Torţionarul Nicolae Pleşiţă, la Judecata de Apoi: 'Vai, săracele victime...'

Vlad, Pleşiţă, Enoiu, Priboi sau despre justiţia Securităţii
Radu Călin Cristea



Mai citeşte:
Torţionarul Pleşiţă, iertat de procurori

Singura remuşcare pe care a simţit-o vreodată Nicolae Pleşiţă a fost o anumită notă de „naivitate”. A zis-o chiar el, într-un interviu difuzat de OTV, în 2005. Era una dintre ultimele apariţii publice a celui considerat de mulţi, dacă nu cel mai mare, măcar cel mai celebru dintre torţionarii brevetaţi de sistemul comunist.

„Am fost uneori naiv”, spunea Pleşiţă cu un rânjet superior. La finalul acelor ore din noapte, fostul şef al spionajului comunist îşi ducea la îndeplinire planul: înjurându-şi victimele, terfelindu-le memoria, luând în derâdere violenţa pură şi suferinţa.

După ce a trecut în rezervă, în 1990, s-a retras acasă, la Curtea de Argeş, unde trăia pe picior mare, cu o pensie de 6.500 de lei.

Luni seară, la vârsta de 80 de ani, Nicolae Pleşiţă a decedat într-un spital din Capitală, după trei luni de internare.

„Am servit ţara, domnule, am servit  ţara!”

Nicolae Pleşiţă s-a născut la data de 16 aprilie 1929, în Curtea de Argeş. S-a înrolat de tânăr în rândurile Partidului Comunist Român, încă din 1947, când era muncitor la fabrica de cherestea „Moroieni” din localitatea natală. Regimul sesizează „potenţialul” său şi este trimis la recrutare de personal prin ţară pentru nou-înfiinţata Direcţie Generală a Securităţii Poporului. În acelaşi an este numit plutonier, la Direcţia Regională Piteşti a Securităţii.

Din acest punct, cariera lui Pleşiţă se confundă până la detaliu cu transformările opresive inaugurate an de an de noul regim. Lăudat pentru „realizările” din epoca cea mai brutală a Securităţii, fostul torţionar devine comandant de Securitate pe Regiunea Cluj.

Este mutat la Bucureşti în 1967 şi transformat în general-maior. Ironie totală, Pleşiţă se licenţiază în Drept şi devine prim-adjunct al ministrului de Interne şi şef al Departamentului de Informaţii Externe. Este pensionat în 1990, ca general-locotenent.

Nicolae Pleşiţă nu şi-a negat niciodată ataşamentul faţă de „valorile” fostei Securităţi. Dramatică şi deopotrivă halucinantă este, în acest sens, o declaraţie dată de acesta în 2005: „Securitatea a fost o binecuvântare  pentru  poporul român”.

„Vai, săracele  victime…“

Numele lui Nicolae Pleşiţă apare în toate rapoartele, publicate după 1989, privind foştii torţionari comunişti. Atât raportul Comisiei Prezidenţiale de Condamnare a Comunismului, cât şi „Lexiconul Negru” al Doinei Jelea îl pun chiar pe lista celor mai cruzi anchetatori ai regimului. Niciodată nu a dat Pleşiţă impresia vreunei forme de căinţă faţă de faptele din trecut. Dimpotrivă, la fiecare apariţie din ultimii ani ai vieţii şi-a atacat victimele suburban, într-un limbaj ce combina înjurătura şi cruzimea.

„Cum vă alegeaţi victimele?” „În p…”, venea răspunsul într-un interviu televizat. Într-o altă apariţie publică, Pleşiţă se manifesta ironic, „Vai, săracele victime”, deşi cu numai câteva secunde înainte declara că a fost autorul „a două-trei crime şi a câtorva corecţii corporale”.

„Prostul ăla de Goma?”

Cel mai mediatizat caz de violenţă fizică aplicată de către Pleşiţă unui fost dizident este cel al lui Paul Goma. Deşi există numeroase mărturii ale torturii la care a fost supus Goma, inclusiv propria mărturie, nicio anchetă oficială nu a fost declanşată la adresa lui Pleşiţă.

Pasivitatea autorităţilor i-a dat apă la moară fostului torţionar, care nu a pierdut niciun prilej de a lua în derâdere, într-o vulgaritate extremă, fostele sale „fapte de vitejie”: „Pe Goma l-am luat de barbă şi am dat şi cu stânga, şi cu dreapta!”, spunea Pleşiţă în 2006.

Maşina mortuară a fost ornată doar cu coroanele importante

În 2005, îl înjura în direct pe acelaşi personaj, catalogându-l ca fiind „prostul ăla” şi declara cinic: „La cutremurul din 77, noi scoatem morţii de sub dărâmături, iar lui îi ardea de Charta de la Praga”.

„Să-i lichidez pe toţi!“

O altă bucată de istorie transformată de Pleşiţă în glumă de şantier a fost încercarea de lichidare a unor comentatori ai postului „Europa Liberă”. Faptele ce au avut loc între 1980 şi 1984 au făcut, de altfel, obiectul singurului dosar penal în care apărea numele fostului torţionar. Închis în 2009 cu neînceperea urmăririi penale.

