Polițiștii, încătușați în fața violenței domestice. Oamenii legii nu învață în școală cum să recunoască și să apere victimele abuzurilor fizice
0Doar 1 din 10 agresori poartă brățară de monitorizare în România. Practic, anul acesta au fost montate doar 460 de dispozitive, deși au existat peste 4.000 de parteneri abuzivi reclamați la Poliție. Cel puțin așa reiese dintr-un bilanț dat publicității de Poliția Română, care avertizează că fenomenul violenței domestice este în creștere.
Pe de altă parte, cei care ar trebui să ne apere și să recunoască violența domestică în toate formele ei, nu au cunoștințe în domeniu și nu știu să facă acest lucru.
Numărul polițiștilor care au terminat Academia de Poliție este infim, în cel mai bun caz este de 10% dacă luăm în calcul ultimele promoții, spune șeful Sindicatului Europol, Cosmin Andreică. „Din totalul de 75.000 de polițiști (tot personalul care are calitate de polițist) din România, nu cred că depășim procentul de 5% de polițiști care vin din Academia de Poliție, restul vin din încadrare directă sau de la școlile de subofițeri. Pot să vă spun cu certitudine că în momentul de față, la Academia de Poliție nu există curiculă adaptată pe nevoile operative, în ceea ce privește violența domestică. Studenții care vin din Academie devin timorați, pentru că nu se simt pregătiți pentru munca de teren după cei trei ani de studiu”, explică acesta.
El mai subliniază că nu există niște specializări în școala de Poliție, este „o lipsă de predictabilitate”, prin care să poți pregăti oamenii în funcție de „vocația” pe care o au. Toate instituțiile care se ocupă de „educarea” polițiștilor se confruntă cu deficiențe. Dacă polițiștii care termină Academia de Poliție nu sunt pregătiți pentru a recunoaște și apăra victimele violenței domestice, cu atât mai puțin cei care au doar jumătate de an de pregătire teoretică în cadrul Școlilor de Agenție de Poliție. Iar cei care sunt încadrați din sursă externă, primesc un training de trei luni denumit „Curs de inițiere în carieră”, asta înseamnă 60 de zile, câte 6-8 ore, în care „li se predă despre Poliție la modul extraordinar de general”.
Mai mult decât atât, cursul vine după „nouă, 12 sau 15 luni de zile, în care polițistul are pistolul la brâu, uniforma pe el și aplică legea”. „Nu poți să ai pretenția de la un tânăr de 20 de ani, care a absolvit o școală de agenți de Poliție, în cazul fericit, în care a avut șase luni teorie și șase luni precatică, să fie un bun psiholog, să manifeste empatie, să gestioneze o situație conflictuală și așa mai departe. Toate aceste lucruri trebuie învățate, iar dinamica societății ne demonstrează că violența este într-o continuă schimbare și capătă noi forme. Nu vom putea schimba percepția societății de pe o zi pe alta. Poliția Română ar trebui să aibă un set de module pentru polițiștii care sunt la ordine publică, care sunt implicați în astfel de situații, pe care aceștia să le parcurgă”, adaugă Cosmin Andreică.
Violența în cifre
Una din patru femei din România este agresată de partener sau de fostul partener. Numai în 2022, 42 femei și 4 copii au murit în urma bătăilor și abuzurilor din familie, iar aproape 40.000 femei și 9.000 copii au fost victimele agresiunilor.
Numărul plângerilor penale înregistrate la Poliție pentru infracțiunea de lovire sau alte violențe a crescut cu mai mult de 50%, în timp ce în fiecare zi sunt înregistrate cinci victime ale violului; iar 44% dintre aceste infracțiuni sunt săvârșite împotriva unui minor, arăta Centrul Filia.
Dar, ce este și mai grav, trei din patru cazuri de viol soluționate s-au încheiat cu erori judiciare în 2022, potrivit unui raport de organizația neguvernamentală Centrul Filia. Doar un caz din patru este trimis în judecată, mai arată raportul.
