Analiză Sfârșitul ordinii globale? De ce apare ruptura dintre Statele Unite și ONU
0Expertul în planificare strategică Nicu Iancu, fost rector al Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul”, explică, într-o analiză detaliată, motivele pentru care Uniunea Europeană și ONU sunt „retrogradate” prin Strategia Națională de Securitate a SUA.
Nicu Iancu a pus lupa pe Strategia de Securitate Națională 2.0 a lui Trump, pe care o vede ca pe o ordine globală post-instituțională bazată pe puterea suverană. În analiza sa, expertul în planificare de securitate remarcă faptul că nu doar Uniunea Europeană este pusă într-o nouă lumină de această nouă strategie americană. Vizată este și Organizația Națiunilor Unite (ONU), care este desconsiderată.
Omisiunile nu sunt marginale
Expertul amintește că în scurt timp de la publicarea sa, Strategia de Securitate Națională (NSS) din 2025 a generat deja un val amplu de comentarii, concentrate în mare parte asupra afirmațiilor sale explicite, asupra prioritizării suveranității naționale, a accentului pus pe securitatea economică și asupra abordării recalibrate a competiției dintre marile puteri. NSS înseamnă și o ruptură doctrinară față de tradiția documentelor strategice americane de după Războiul Rece, susține Nicu Iancu.
„Totuși, în mijlocul acestor analize, persistă o lipsă izbitoare de reflecții privind ceea ce documentul ignoră în mod sistematic. Omisiunile nu sunt marginale; ele sunt definitorii din punct de vedere structural. Ceea ce strategia lasă în afara cadrului său conceptual dezvăluie cel puțin la fel de mult ca ceea ce proclamă explicit. NSS 2025 marchează o ruptură doctrinară profundă față de tradiția documentelor strategice americane de la sfârșitul Războiului Rece încoace.”
ONU, pusă pe ignore
El remarcă un alt aspect notabil, de data aceasta legat de faptul că noua strategie a Statelor Unite nu face nicio referire la Organizația Națiunilor Unite, la fel cum Uniunea Europeană este ignorată. Și nu este doar atât. Cunoscutul expert evidențiază și o altă schimbare de traiectorie.
„Ceea ce iese cel mai pregnant în evidență este dispariția sistematică a gândirii instituționale multilaterale, cel mai clar ilustrată prin omisiunea frapantă a Organizației Națiunilor Unite și prin reîncadrarea deliberată a Europei în afara proiectului său politic supranațional de lungă durată, culminând cu ignorarea explicită a Uniunii Europene. Aceste două trăsături, absente în strategiile americane anterioare, dezvăluie o viziune asupra lumii centrată exclusiv pe statele-națiune suverane și pe bilateralism tranzacțional, detașată în mod conștient de cadrele normative care au susținut anterior ordinea internațională liberală”, explică Nicu Iancu.
În același timp, administrația Trump cultivă o ambiguitate strategică pe care a cultivat-o de altfel în ultimele luni.
„Trump afirmă această schimbare strategică ca fiind „realistic without being realist” („realistă fără a fi realistă”), o formulare care introduce o ambiguitate deliberată privind fundamentarea intelectuală a strategiei. Întrucât documentul susține explicit că „is not grounded in traditional, political ideology” („nu este fundamentat într-o ideologie politică tradițională”), această formulare pare concepută pentru a distanța NSS de familiile doctrinare consacrate, fie ele realiste, liberal-internaționaliste sau normative-instituționaliste. Procedând astfel, strategia este plasată într-un spațiu conceptual care respinge etichetarea formală, dar promovează un set distinct de preferințe legate de suveranitate, ierarhie și capacitatea de acțiune a statului”, adaugă expertul.
Selectivitate pragmatică
Efectul nu este ideologic în sens convențional, dar poziționează politica externă a SUA într-o categorie auto-definită, bazată puternic pe selectivitate pragmatică, primatul suveranității și angajament discreționar, precizează Nicu Iancu. În loc să clarifice identitatea strategiei, această încadrare retorică îi consolidează excepționalismul și subliniază faptul că logica sa este menită să funcționeze în afara școlilor consacrate de gândire strategică, urmând tiparul mai larg al posturii strategice a lui Trump de contestare a cadrelor intelectuale și a structurilor instituționale existente, mai adaugă expertul.
Nicu Iancu analizează ceea ce numește „dispariția tăcută a Organizației Națiunilor Unite” din strategia americană.
„Una dintre cele mai izbitoare trăsături ale noii strategii este absența completă a oricărei referințe la Organizația Națiunilor Unite sau la instrumentele sale. Pe parcursul întregului document, ONU nu apare ca sursă de legitimitate, mecanism de gestionare a conflictelor, instrument de implementare a sancțiunilor, cadru de stabilire a normelor, platformă de coordonare umanitară sau structură de desfășurare a operațiunilor de menținere a păcii. Această absență nu este stilistică; ea decurge direct din logica strategică de fond a documentului, ancorată în principiul conform căruia „the world’s fundamental political unit is and will remain the nation-state” („unitatea politică fundamentală a lumii este și va rămâne statul-națiune”) și că Statele Unite se vor opune „the sovereignty-sapping incursions of the most intrusive transnational organisations” („ingerințelor celor mai intruzive organizații transnaționale care erodează suveranitatea”)”, punctează Iancu.
