VIDEO Eu când vreau să fluier, fluier - turnat la Topalu, premiat la Berlin

Filmul „Eu când vreau să fluier, fluier“

Localnicii din Topalu nu cred nici acum că prin satul lor, în urmă cu un an, câţiva deţinuţi-actori se plimbau aproape liberi. Ei sunt convinşi că tinerii doar pozau în infractori. Filmul „Eu când vreau să fluier, fluier“, premiat la Festivalul de la Berlin cu Ursul de Argint, rulează din această săptămână pe ecranele din Bucureşti şi Cluj-Napoca.

Vechea livadă din comuna constănţeană Topalu a fost transformată în penitenciar pentru filmările la pelicula premiată la Berlin, „Eu când vreau să fluier, fluier". Acum, la un an de la filmările care i-au adus lui Florin Şerban „Ursul de Argint", livada e din nou scufundată în linişte. Doar bordurile montate pentru imaginarul penitenciar pentru minori mai amintesc că aici a început să prindă contur un film atât de apreciat.

Citiţi şi:

„Eu când vreau să fluier, fluier" rulează în premieră la Cluj
VIDEO "Eu când vreau să fluier, fluier" a avut premiera în România

Comuna Topalu se află la aproape 80 de kilometri distanţă de Constanţa, iar acolo trăiesc cu puţin peste 1.000 de suflete. Sunt oameni obişnuiţi, modeşti, care-şi văd de treburile din gospodării. Timp de aproape trei luni, cât au durat filmările, viaţa din sat a fost foarte agitată. Oamenii ştiau că aproape de casele lor se face un film cu deţinuţi, dar şi acum se şopteşte prin sat că cineva ar fi adus acolo puşcăriaşi adevăraţi.

„Da' de unde s-aducă ei puşcăriaşi? Nu e adevărat. Erau actori acolo îmbrăcaţi în deţinuţi, dar ştiţi cum e lumea, vorbeşte vrute şi nevrute", a explicat Dorina Neacşu (45 de ani). „Cineva mi-a spus mie că erau aduşi criminali de la Poarta Albă, dar nu poate fi vorba de aşa ceva. Nu le dă nimeni voie ăstora să umble aşa prin lume, d-apăi să mai joace şi-n filme", a spus şi Niculina Groza (53 de ani).

Unul dintre figuranţi a fost chiar şoferul care zilnic îi transporta de la Penitenciarul Poarta Albă pe deţinuţii-actori. Tomel Sava, din satul Horia, îşi petrecea câteva ore din zi alături de tineri condamnaţi pentru omor.

Şofer pentru deţinuţi

Ferma a fost transformată în penitenciar

„Dacă ştii cum să vorbeşti cu ei şi cum să te porţi, atunci toate-s bune, dar m-am supărat pe ei când au început să-mi zgârie scaunele din maşină. Două zile nu le-am mai dat drumul la muzică pe drum şi aşa au devenit băieţi de treabă", a povestit nea Tomiţă. În pelicula premiată, el joacă rolul unuia dintre gardieni. „Nu mă gândem eu că o să joc vreodată într-un film. Regizorul Florin Şerban a venit la mine şi m-a întrebat dacă vreau să apar în prim-plan şi să spun două replici", povesteşte Tomel Sava.

Cei mai mulţi figuranţi din „Eu când vreau să fluier, fluier" au fost aduşi din satul vecin, Horia. De la personalul dispensarului din sat, simpli localnici şi până la soţul primarului, Vasilica Matei - care a apărut ca figurant în rol de procuror - toţi au fost entuziasmaţi de ideea că participă la producţia unui film.

„La 6.30 erau pe platou"

Proprietarul livezii, Moise Sileanu, îşi aminteşte cum echipele de producţie şi de filmare au venit şi au transformat locul într-un penitenciar plin cu deţinuţi şi gardieni. „Au pus borduri, au montat gratii la geamuri, au vopsit porţi, au adus mobilier, au construit pereţi interiori la încăperi. Erau tare organizaţi. Dimineaţa, la 6.30, erau toţi pe platou", a povestit Sileanu. Întreg spaţiul a fost exploatat pentru scenele din filmul lui Florin Şerban.

„Ştiam de la Victor Mavrodineanu despre ferma de la Topalu, Grădina Ursului. Mergeam acolo cu el la pescuit. Când l-am dus pe  Florin Şerban să o vadă şi el a fost dragoste la prima vedere. Cu modificările facute de scenografa Ana Ioneci, a fost cadrul perfect pentru ce-am vrut noi să povestim", a explicat Cătălin Mitulescu motivul pentru care a ales această locaţie.

„N-am vrut o închisoare cu bare de metal, un clişeu. În filmul ăsta e vorba despre un penitenciar de minori. Arată altfel. Lucrurile nu sunt chiar atât de stricte. Băieţii ăştia sunt ţinuţi prizonieri şi puşi să muncească. Asta e pedeapsa lor. Şi-atunci o fermă era cea mai potrivită locaţie", a explicat producătorul.