INTERVIU. Noi pe cine votăm? Alegerile locale și alegerile europarlamentare, explicate de un expert în comportamentul politic și electoral
0Expert în comportamentul politic și electoral în Europa și America de Nord, Costin Ciobanu explică, într-un interviu pentru „Weekend Adevărul”, ce vor alege românii pe 9 iunie și pune în oglindă alegerile locale și cele europarlamentare, explicând diferențele și specificul pentru fiecare.
Cercetător în științe politice la Universitatea Aarhus, în Danemarca, Costin Ciobanu are ca principal domeniu de expertiză comportamentul politic și electoral în Europa și America de Nord, inclusiv felul în care este el influențat de șocurile economice și campaniile electorale. Are un doctorat în Canada la Universitatea McGill, iar teza sa este despre consecințele politice și electorale ale șocurilor economice. Într-un interviu pentru „Weekend Adevărul“, Costin Ciobanu pornește de la câteva noțiuni de bază utile, însă insuficient cunoscute de către votantul român, iar progresiv ridică miza odată cu trecerea la discuțiile despre alegerile europarlamentare și diferențele dintre instituțiile UE și cele din România.
„Weekend Adevărul“: Alegerile locale și europarlamentare bat la ușă, dar există încă foarte mulți români care nu știu exact pe cine și de ce vor vota, nu cunosc atribuțiile unui primar sau pe cele ale consilierilor locali ori ale europarlamentarilor. Ce ar trebui să știe ei în primul rând despre alegerile locale?
Costin Ciobanu: În ceea ce privește alegerile locale, oamenii votează pentru primarul comunității respective, pentru Consiliul Local – votează, de exemplu, pentru președintele Consiliului Județean și, în același timp, pentru Consiliul Județean. Evident, în București avem lucrurile puțin diferite, pentru că votăm pentru primarul general, pentru Consiliul General al Municipiului București și, în același timp, avem votul pentru primarul de sector și Consiliul de Sector.
Miza pe Locale
Ce ar trebui să știe românul care merge poate pentru prima dată să voteze despre rolul primarului care îi va conduce localitatea în următorii ani? Ce reprezintă, până la urmă, primarul sau ce ar trebui să reprezinte?
Primarul este zona executivă a unei comunități. El este cel responsabil de felul în care se iau decizii în acea comunitate, despre cum, ce se întâmplă cu serviciile publice, ce se întâmplă, de exemplu, cu termoficarea, ce se întâmplă cu apa, ce se întâmplă cu traficul. Și, până la urmă, cu dezvoltarea pe termen lung a unei comunități. Primarul este cel care, și în viziunea publicului, este responsabil de dezvoltarea unei comunități. În același timp, trebuie spus că dincolo de faptul că primarul este cel care prezidează peste aparatul administrativ al comunității, el decide viitorul localității.
Dar consilierii locali? Care ar fi relația dintre aceștia și primari, dacă ar fi să o spunem pe înțelesul oricui?
Votăm acei consilieri pe niște liste de partid, iar acești consilieri sunt direct implicați, de exemplu, în aprobarea planurilor de dezvoltare, în aprobarea bugetului local pentru o comunitate. Însă primarul este cel care trebuie să pună în aplicare acele decizii. Dacă trebuie să facem paralela cu ceea ce se întâmplă la nivel național, primarul este un fel de prim-ministru local, în timp ce Consiliul Local este un fel de parlament local. Pentru ca o comunitate să se dezvolte, trebuie să existe cooperare și control, în același timp, între Consiliul Local și Primărie.
Liste „închise“ pentru români
Vom avea alegeri locale într-un singur tur, după ce mult timp au fost două tururi. Ce a adus această schimbare?
Da, modul de alegere a generat o întreagă dezbatere. În anii 2000, primarul era votat în două tururi de scrutin, acum avem un singur tur de scrutin, în care candidatul care ia cele mai multe voturi este declarat primar. În ceea ce privește Consiliul Local, acolo avem liste de partid: fiecare partid face o anumită ierarhizare a potențialilor consilieri locali și noi suntem puși în fața unei alegeri politice.