Pleşiţă nu a făcut niciodată un secret din rolul său în atentatele din anii ‘80. Chiar în perioada în care dosarul era în plină desfăşurare, fostul şef al spionajului declara zâmbind: „Am vrut să-i lichidez pe toţi de la «Europa Liberă». Erau agenţi CIA. Îmi pare rău că nu am reuşit să-i omorâm pe toţi”.

Un singur dosar. Şi acela îngropat

Singurul dosar emis pe numele lui Nicolae Pleşiţă a fost cel privind planul, conceput de fostul torţionar şi teroristul Carlos Şacalul, pentru un atentat cu bombă, în februarie 1981, la sediul „Europei Libere“, din Munchen. Instrumentată de generalul Dan Voinea, cauza a fost întreruptă în perioada 2000-2004, pe timpul guvernării Năstase, şi reluată ulterior.

În 2009, dosarul a fost transferat de la Parchetul Militar la Parchetul General, ca urmare a unei decizii a Curţii Constituţionale, potrivit căreia civilii pot fi judecaţi doar de tribunale civile. Imediat, Dan Voinea declara că Parchetul General, prin Secţia II, a dat soluţia de neîncepere a urmării penale, „din motive care îmi scapă”, a completat Voinea. Procurorul spune că Pleşiţă inspira teamă în timpul audierilor din dosar.

„Impresiona prin accentul dur al limbajului. Te făcea uşor să te temi de el. Avea un ton ameninţător. Pleşiţă avea o memorie foarte bună. Dădea relaţii precise la evenimente care se petrecuseră cu mulţi ani în urmă. A fost o persoană reprezentativă pentru regimul comunist. Era tipic pentru acea vreme. Trebuia să ai nişte calităţi: să nu ai scrupule, să nu te gândeşti la sentimentele oamenilor“, ne-a declarat Dan Voinea.

Condus la groapă de foşti securişti

Generalul Nicolae Pleşiţă, fostul şef al Centrului de Informaţii Externe, a fost condus ieri pe ultimul drum de către foştii colegi de la Securitate.

Trupul neînsufleţit al lui Nicolae Pleşită a fost depus, ieri-dimineaţă, la biserica Sfântul Dumitru, din cartierul Capu Dealului, oraşul Curtea de Argeş. Aproximativ 50 de persoane, printre care foşti colegi de la Securitate, au ţinut să-i aducă un ultim omagiu celui care a fost Nicolae Pleşiţă.

Generalul Gheorghe Andreescu (1) şi colonelul Ion Stancu (2)

Au avut voie să asiste la slujba de înmormântare doar rudele apropiate şi cunoştinţele. În carul mortuar au fost puse cinci coroane de flori. Pe toate era scris „Regrete eterne“. Printre cei care i-au adus coroane se află generalul Iulian Vlad, ultimul şef al Departamentului Securităţii Statului, rezervişti din SRI şi nepoţii lui, Nicolae şi Alexandru.

Fiul generalului Pleşiţă a refuzat să facă orice fel de declaraţie. Pentru că starea de sănătate nu i-a permis să stea în biserică, bărbatul a stat în timpul slujbei  pe o bancă din curte. În jurul orei 13.00, sicriul în care se afla trupul neînsufleţit al lui Nicolae Pleşiţă a fost urcat în carul mortuar, fiind condus pe ultimul drum la cimitirul parohial Sfântul Dumitru.

Printre cei care au făcut parte din cortegiul funerar s-a aflat şi generalul Gheorghe Andreescu, fost şef al  Inspectoratului Judeţean Vâlcea al Securităţii Statului. Acesta nu a făcut nicio declaraţie. Mai mult, s-a arătat deranjat de aparatele de fotografiat ce erau îndreptate către el, spunând „Mai lăsaţi-mă în pace!”

Foştii subalterni îl regretă

Foştii subalterni ai generalului Pleşiţă îl regretă. Colonelul în rezervă Constantin Ungureanu a povestit: „A fost şeful meu. A fost bun… Era greu, să ştiţi, nu era uşor atunci. Erau şi lucrurile altfel pe vremea aia, se punea altfel problema. A fost un om corect şi principial. Eu cred că toţi colegii îl regretă. Eu regret omenia şi principialitatea lui”. Un alt subaltern al generalului Pleşiţă prezent la înmormântare a fost colonelul în rezervă Ion Stancu. „Au trecut mulţi ani de când am lucrat împreună. Mi-a fost şef…Nu pot spune decât faptul că îl regret”, a declarat Stancu.

Oamenii din cartierul Capu Dealului vorbesc despre generalul Pleşiţă ca despre o legendă. „Parcă a fost o legendă vie. Când se vorbea de generalul Pleşiţă pe la noi, se vorbea ca despre un om mare, bun... Eu nu cred că l-am văzut de zece ori în viaţa mea. El a trăit mai mult pe la Bucureşti. Nici pe nepoţii lui nu prea i-am văzut pe aici”, spunea o localnică, Elena Ghirţoiu, care a ajutat să facă mâncarea pentru pomana generalului Pleşiţă. 

Colonelul Constantin Ungureanu a asistat  discret  la funeralii

Un alt vecin de-al generalului, Constantin Porceanu, îl regretă şi el. „Am fost colegi în clasele I-IV. Era cuminte. Nu ne-am certat niciodată...Nu ştiu ce să mai spun. Îmi pare aşa rău de el. Toţi ne ducem. Dumnezeu să-l ierte!“, a spus Constantin Porceanu.