Ce ar trebui să aducă digitalizarea în sănătate. „E nevoie de informatizare. La noi se aruncă bani aiurea”
0Până în 2030 ar trebui să scăpăm de biletele de trimitere, rețetele și dosarele pe care pacienții le plimbă de la un cabinet la altul, dar digitalizarea ar trebui să aducă mult mai mult decât atât. Termenul 2030 este prea îndepărtat, spune Vasile Barbu, reprezentantul Asociației pentru Protecția Pacienților.
Strategia Națională de Digitalizare în Sănătate 2026–2030 a fost pusă recent în consultare publică. Se lucrează la document încă din 2023, iar obiectivele asumate potrivit acestuia ar trebui implementate până în 2030.
Scoatem pixul și hârtiile din spitale și integrăm tehnologia în modul real de funcționare al sistemului sanitar, a anunțat ministrul. Este un obiectiv care ar trebui implementat înainte de 2030, cel puțin în privinnța interconectării bazelor de date, este în schimb de părere Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților.
Ce se va întâmpla până în 2030
Printre obiectivele asumate prin Strategia Națională de Sănătate 2026-2030 se regăsesc:
- elaborarea și aprobarea unei politici naționale privind managementul informațiilor din sănătate;
- operaționalizarea Unității Naționale de Digitalizare în Sănătate;
- operaționalizarea Sistemului Informatic Unic Integrat (SIUI);
- platforma informatică a asigurărilor sociale de sănătate restructurată și extinsă (cu sistem de programare electronic, trimiteri electronice, rețete, instrumente de asistență pentru diagnosticare etc.); - dosarul electronic de sănătate al pacientului, funcțional;
- operaționalizarea Portalului național de sănătate;
- colectarea prin SIUI a datelor de la furnizorii privați de servicii medicale din afara sistemului de asigurări sociale de sănătate.
Va fi înființată o Unitate pentru Digitalizarea în Sănătate care să asigure un program etapizat de realizare a programelor de lucru pentru îndeplinirea Strategiei de Digitalizare în Sănătate. Unitatea ar urma să funcționeze inițial ca o unitate în cadrul Ministerului Sănătății, cu capacități și resurse dedicate și cu un rol explicit de coordonare a eforturilor în domeniul sănătății digitale, se arată în documentul pus în transparență. Ulterior, Unitatea pentru Digitalizarea în Sănătate ar putea fi structurată: ca o unitate terță non-profit (fără scop lucrativ), așa cum se întâmplă în cazul Infoway din Canada; ca o fundație care funcționează în mod autonom - asemeni eHealth Foundation din Estonia; ca o direcție lărgită și întărită în cadrul Ministerului Sănătății - ca în Norvegia; sau ca o Unitate independentă, cu participarea Ministerului Sănătății în comitetul său executiv - ca în Mali.
În cazul unei Unități independente, mai prevede strategia (forma pusă în consultare), aceasta va funcționa sub autoritatea reprezentanților guvernului, care pot face parte din consiliul de administrație sau pot funcționa în calitate de acționari.
Existența Unității pentru Digitalizare în Sănătate ar permite punerea în aplicare a unui mecanism dedicat și ar asigura: interoperabilitate și un design arhitectural comun; continuitate în timpul schimbărilor la nivelul conducerii guvernului; crearea pieței și concentrarea pe termen lung; capacitate și cunoștințe tehnice - Unitatea pentru Digitalizarea în Sănătate va fi responsabilă pentru strategia și punerea în aplicare a sănătății digitale, dispunând de capacitatea umană internă și de cunoștințele tehnice necesare.
Unitatea pentru Digitalizarea în Sănătate va avea flexibilitatea de a angaja personal de pe piața liberă, la niveluri de salarizare proporționale cu responsabilitățile.
Strategia trimite și la Componenta (7) „Transformare digitală” din PNRR, în cadrul căreia sunt prevăzute reforme și investiții care abordează principalele provocări din sistemul de sănătate, respectiv: redimensionarea, standardizarea și optimizarea platformei informatice de asigurări de sănătate (PIAS); digitalizarea a 60 de instituții de sănătate publică; digitalizarea a 200 de spitale publice și implementarea sistemului de telemedicină.