O schimbare diametrală
Din acest punct de vedere, strategia administrației Trump este evident diferită față de cele anterioare, începând cu strategiile conturate în anii 90 și continuând cu cele elaborate de administrațiile Obama și Biden.
„În strategiile anterioare – fie optimismul liberal expansiv al anilor ’90, fie dependența post-11 septembrie de legitimitatea mandatată de ONU, fie accentul administrației Obama pe împărțirea poverilor multilaterale, fie NSS-ul din 2022 al administrației Biden, care reafirma explicit angajamentul față de sistemul ONU și față de „rules-based international order” („ordinea internațională bazată pe reguli”) – ONU a păstrat un rol vizibil. În toate aceste iterații, referințele la operațiuni de menținere a păcii, mecanisme de sancțiuni, structuri de coordonare umanitară și platforme multilaterale de combatere a terorismului au fost explicite și recurente”, susține expertul.
De ce lipsește ONU
Absența ONU din această strategie nu este deloc întâmplătoare și vine să reconfigureaze logica de funcționare a angajamentului global american.
„NSS 2025 rupe decisiv această tradiție, inclusiv în comparație cu NSS 1.0 din 2017 al lui Trump, care, deși critic față de instituțiile multilaterale, le recunoștea totuși existența și, în anumite cazuri, rolul operațional. Ceea ce este frapant în documentul actual este eliminarea structurală a ONU nu doar din mecanismele de coordonare sau legitimitate, ci din însăși gramatica conceptuală prin care Statele Unite au articulat ordinea internațională de la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial încoace. Absența sa nu este circumstanțială; ea reconfigurează logica de funcționare a angajamentului global american ca o agregare de tranzacții suverane, înțelegeri bilaterale și diplomație centrată pe lideri, mai degrabă decât ca participare la guvernanța globală instituționalizată. Ceea ce dispare nu este doar cooperarea procedurală, ci însăși rațiunea legitimității multilaterale”, punctează el.
Uniunea Europeană din perspectiva SUA
În același timp, Nicu Iancu se apleacă și asupra modului în care este Europa reîncadrată din perspectiva NSS. „Europa reîncadrată împotriva ei însăși: ștergerea conceptuală a Uniunii Europene”, menționează el, după care detaliază:
„Pentru observatorii europeni, cea mai clară expresie a acestei repoziționări strategice apare în secțiunea intitulată Promoting European Greatness, unde Europa este prezentată printr-o lentilă alternativă, care se îndepărtează semnificativ de narațiunile strategice americane anterioare. Europa nu este conceptualizată ca un actor politic sau normativ unificat, ci ca o civilizație aflată într-un proces de deteriorare strategică din cauza structurilor de guvernanță supranațională.”
Schimbarea de atitudine a Statelor Unite ale Americii față de aliatul transatlantic este desigur una evidentă.
„Documentul afirmă, în termeni remarcabil de direcți, că unele dintre cele mai mari provocări ale Europei provin chiar din activitățile Uniunii Europene, prezentate ca subminând libertatea politică și suveranitatea națională. Aceasta nu este o intensificare retorică, ci o înlocuire analitică. Timp de peste trei decenii, strategiile americane succesive, fie ele favorabile sau critice, au tratat UE ca pe o arhitectură de stabilitate: generator de securitate internă, scut de reglementare, amplificator normativ și multiplicator diplomatic. NSS 2025 respinge această premisă”, mai arată reputatul expert.
Viziunea Washingtonului asupra Uniunii Europene este cu totul alta decât cea a Bruxelles-ului.
„Această orientare este coerentă cu criticile publice exprimate de Trump la adresa UE, inclusiv afirmația sa din 2025 potrivit căreia „the European Union was formed to screw the United States” („Uniunea Europeană a fost creată pentru a păgubi Statele Unite”), reflectând scepticismul de lungă durată din cercul său politic față de rolul economic și de reglementare al UE. Viziunea asupra Europei care rezultă este cea a unor state suverane separate, a căror revitalizare necesită recuperarea „civilizational self-confidence” („încrederii civilizaționale în sine”) și reducerea expunerii la guvernanța supranațională”, dezvoltă acesta.
Americanii cultivă „rezistența” europeană
Lui Nicu Iancu nu i-a scăpat nici detaliul privind felul în care înțeleg Statele Unite nu doar să se raporteze la Bruxelles, ci și felul în care americanii intenționează să prioritizeze relațiile cu statele membre ale Uniunii Europene și nu cu uniunea în sine.