Victima e de vină
Oana Băluță, cercetătoare specializată în gen și politică, a explicat că „blamarea victimei este un tip de comportament pe care femeile l-au reclamat de foarte multe ori atunci când au mers la poliție atunci ca să depună o plângere”. „De-a lungul anilor a tot fost punctat că victimele sunt blamate, când e vorba despre agresiuni sexuale, violuri, iar datele ne arată că în România avem cea mai mare toleranță față de viol, viol care este săvârșit în trei tipuri de situații: victima poartă așa zisele haine provocatoare, victima merge acasă la bărbatul respectiv sau victima a consumat alcool sau droguri. Femeile nu și-o caută, atunci când crezi că femeile caută violența, ca fac ele ceva de sunt bătute agresate, nu face altceva decât să blamezi victimele și să deresponsabilizezi agresorul”, a explicat experta.
Cosmin Andreică a explicat pentru „Adevărul” de ce se întâmplă asta.
„Polițiștii provin din societate, din societatea în care nici membrii nu reușesc să identifice formele de manifestare ale violenței domestice, fie că vorbim despre violență verbală, psihică sau fizică, toate aceste forme există în societate, dar nu sunt percepute. Atât timp cât personalul este recrutat din societate, este clar că venim cu aceste deficiențe, handicapuri, încă din momentul în care un tânăr dorește să se facă polițist. În al doilea rând, instituția Poliției Române nu a alocat nici resurse, nici timp, nici pregătire ca acești polițiști care intervin in astfel de situații să aibă instrumentele necesare ca să poată să identifice formele de abuz și de violență, dar și modul în care să le trateze”, arată oficialul.
La rândul ei, avocata Crișan Giulia, de la Fundația Anais, care apără drepturile femeilor, copiilor și tinerilor, evidențiază că sunt mai multe situații în care autoritățile nu reușesc să le acorde victimelor ajutorul necesar.
„O dată avem blamarea, situația în care autoritățile care ar trebui să intervină în cazurile de violență domestică consideră că nu e o prioritate, că situația dintre părți nu e atât de gravă pentru că ea e perpetuată pe o perioadă lungă de timp, iar dacă nu s-a intamplat nimic până acum de ce nu a devenit acum o urgență. Și mai avem categoria de persoane care preferă să nu se bage. O victimă ca să solicite ajutor de la autorități trebuie să treacă printr-un lung și costisitor și împovărător proces juridic, și nu se descură sigură, oricum vine cu un întreg bagaj de probleme, iar profesionistul consideră ca ea ar trebui să știe unele lucruri. Dacă nu are o victimă care este coerentă, aduce probe, consideră că situația nu e gravă și îi pune eticheta de victimă închipuită. Aud expresia asta de la foarte mulți profesioniști, care acuză victima că vrea să își rezolve alte probleme, în nici un caz protecția. Profesionistul pretinde că o victimă se prevalează de dispozițiile legii în baza căreia poate să beneficieze de un ordin de protecție ca să-și rezolve alte situații și nu riscul cu privire la viața ei, integritatea fizică, psihică sau libertatea ei, cum spune legea.Oricum e mai ușor să o blamezi, să o trimiți la plimbare, să spui că nu e de competența ta și să se ducă la secția de care aparține”, a transmis Giulia Crișan.
Analfabetism funcțional în privința legislației
În ultima perioadă au mai apărut legi în acest domeniu, însă problema este legată de cine aplică legea.
„Legislație avem, însă cred că putem vorbi și despre un analfabetism funcțional în privința legislației și a modului în care ea este înțeleasă de actorii principali: membri ai Poliției Române, din justiție, judecători, procurori”, spune Cosmin Andreică.
Cu alte cuvinte, fiecare interpretează legea așa cum vrea, iar de aceea, în unele cazuri violența este minimalizată de oamenii care reprezintă fix autoritatea.