„Încă din 2013-2014 am pus problema înlocuirii sistemului”
„Una dintre nevoile sistemului este, într-adevăr, digitalizarea. Sistemul de sănătate în general, nu numai aparatul central al sistemului de sănătate, adică ministerul, Casă de Asigurări, alte agenții importante pentru sistemul de sănătate, au nevoie de un asemenea sistem modernizat, pentru că fiecare dintre aceste instituții are de fapt programe, aplicații, sisteme diferite, incompatibile, incomplete și neprofesionist lansate ca temă de lucru pentru cei ce le-au produs. Iată, programul de la Casa de Asigurări (n.r. - PIAS) abia acum se zice că o să iasă, după ce noi încă din 2013-2014 am pus problema înlocuirii acestui sistem, în paralel, în timp, pentru că era clar că era depășit”, explică Vasile Barbu, președintele Asociației Naționale a Protecției Pacienților.
Ministerul Sănătății a suferit și în continuare suferă de o acută lipsă de informații care să poată fi centralizate pentru a servi diverselor scopuri, arată Barbu. Astăzi, când digitalizarea încă este un mare proiect, simpla obținerea de informații relevante este o aventură.
„Noi aveam colaborări și proiecte, inclusiv proiecte de acte normative, cu Ministerul Sănătății. Noi vedeam că Ministerul Sănătății era lipsit de mijloace, nu avea informații. Cum poți să realizezi un act normativ, pentru că nu ai surse de informație! Nu poți să folosești Google sau alte lucruri. Ai nevoie de propriile sisteme să poți să culegi date imediat, nu să stai să faci adrese, să-ți trimită Institutul Național de Sănătate Publică, să-ți trimită unul, să-i trimită altul, Casa de Asigurări, ca să poți să contribui să faci analize și studii de impact, fundamentări la modul științific, în realizarea actelor normative. Trebuia pur și simplu funcționarul să apeleze. Mai dădeau un telefon, mai trimitea cineva niște informații, mai...”, a indicat Barbu cum se desfășoară și astăzi lucrurile, când bazele de date ale tuturor acestor instituții nu sunt interconectate.
„La ora actuală suntem în aceeași situație de nefuncționare. Și e nevoie. Noi cei care suntem realiști și suntem chiar implicați în sistemul de sănătate la modul profesionist (...) constatăm că este nevoie de informatizare, e nevoie să se treacă la un alt pas, dar la modul integrat”, atrage atenția Barbu. Asta înseamnă că dacă Ministerul Sănătății, Casa Națională de Asigurări de Sănătate Publică, Institutul Națională de Sănătate Publică și alte instituții vor avea „fiecare câte un PIAS”, nu un sistem integrat, dezideratul nu va fi atins.
„E nevoie de un sistem integrat, care poate să fie accesibil tuturor în domeniu, inclusiv autorităților locale, care și ele dețin unități medicale și responsabilități și nevoia de urmărire, de monitorizare a realizărilor din domeniul sănătății. Pentru că nu poți să faci management, nu poți să face organizarea sistemului, nu poți să faci finanțarea eficientă a sistemului de sănătate decât dacă ai toate aceste date. La noi se aruncă bani aiurea pe materiale sanitare care zac și trec termenele de valabilitate, pe aparatură medicală care este încă sigilată și după 15 ani, (...) amenajări de secții care nu au nicio legătură cu standardele de calitate și cu prevenirea unor situații precum infecțiile nosocomiale”, atrage atenția reprezentantul pacienților.
Strategia lansată, pe de altă parte, riscă să fie din nou una „făcută pe genunchi”, „cu o mână de oameni”. „Acum o să avem PIAS-ul de la Casă, dar el o să fie insuficient, pentru că în el nu intră date, nu intră informații care ar fi necesare în analiza unor situații”, mai spune Barbu.
Pe de altă parte, termenul-limită pentru implementarea strategiei, anul 2030, este prea lung, apreciază Barbu, cel puțin pentru partea de interconectare a bazelor de date.
„Mi se pare prea lung. La ora actuală vedem cu toții dinamica și dezvoltarea tehnologiei informatice. Nu este nevoie de atâta termen. Nu trebuie să facă altceva decât să adune punctele centrale ale fiecărui domeniu din cadrul sistemului de sănătate”, crede Barbu. .
