Satul care trăieşte din cărămizi de chirpici

Satul care trăieşte din cărămizi de chirpici

Localnicii din Făurei au două surse de venit: lutăria improvizată la marginea satului şi alocaţiile copiilor făcuţi „pe bandă rulantă“ . Toată lumea ştie să facă chirpici. „Aici ne-am născut şi asta am văzut la părinţii noştri. Mergem dacă e nevoie şi şi în satele vecine, pentru că din asta scoatem bani“, explică localnicii.

Sărăcia domneşte la Făurei. Pe frunţile brăzdate de vreme şi arse de soare ale oamenilor nu se mai zăreşte niciun zâmbet. Luptă să supravieţuiască. Unii localnici se declară turco – tătari, alţii spun că sunt ţigani. Toţi însă au aceeaşi îndeletnicire: frământă lutul pentru a face cărămizi pe care apoi le vând cu 30-40 de bani.

N-au auzit ei că lutul e material ecologic, nici nu înţeleg ce înseamnă asta, dar ştiu că e cel mai ieftin material de construcţie. Nu câştigă mare lucru, dar nici nu mor de foame. Reţeta e simplă. „Punem pământ galben, apoi paie de grâu în apă. Frământăm cu picioarele sau cu sapa şi apoi punem în formă“, explică Anife Aişar (40 de ani).

Chenan şi Cadrie Salim fac chirpici la marginea satului, lângă pădure. „Paiele le aducem de la câmp, cu căruţa. Acum facem chirpici pentru noi, că vrem să mai construim o cameră, dar facem şi pentru alţi oameni şi îi vindem“, spune Chenan.

Nevasta lui nu vorbeşte limba română, şi nici copiii, Sedan (6 ani) şi Geaner (4 ani). Toţi însă muncesc la cărămizi. Au auzit şi ei de criza economică, îi afectează direct pentru că a scăzut cererea în construcţii.

„De când toată lumea vorbeşte de criză, nici noi nu mai avem de lucru. Mai mergeam cu ziua, mai lucram în construcţii, la Bucureşti, dar acum nimeni nu ne mai angajează“, spune Givan Iaşar (26 de ani).

Oamenii au găsit însă şi o altă sursă de venit. „Facem copii ca să luăm alocaţie! Aşa, ca pe bandă rulantă!“, spune o femeie la vreo 40 de ani. 

Reţetă simplă

Pentru chirpicari, sezonul începe imediat ce se încălzeşte afară. Au nevoie de soare pentru ca lutul să se întărească şi să fie tocmai bun de construit. Forma de lemn în care este aşezat pământul frământat cu apă şi amestecat cu paie trebuie să aibă 40 de centimetri lungime, 25 de centimetri lăţime şi 13 centimetri înălţime.