Peste 20% din forţa de muncă a României a migrat peste hotare. Care sunt consecinţele

Experţii în domeniu atrag atenţia că ritmul în care ţara noastră îşi pierde capitalul uman reprezintă o problemă de interes naţional, iar costurile ei se resimt şi în modul defectuos în care funţionează instituţiile statului.

Pentru anul 2018, românii au condus detaşat în clasamentul european al persoanelor cu vârstă activă (numită şi vârstă de muncă, 20-64 de ani) plecate în străinătate. Potrivit Eurostat, în cazul României, 21,4% dintre cei aflaţi în grupa de vârstă menţionată au părăsit ţara, proporţie semnificativ mai mare decât în Croaţia (15,4%), Lituania (14,5%), sau Bulgaria (13,3%). La nivelul Uniunii Europene, media a fost de 3,9%, adică de 5 ori mai mică decât în cazul României. Cele mai mici valori s-au înregistrat în Germania (1%) şi Marea Britanie (1,1%). În ceea ce priveşte numărul de persoane cu vârstă activă plecate din ţară, România, cu 2,52 milioane, se situează pe primul loc, urmată la mare dinstanţă de Polonia (1,66), Italia (1,13) şi Portugalia (0,82). Ţara noastră se situează pe primul loc în UE şi în ceea ce priveşte trendul plecărilor din ţară, cu o creştere de 11,8%, în ultimii zece ani.

Mai mult, peste 25% din emigranţii români în state membre OECD lucrau ca necalificaţi, în 2015/2016, iar jumătate dintre cei cu studii superioare erau supracalificaţi, adică ocupau posturi mult sub pregătirea lor. Potrivit unui raport al OECD, 23% din diaspora românească de peste 15 ani din OECD (peste 90% din totalul emigranţilor) avea în 2015/2016 studii superioare, cu 11% sub rata absolvenţilor de facultate înregistrată în totalul celorlalţi muncitori străini aflaţi în ţările de destinaţie. Faţă de statele vecine, doar emigranţii sârbi inregistreau o rată de absolvenţi mai mică decât cea a diasporei româneşti. 

În plus, diaspora română are cel mai mare procent de supracalificaţi, jumătate din emigranţii români cu studii superioare, indiferent de gen, au ocupaţii care solicită calificări inferioare celor deţinute de ei. Procentul este de numai 26% în rândul emigranţilor din ţările vecine, Ungaria, Bulgaria, Moldova, şi 31% în rândul nativilor. Mai rău, în ultimii 15 ani, această rată a crescut cu 16% în cazul românilor, în timp ce în cazul emigranţilor din statele vecine a scăzut cu 7%.

O lipsă acută de experţi în domenii esenţiale

Pentru experţii în domeniu aceste procente ridicate arată o lipsă de satisfacţie cu starea economiei şi a societăţii româneşti. 

„Diaspora românească este formată din mai multe grupuri, destul de pestriţe, care au plecat în valuri succesive şi din motive diferite. Primul val, în ultima parte a anilor 1990 şi primul deceniu al noului secol, a plecat din raţiuni aproape exclusiv economice. Sunt oameni cu educaţie redusă care s-au dus la munci slab calificate, plătite prost, dar substanţial mai bine decât în ţară. Aceştia sunt muncitorii din fabrici si construcţii, instalatorii şi o mulţime de lucrători din agricultură. Sunt exact oamenii despre care se plâng angajatorii din industrie şi servicii că nu îi mai găsesc. Al doilea val este ceva mai recent şi a început după recesiune, fiind format într-o mare proporţie din oameni foarte bine calificaţi. Pierderea acestora reprezintă o tragedie economică şi socială. Vorbim de zeci de mii de doctori, IT-şti şi alţi oameni cu studii superioare şi specializări căutate oriunde. În cazul acestora, motivele plecării nu sunt mereu exclusiv economice, ci ţin şi de calitatea vieţii şi de serviciile publice. Tocmai de aceea şansele ca aceştia să revină în ţară sunt semnificativ mai reduse decât ale celor din primul val. Vorbim de oameni care câştigă decent sau chiar bine şi care decid să plece din cauza calităţii reduse a sănătăţii publice, a educaţiei (în special dacă intemeiază o familie şi vor copii), a transportului public şi chiar a oportunităţilor de recreere din oraşe“, este de părere Marius Ghincea, expert în politici publice. 

Potrivit acestuia, prin pierderea acestor oameni, ţara noastră pierde nu doar un potenţial de creştere şi dezvoltare, dar se traduce şi într-o penurie de experţi în domenii esenţiale, precum sănătatea sau infrastructura. „Asta duce la creşterea costurilor totale pentru societate, chiar pe termen scurt. Pentru stat înseamnă că îşi pierde şi cei mai buni experţi pe care i-ar fi putut angaja pentru a îmbunătăţi modul de funcţionare a statului. Rămân doar mediocrii şi clientela”, a completat Ghincea.

„Această statistică este în primul rând o palmă pentru toată clasa politică post-decembristă. Românii plecaţi «au votat cu picioarele», cum au făcut est-germanii în 1989 (de fapt, cum au făcut-o din 1961) exact din aceleaşi motive: lipsa de speranţă că situaţia s-ar putea ameliora într-un orizont de aşteptare acceptabil. Contracararea acestui fenomen, poate una dintre cele mai mari ameninţări la adresa acestui popor necesită schimbări radicale, o schimbare a filosofiei fiscale, prin eliminarea barierelor administrative din calea celor care vor să rişte, să aibă o iniţiativă, să încerce ceva şi s-o ia de la capăt. Apoi, pentru cei plecaţi, este necesară implicarea lor în viaţa din ţară, de la facilitarea călătoriilor (autostrăzi, aeroporturi) până la facilitarea votului (votezi dacă-ţi pasă)“, este de părere şi Radu Nechita, profesor la Universitatea Babes-Bolyai din Cluj Napoca.

Ca aspect pozitiv, cei care pleacă împărtăşesc experienţa lor despre cum funcţionează birocraţia din acele state, ce aşteptări ar trebui să aibă de la stat şi toate astea ridică aşteptările celor din ţară faţă de propriul guvern şi schimbă încet toată societatea. Marius Ghincea expert în politici publice

Criza de personal se resimte mai acut în IT şi construcţii

Statisticile arată că numărul locurilor de muncă disponibile în România este dublu faţă de numărul de candidaţi de pe piaţă, iar principalul factor pentru criza de personal din România este migraţia. Deşi, potrivit specialiştilor, toate domeniile suferă de un deficit de forţă de muncă, există industrii în care criza forţei de muncă este mai accentuată. Conform unei analize realizate de undelucrăm.ro, IT-ul şi construcţiile sunt domeniile unde lipsa forţei de muncă se resimte cel mai acut.

Deşi domeniul IT a avut o dezvoltare accelerată, salariile sunt încă mai mici decât în Europa sau în Statele Unite. Pentru a răspunde deficitului major de personal calificat, companiile pun accent pe recrutarea studenţilor, însă deşi costurile salariale sunt mai mici, angajarea unui student presupune o investiţie mai ridicată pe termen lung, adică investiţii în training-uri şi formare profesională.

Criza forţei de muncă se resimte şi în construcţii unde, în ciuda faptului că din luna iulie 2019 angajaţii din domeniu nu mai plătesc impozit pe venit, constructorii preferă să lucreze în străinătate. Alte domenii ce se confruntă cu această problemă sunt industria de outsourcing şi retailul, unde, din cauza salariilor mici, rata de retenţie a angajaţilor este de doar 60%.