Pagina cititorului

Alexandru Grecioiu are 63 de ani, este medic veterinar şi şef al Serviciului de Monitorizare şi Supraveghere Veterinară din cadrul Direcţiei Sanitar-Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor Olt.

Cu „Adevărul"la o cafea

„Am crescut odată cu acest ziar şi i-am rămas fidel până în ziua de astăzi. Îl citesc încă de când eram copil - pe atunci se chema «Scânteia»", spune Alexandru Grecioiu. Acesta mărturiseşte că îl parcurge dimineaţa, la cafea.

„Îmi plac mult editorialele lui Dinu Patriciu. Este un om de apreciat, cu o viziune corectă asupra situaţiei din ziua de astăzi", ne mărturiseşte medicul veterinar.  Acesta colecţionează şi cărţile care se distribuie cu „Adevărul", nelipsindu-i niciun exemplar.

„Ador să citesc supli­mentele. Conţin foarte multe lucruri interesante şi utile", a mai spus Alexandru Grecioiu.

9 Mai în logica istoriei

Ca istoric şi jurnalist cu vechi state în meserie - care, deci, a văzut multe, trăind un noian de experienţe de viaţă şi de cultură - ştiu exact care sunt condiţiile politice şi istorice ca o anumită zi să fie sărbătoare naţională.

La vârsta biologică pe care o am înscrisă pe „buletinul de identitate", pot privi înapoi, nu cu mânie, ci cu înţelepciune, la istoria contemporană a patriei mele, pe care am străbătut-o de dinainte de al Doilea Război Mondial şi până astăzi, şi, iată, datorită acestui fapt am fost pus în situaţia, volens nolens, de a fi martor la trei zile naţionale oficiale: 10 Mai, 23 August, 1 Decembrie. Iar prin anii '50 ai secolului trecut, chiar şi la 7 noiembrie,  Ziua Marii Revoluţii Socialiste din octombrie, sărbătoare bolşevică a URSS.

Fiecare dintre cele trei sărbători naţionale ale României a fost, într-un fel ori altul, justificată oficial prin Constituţie. De bună seamă că 1 Decembrie are, în spiritul legaliţăţii istoriei româneşti, o îndreptăţită justificare. Se împlinea atunci, la începutul iernii lui 1918, un ideal naţional. Cum tot o îndreptăţită justificare are, pentru a fi zi naţională, şi 9 Mai. Căci, aproape de realitatea istoriei, fără proclamarea independenţei de stat  a României, la 1877, nu ar fi fost posibilă construcţia europeană a Marii Uniri. Proclamarea independenţei de stat a permis României - aşa cum a susţinut Gheorghe Brătianu - să fie „un stat de necesitate europeană".

Propun - şi susţin cu autoritatea mea de istoric şi de jurnalist, fără a face nicio trimitere insidioasă la... meteorologie  - că, aşa cum mai sunt câteva exemple oferite de state de autentică democraţie, România merită a fi beneficiară a două zile naţionale: 9 Mai şi 1 Decembrie.

Aşadar, în atenţia Parlamentului României: proclamarea şi a datei de 9 Mai ca zi naţională ar fi un act de dreptate istorică  şi de recuperare istorică. Şi morală, şi logică.

Dr. George Coandă