Cursuri despre violența împotriva femeilor au fost introduse de puțin timp în instituțiile care pregătesc judecători, avocați, magistrați. „Nu au pregătire, eu înțeleg, nici avocații nu au curs, nici magistrații, nu au formare, nici asistenții sociali, o specializare constantă pe zona de violență a profesioniștilor nu există. Dar ar trebui să cunoască o lege și să o interpreteze toți la fel, dar noi suntem în punctul în care ne gândim că victima ne minte, urmărește altceva. (...) Procedură: trebuie să meargă totul de la sine, ai procedură acolo, ce scrie că trebuie să faci, a,b,c, asta trebuie să faci. Asta e o problemă, unele legi trebuie schimbate, ca să nu mai avem anomalii de interpretare, până aici s-a ajuns”, spune avocata Gulia Crișan.
Nu știm să recunoaștem formele de violență
Atât societatea, cât și autoritățile au nevoie de educație, de formare, de definire și cunoaștere a fenomenului. De la elevii din școli, la toți cei care ar trebui să ne protejeze, toți avem nevoie de informare legată de acest subiect pentru a putea identifica anumite situații ce țin de sfera violenței domestice.
„Noi nici măcar nu știm să identificăm formele de violență, putem să spune că avem o relație toxică, dar pe acolo se oprește totul în privința capacității noastre de a înțelege ce trăim. După ce avem pregătirea și avem cunoașterea fenomenului sub toate formele, evident că ne lipsesc și măsurile și instrumentele, chiar și legislative. E adevărat că s-au făcut pași importanți, avem acel ordin de protecție provizoriu, dar dacă ne uităm la acel formular vedem că a devenit deja o banalitate. Ne confruntăm cu lipsa centrelor pentru victime și pentru agresori. Se cultivă această educație a violenței, a ierarhiei, a modului în care privim lumea. Dacă povestești prietenilor tăi că i-ai dat două palme partenerei tale, ești cool”, spune șeful Sindicatului Europol.
O altă problema e legată de modul în care autoritățile supraveghează modul în care este aplicată legea: „avem încălcare de ordin de protecție, dacă nu este agresorul monitorizat cu dispozitiv electronic de supraveghere, victima este cea care trebuie să se ducă cu proba că agresorul a încălcat ordinul, nu-și bate capul deloc Poliția să strângă probe”, mai arată avocata.
Dacă este monitorizat cu brătară și el se apropie de victimă, în unele cazuri polițiștii cer victimei să se îndepărteze, spune ea.
„Mă uit la alte țări, dacă tu vrei să stopezi sau să reduci fenomenul în primul rând trebuie să recunoști că îl ai. Avem încă autorități publice locale care spun că nu au violență pe raza lor: cum ar fi Ilfovul, Sectorul 1 din București. În momentul în care conștientizăm că este un fenomen, că este foarte aproape de noi, că nu ocolește pe nimeni, nici femei judecător, profesoare, judecător, din toate categoriile sociale. Eu ca stat ar trebui să plec de la specialiștii mei, ori creez niște structuri specializate, ori fac niște formări bazale. Nu faci o formare la doi ani de o zi, ci constant. Ți-ai trainuit angajații, totul merge bine”, concluzionează Giulia Crișan.
Forme de violență domestică
Există diverse forme în care violența domestică se manifestă. În cartea Lexicon feminist sunt prezentate astfel:
Abuz fizic - sub orice formă, de la bătaie la omucidere, de la mutilarea genitală feminină la uciderea soției după moartea soțului sau infanticidul feminin;
Abuz sexual – viol marital;
Abuz psihic și emoțional - intimidări, amenințări […], agresiune verbală, umilire constantă, folosirea poreclelor, distrugerea demonstrativă a unor obiecte, lovirea animalelor domestice, confiscarea obiectelor personale, afișarea ostentativă a armelor, șantajul, izolarea de familie, prieteni;
Abuz economic – lipsirea de mijloace de subzistență, refuzul de a contribui la susținerea familiei, împidicarea femeii să meargă la slujbă sau să lucreze, luare cu forța de către partener a banilor câștigați de femeie, lipsirea femeii de orice control asupra bugetului comun.
Se încarcă comentariile...