„Textul merge mai departe, afirmând că diplomația americană ar trebui să „cultivate resistance to Europe’s current trajectory within European nations” („cultive rezistența față de traiectoria actuală a Europei în interiorul națiunilor europene”) și să colaboreze cu „aligned countries that want to restore their former greatness” („țări aliniate care doresc să-și restabilească măreția de odinioară”). Cu alte cuvinte, strategia prioritizează relațiile cu statele – nu cu Uniunea! – și, mai precis, cu națiunile din Europa Centrală, de Est și de Sud, prin „legături comerciale, transferuri de armament, cooperare politică și schimburi culturale și educaționale”, toate dezvoltate pe baze bilaterale.”
De asemenea, americanii susțin cu subiect și predicat că NATO nu se va mai extinde și prevăd un viitor sumbru pentru unele dintre statele membre.
„În plus, NSS afirmă clar că NATO nu se va mai extinde, proiectând totodată că „within a few decades at the latest, certain NATO members will become majority non-European” („în cel mult câteva decenii, anumite state membre NATO vor deveni majoritar ne-europene”). Această formulare plasează cititorul într-un spațiu interpretativ ambiguu, sugerând perspectiva unei Alianțe a cărei compoziție demografică ar putea altera fundamental identitatea, coeziunea și scopul strategic, remodelând însăși amprenta sa civilizațională europeană”, articulează Nicu Iancu.
Pe lângă faptul că Statele Unite se raportează diferit la Uniunea Europeană față de cum au făcut-o administrațiile anterioare de la Wasghington, apare ideea unei fragmentări strategice a Uniunii.
„Astfel, NSS nu doar că ignoră Uniunea Europeană; ea articulează o arhitectură strategică diferită pentru Europa. Securitatea nu este colectivă; este bilaterală sau minilaterală. Guvernanța nu este integrată; este re-naționalizată. Revitalizarea nu este instituțională; este civilizațională. În această viziune, viitorul Europei nu depinde de consolidarea mecanismelor supranaționale, ci de inversarea lor, suveranitatea fiind recuperată nu prin coeziune, ci prin fragmentare strategică”, mai spune Nicu Iancu.
Concluzia expertului
Concluzia expertului este că noua strategie americană de securitate nu numai că trasează noi priorități, dar vine și cu o modificare a doctrinei.
„Privite împreună, aceste dinamici arată că NSS 2025 nu este doar o reconfigurare a priorităților, ci o abatere structurală de la fundamentele doctrinare care au modelat marea strategie a SUA timp de peste trei decenii. Tăcerea sa privind Organizația Națiunilor Unite și reîncadrarea Europei în afara logicii guvernanței supranaționale nu sunt alegeri editoriale, ci acte deliberate de deplasare conceptuală. NSS redefinește ordinea globală ca un sistem definit de agenție suverană, aliniere selectivă și pârghii tranzacționale, în care legitimitatea derivă din prerogativa națională, nu din consimțământ instituțional.”
Pentru Europa, noua strategie americană reprezintă un semnal puternic. Drept urmare, Bruxelles-ul va trebui să încerce să se adapteze.
„Pentru Europa, aceasta înseamnă mai mult decât o recalibrare de politici; implică o reproiectare strategică. Statele Unite nu mai consideră UE drept interlocutorul central sau arhitectura stabilizatoare a ordinii europene. În schimb, identifică statele individuale drept parteneri principali, în special pe cele capabile să revendice sau să proiecteze o identitate suverană. În acest sens, proiectul european este reîncadrat nu ca soluție la fragilitatea continentală, ci ca parte a cauzei sale”, mai adaugă Iancu.
Implicațiile sunt profunde, susține Nicu Iancu. „O logică post-instituțională a politicii mondiale plasează rezultatele de securitate globală în aranjamente bilaterale sau centrate pe lideri, mai degrabă decât în cadre instituționalizate. Fie că este percepută ca o corecție a inerției multilaterale sau ca o îndepărtare destabilizatoare de guvernanța colectivă, NSS 2025 semnalează o schimbare decisivă: o reorientare de la construcția de sisteme la competiția ancorată în suveranitate”, conchide expertul.
Cine este Nicu Iancu
Nicu Iancu a fost rector al Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” în mandatul 2013-2017 și a lucrat în domeniul cooperării militare internaționale și al planificării strategice, având expertiză relevantă în NATO, operațiuni multinaționale, planificare integrată și politici publice în domeniile securității, apărării și informațiilor. Are peste douăzeci de ani de experiență în domeniile cercetării în domeniul apărării și securității și învățământului superior în domeniul informațiilor și securității.
În prezent, Nicu Iancu este președinte al Integrated Intelligence, Defence and Security Solutions, vicepreședinte al Consiliului Consultativ al TID Group și editorialist de opinie la Defense and Security Monitor
Se încarcă comentariile...