Noul sistem ar trebui să răspundă unor cerințe de date extrem de concrete. Să poți afla, din câteva click-uri, cât costă de exemplu tratarea unui pacient cu leucemie, care este plaja de cheltuieli de la o unitate sanitară la alta, de unde vin diferențele, astfel încât să poată fi făcute rapid analize și adoptate măsuri. „Hai să vedem de ce ăștia cheltuiesc mai mult și ăștia mai puțin. Și atunci ce fac? Dau dispoziție unui funcționar să urmărească care este cauza pentru care pentru aceeași boală, cu aceleași comorbidități etc., se cheltuiește de la simplu la dublu. Din sistemul informatic se notifică chiar managementul acelei unități medicale, are și el acces la date statistice, să vadă că colegul lui, să spunem de la Focșani, cheltuiește mai mult decât el. Și atunci pune întrebări. Iată ce important este acest sistem informatic. Dar el trebuie făcut util, să fie funcțional și să fie eficient în utilizare. Nu să-l facem ca să existe, ca să ne lăudăm noi, că ia uite ce au făcut băieții ăștia”, a mai spus Barbu.
„Telemedicina înseamnă inclusiv investiții în aparatură, în circuite de comunicații”
Un alt punct important al Strategiei de Digitalizare în Sănătate îl reprezintă implementarea sistemului de telemedicină. Acesta este un domeniu complex, atrage atenția președintele Asociației Naționale pentru Protecția Pacienților, pentru că presupune inclusiv investiții.
„Telemedicina e foarte complicată. S-a mai încercat să se reglementeze telemedicina. Ba mai mult, a fost forțată chiar în pandemie, știți foarte bine. Dar telemedicină însemnă foarte mult, înseamnă inclusiv investiții. Trebuie investiție în aparatură, în circuite de comunicații, în personal care stă de veghe, care să aibă disponibilitate oricând îi sosește un mesaj, un caz, trebuie să-l rezolve, sunt chestiuni care țin de plată de gărzi la domiciliu, sunt foarte multe alte lucruri. Mai mult de atât, telemedicină nu poate fi utilizată în orice caz. Actul medical se face tet-a-tet. Trebuie să fie prezența pacientului direct la aparatură, la discuția cu medicul, nu facem medicină superficială. Anumite lucruri telemedicina, într-adevăr, le eficientizează. Reduce de multe ori costuri, prin consultarea, inclusiv prin dezbaterea într-un board a cazului respectiv. Asta e telemedicina”, a mai spus Barbu.
Sunt multe situații în care sistemul de telemedicină este de un real folos, iar Vasile Barbu a expus câteva. Monitorizarea gravidei, de exemplu, care astăzi se face în spital, poate fi realizată astfel, pentru a-i da pacientei posibilitatea să stea în mediul ei, la domiciliu, alături de familie. „Și atunci ce faci? Îi instalezi acasă un anume aparat care să-i monitorizeze starea sarcinii. Sau dacă gravida are și o boală, îi duci acasă un monitor specific. (...) Dar nu doar prin telemedicină punem diagnosticul. Nu poți să-l pui decât utilizând, ca mijloc de lucru, și telemedicina, ca să eficientizezi. Nu mai chemi gravida la spital, nu se mai pierde timp, medicul are un program pe care și-l poate planifica, se poate colabora pluridisciplinar, pentru că doar se transmit prin sistem anumite date și informații și fiecare își exprimă opinia pe cazul respectiv, se poate realiza acel board de decizie pe diagnostic și pe precizarea tratamentului”, a detaliat Barbu.
Se poate face, de asemenea, recuperare medicală la domiciliu. Având aparate specifice, medicul coordonează și îndrumă pacientul, de la distanță, ce mișcări trebuie să facă, în timp ce aparatul preia parametrii de interes. Urmărind datele transmise, medicul evaluează situația. Medicina de familie se poate face și prin telemedicină, acolo unde pacientul poate să comunice prin acest sistem. Răspunsurile pacientului sunt introduse într-un program și acesta primește automat răspunsul, prin intermediul sistemului informatic. Pacientul poate fi astfel ghidat prin instrucțiuni cu privire la diverse acțiuni pe care să le întreprindă. Apneea în somn, care poate stă inclusiv la baza accidentelor de circulație sau a accidentelor de muncă, poate fi monitorizată prin telemedicină. Tot telemedicina poate fi o soluție pentru localitățile în care accesul la medic este deficitar, însă la pacient trebuie să ajungă aparatura necesară. Specialiști precum asistenții comunitari, mediatorii sanitari și asistenții sociali pot avea în acest sens un rol important, evaluează Barbu.
Pe de altă parte, de telemedicină care să fie introdusă în sistemul de sănătate din țara noastră, a mai precizat Vasile Barbu, se vorbește din 2012.
Se încarcă comentariile...
