va provoca umflarea genunchiului și durere puternică”, mai explică medicul.

Cum e diagnosticată

Medicul este cel care pune diagnosticul, însă un kinetoterapeur sau un antenor își poate da seama imediat dacă o persoană suferă de sindrom de bandă iliotibiala.

Pentru a stabili dacă o persoană are sindrom de bandă iliotibială, doctorul va vorbi cu pacientul despre simptomele sale. Medicul va întreba când a apărut durerea prima oară și ce activități provoacă acest simptom”, spune Darea.

După aceea, cel mai probabil, medicul va efectua testul Ober. „În timpul acestui test, persoană trebuie să stea pe partea neafectată de durere, cu genunchiul și șoldul la un unghi de 90 de grade. Medicul sau fizioterapeutul va ține pe loc pelvisul și va ridică piciorul afectat. Apoi, va aduce soldul înapoi spre pământ. Dacă pacientul nu poate efectua abducția, se suspectează o contractură a tractului iliotibial”, descrie el.

Unele cazuri pot necesita o ecografie, radiografie sau o scanare RMN pentru a diagnostica sindromul.

Tratamentul, relativ ușor

Cât despre tratament, medicul Răzvan Darea mai spune că există mai mult posibilități. „Unele dintre cele mai frecvente modalități de a trata sindromul de bandă IT sunt: odihnă și evitarea activităților care agravează sindromul de bandă iliotibiala și aplicarea gheții pe bandă iliotibiala”, mai spune el.

De asemenea, masajul sau administrarea de medicamente antiinflamatoare, care de cele mai multe ori pot fi cumpărate fără rețetă, pot fi metode de a trata afecțunea. „Terapie cu ultrasunete și electroterapie pentru a reduce tensiunea în picioare. Dar cel mai important tratament presupune încetarea în totalitate a activității care provoacă durerea. Odihna pentru o perioadă de până la șase săptămâni va permite de obicei vindecarea completă a piciorului”, completează dr. Răzvan Darea.

Există unele mișcări de stretching și exerciții care ajută atât la prevenirea, cât și la tratarea afecțiunii. Acești oameni ar trebui să facă o combinație de exerciții de întindere și mișcări specifice care să se concentreze pe banda iliotibială”, mai explică medicul.

Sănătate


Ultimele știri
Cele mai citite