Nicolae Manolescu, condus pe ultimul drum în Vâlcea natală. Spera să fie longegiv ca mama sa, care a trăit peste 100 ani
0Membru titular al Academiei Române și președinte al Uniunii Scriitorilor, Nicolae Manolescu, s-a întors de unde a plecat în urmă cu șapte decenii, la Râmnicu Vâlcea, pentru a fi condus pe ultimul drum.
Nicolae Manolescu a murit sâmbătă, 23 martie 2024, la Spitalul Elias din Capitală, la vârsta de 85 ani.
Renumitul publicist, academician, președinte al Uniunii Scriitorilor din România, își va dormi somnul de veci în Vâlcea natală. El a fost adus la Râmnicu Vâlcea luni seara, 25 martie 2024, după popasul de rămas-bun de la Ateneul Român. în București. Catafalcul său a fost depus o noapte la Capela Bisericii Sfântul Ioan, din Râmnicu Vâlcea, în al cărei cimitir va fi înmormântat marți, 26 martie 2024, la ora 12.00.
Nicolae Manolescu s-a născut la 27 noiembrie 1939, la Râmnicu Vâlcea.
Părinții săi, Sabina și Petru Apolzan, au fost profesori: mama a predat franceza, iar tatăl - filosofia, după cum se menționează în „Dicționarul general al literaturii române” apărut sub egida Academiei Române, în 2005. A urmat gimnaziul la Sibiu, o parte din cursurile liceale la Râmnicu Vâlcea și apoi s-a întors la Sibiu pentru a absolvi liceul.
În timpul facultății (Filologie la Universitatea din București, între 1956 - 1962), a fost exmatriculat (1958 – 1959), din cauza dosarului, părinții săi fiind arestați din motive politice. Și-a schimbat numele în Manolescu, după bunicul matern care l-a adoptat.
Nicolae Manolescu spera să trăiască la fel ca mama sa, peste 100 de ani, după cum și-au amintit foștii săi studenți de la Facultatea de Litere a Universității București, pe care i-a marcat cu naturalețea, „sinceritatea sa seducătoare”, lejeritatea cu care vorbea despre literatură și „inteligența cu care hipnotiza”.
Cariera universitară a început-o în 1963 ca preparator la Catedra de Istoria Literaturii Române a facultății absolvite, devenind ulterior asistent, lector și mai apoi profesor la aceeași catedră, după Revoluție. Și-a luat doctoratul în 1974 cu lucrarea „Contradicția lui Maiorescu”.
Nicolae Manolescu a debutat în «Contemporanul», în 1962, unde a lucrat timp de un deceniu la cronica literară, după care s-a titularizat cronicar la «România literară», devenind din 1990 directorul acesteia. A renunțat la cronică, în favoarea analizei politice, timp de un an.
Primul volum l-a scris în colaborare cu Dumitru Micu în 1965: „Literatura română de azi. 1944-1964”. Au urmat o serie de lucrări dintre care unele premiate precum: „Lecturi infidele”, „Metamorfozele poeziei”, „Teme” (vol. I-VII), „Introducere în opera lui Alexandru Odobescu”, „Sadoveanu sau Utopia cărţii” - distinsă cu Premiul Uniunii Scriitorilor și Premiul Academiei Române, „Arca lui Noe” (I-III), „Despre poezie”, „Dreptul la normalitate. Discursul politic şi realitatea”; „Cărțile au suflet”; „Metamorfozele poeziei. Metamorfozele romanului”; „Poeți romantici” „Literatura română postbelică. Lista lui Manolescu” (vol. I-III); „Cititul și scrisul”; „Poeți moderni”; „Lectura pe înțelesul tuturor”, „Viață și cărți. Amintirile unui cititor de cursă lungă”.
Nicolae Manolescu era membru corespondent al Academiei Române din 1997, membru titular din 2013, membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1963, fiind ales președinte în 2005, reales în 2009, 2013, 2018 și 2023.
Senator de Sibiu, în legislatura 1992-1996, pe listele Convenției Democrate Române, a candidat în 1996 la Președinția României, din partea Alianței Național Liberale (ANL). În perioada 2006-2015 a fost ambasador al României la UNESCO.
În 2000 i-a fost conferit Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Mare Cruce, iar în 2008 - Ordinul Național „Steaua României” în grad de Mare Cruce. A fost distins cu premii ale Academiei Române, Uniunii Scriitorilor, Asociației Scriitorilor din București, și din partea statului francez - cu titlul de „Officier de l'Ordre des Arts et des Lettres”.
În 2004 a primit Premiul Prometheus pentru întreaga carieră - Opera Omnia, iar în 2008 marele premiu „Manuscriptum”, pentru cartea „Istoria critică a literaturii române”. A deținut titlul de Doctor Honoris Causa la mai multe universități din țară și Republica Moldova, precum și cel de Profesor emerit.
Istoriograf și publicist, profesor și îndrumător de doctorat, considerat de mulți cel mai mare critic literar al perioadei postbelice, Nicolae Manolescu a lansat, în noiembrie 2008, lucrarea de peste 1.500 de pagini „Istoria critică a literaturii române. 5 secole de literatură” la care a lucrat un sfert de veac. În anii ´90, s-a implicat în viața politică și a ajuns senator, după ce a fondat Partidul Alianței Civice (PAC), care a fuzionat ulterior cu PNL.
A fost numit „Cetățean de Onoare al Râmnicului” în anul 2000, împreună cu Virgil Ierunca și Gabriel Liiceanu și de „Cetățean de Onoare al Capitalei” în 2019.
Apreciat, dar și contestat deopotrivă, Nicolae Manolescu rămâne un reper în critica literară românească, moartea sa reprezentând o pierdere pentru cultura română.
Se încarcă comentariile...
