Când operăm tiroida şi cu ce consecinţe
0
Nodulii şi cancerul tiroidian sunt câteva dintre motivele pentru care ajungem „la cuţit” cu tiroida. Considerată mai degrabă intervenţie de rutină, operaţia nu este lipsită. Formele uşoare de hipertiroidie răspund bine la tratamentul medicamentos. Câteva dintre posibilele reacţii adverse ale medicamentelor antitiroidiene sunt erupţiile cutanate, febra, durerea în gât şi scăderea numărului de globule albe. Hipertiroidia se p
Glandă situată la baza gâtului, sub „mărul lui Adam", tiroida secretă hormoni cu roluri importante în buna funcţionare a organismului. În vreme ce secreţia prea scăzută de hormoni tiroidieni (hipotiroidia) poate fi corectată medicamentos, în cazul excesului de astfel de hormoni (hipertiroidie), poate fi nevoie de tratament chirurgical. Astfel, boala Basedow, cea mai comună formă de hipertiroidie, anumite tipuri de guşă şi unii noduli tiroidieni sunt câteva dintre indicaţiile intervenţiei chirurgicale (tiroidectomie).
Necesară în cancerul de tiroidă
Operaţia se impune întotdeauna în cazul cancerului tiroidian, fiind prima alegere terapeutică. În hipertiroidie, intervenţia chirurgicală nu este mereu prima opţiune, aceasta fiind recomandată în cazul în care nu se obţine un răspuns favorabil la tratamentul medicamentos sau la cel cu iod radioactiv. Intervenţia este, de asemenea, necesară dacă tiroida s-a mărit atât de mult încât îngreunează procesul de înghiţire sau respiraţia.
Ce presupune intervenţia
Înainte de efectuarea operaţiei, sunt necesare o serie de analize, precum dozările hormonilor tiroidieni, dar şi ecografia tiroidiană, radiografia cervico-toracică, scintigrafia, tomografia computerizată (CT) sau tehnica imagistică prin rezonanţă magnetică (IRM). În cazul hipertiroidiei, înainte de intervenţie, este nevoie de tratament cu medicamente antitiroidiene, pentru echilibrarea hormonală. Operaţia de tiroidă se face numai cu anestezie generală şi presupune efectuarea unei incizii deasupra sternului. În funcţie de boală, este nevoie de tiroidectomie parţială, subtotală sau totală. Operaţia durează între 40 de minute şi două ore. În cazul tiroidectomiei totale, se va urma tratament permanent cu hormoni tiroidieni de sinteză. Dacă se operează un nodul, se ia o probă din acesta şi se analizează prin citopuncţie. Dacă este vorba de un nodul malign, se recurge, în majoritatea cazurilor, la scoaterea în întregime a glandei. Incizia se face la nivelul unuia dintre pliurile gâtului, cicatricea estompându-se cu timpul.
Pierderea vocii, risc posibil
Ca orice intervenţie chirurgicală, tiroidectomia este însoţită de riscuri.Astfel, pot apărea hemoragia postoperatorie şi infecţia plăgii. Alte complicaţii ale operaţiei de tiroidă sunt cele ce privesc lezarea nervilor de la nivelul gâtului (recurenţi) şi a paratiroidelor, glande ce reglează metabolismul calciului şi al fosforului. Secţionarea nervilor poate duce la pierderea parţială sau totală a vocii, precum şi la răguşeala permanentă sau temporară. Lezarea glandelor paratiroide duce la scăderea nivelului de calciu în organism, producându-se tetanie sau spasmofilie. Aceste riscuri sunt totuşi rare, mai ales în cazul intervenţiilor efectuate de chirurgi experimentaţi. Poate apărea şi insuficienţa tiroidiană, a cărei intensitate depinde de cantitatea de ţesut tiroidian extirpat.

Medicamentele şi iodul radioactiv, opţiuni terapeutice
Formele uşoare de hipertiroidie răspund bine la tratamentul medicamentos. Câteva dintre posibilele reacţii adverse ale medicamentelor antitiroidiene sunt erupţiile cutanate, febra, durerea în gât şi scăderea numărului de globule albe. Hipertiroidia se poate trata şi prin administrarea de iod radioactiv sub formă lichidă. De obicei, se administrează o doză, iar dacă nu se ajunge la normalizarea nivelului de hormoni tiroidieni, tratamentul se poate repeta. După terapia cu iod radioactiv poate apărea hipotiroidia.
Specialistul nostru
Dr. Ana Maria Munteanumedic specialist endocrinolog
Spitalul Militar Central
Intervenţia chirurgicală la nivel tiroidian (tiroidectomie) este o metodă terapeutică necesară în unele afecţiuni precum cancerele tiroidiene, anumite tipuri de guşă şi boala Graves-Basedow. Tiroidectomia poate fi parţială, subtotală sau totală. Principalele riscuri în tiroidectomie sunt: afectarea paratiroidelor prin lezare directă sau indirectă (prin afectarea vaselor sanguine ce irigă glandele paratiroide), având drept consecinţă hipoparatiroidismul tranzitor sau permanent, lezarea uni- sau bilaterală a nervilor recurenţi, cu afectarea vorbirii (disfonie), tranzitorie sau permanentă, hematom şi insuficienţă tiroidiană a cărei intensitate depinde de cantitatea de ţesut tiroidian extirpată sau de prezenţa autoimunităţii. Tratamentul postoperator are ca scop restabilirea unui status hormonal tiroidian normal.