Trebuie spus un lucru: spre deosebire de alte țări, această listă este o listă închisă. Altfel spus, noi nu putem să votăm un om dacă ne place, ci va trebui să votăm o întreagă listă, chiar dacă pe ea se află persoane care nu ne inspiră încredere.
Așa e. De exemplu, dacă ție îți place candidatul de pe locul 5 pus de un anumit partid, nu poți să votezi pentru acel candidat, să-i schimbi locul pe acea listă. Acest lucru ține de specificul felului în care facem alegeri în România. Avem liste închise și pentru alegeri europarlamentare, și pentru alegeri parlamentare atunci când va fi momentul să votăm, pe 8 decembrie.
Pe cine avantajează alegerile într-un singur tur?
În general, atunci când ai un singur tur de scrutin, avantajul este pentru primarii în funcție, pentru cei care sunt deja aflați în acea poziție de responsabilitate, pentru că, ținând cont de cât de fragmentat este peisajul politic local, poți ajunge să câștigi acele alegeri cu un procent foarte mic de voturi din totalul celor care vin la vot – cu 20-30% poți ajunge primar. Țin minte că la momentul în care s-a făcut trecerea de la sistemul în două tururi la un sistem într-un singur tur, s-au făcut anumite simulări. În general, cel care câștiga în turul întâi câștiga și turul al doilea, unde existau anumite schimbări.
E valabil și în cazul orașelor mari?
Da, în general, era în anumite orașe mai mari, în care dimensiunea politică e mult mai importantă uneori decât dimensiunea administrativă. Vedem ceea ce se întâmplă și în București: dezbaterea nu este doar despre trotuare, canalizare, termoficare, este și despre profilul politic al candidatului și al forțelor politice pe care candidatul le reprezintă. Cu cât e mai mare comunitatea, cu atât această dezbatere politică este mai semnificativă.
Putem spune că există și partide care sunt avantajate de acest lucru?
Având în vedere că, probabil, în acest moment, cred că PSD înainte de alegeri avea 1.400 de primari, PNL avea în jur de 1.300, deci controlau în jur de 2.700 din 3.200-3.300, e clar că aceste alegeri îi avantajează, la fel cum se întâmplă, de exemplu, cu UDMR în comunitățile maghiare.
„Legitimitatea democratică a Parlamentului European este una substanțială pentru că oamenii votează direct“
Plecăm de la acest nivel local și mergem către nivelul imediat următor. Ce diferențiază în mod special alegerile europarlamentare de cele locale și ce teme propun?
Alegerile europarlamentare au un anumit specific și e foarte interesant să facem acest contrast cu alegerile locale. Dacă alegerile locale sunt despre teme extrem de punctuale, teme care îi vizează direct în viața de zi cu zi pe cetățeni, aici e puțin diferit. În ce privește localele, contează foarte tare dacă, nu știu, se ia gunoiul de pe stradă, sau dacă serviciile publice esențiale funcționează. Dincolo, alegerile europarlamentare sunt, în general, percepute ca alegeri mai distante. E mai greu să înțelegi felul în care funcționează Uniunea Europeană, tocmai și pentru faptul că Uniunea Europeană e un colos birocratic, într-o anumită măsură, care are niște proceduri administrative și proceduri politice mult mai complicate și nu e ușor să faci paralela între ceea ce se întâmplă la nivel național, la nivel local, și ceea ce se întâmplă la nivel european.
Paradoxul europarlamentarelor
Putem să vorbim și despre un paradox pornind de la anumite teme valabile în cazul europarlamentarelor?
În general, teza-cheie despre alegerile europarlamentare, pe baza cercetărilor, e că aceste alegeri, în țările membre, nu sunt neapărat despre teme europene, așa cum ne-am putea imagina. Pentru că toată lumea spune că sunt alegeri europarlamentare, ne gândim la ce se va întâmpla cu Green Deal-ul, la ce se va întâmpla cu industria de apărare europeană, la cum se va poziționa Europa față de războiul din Ucraina, la cum vom încerca să creștem competitivitatea. De cele mai multe ori, în practică, aceste alegeri europene sunt ceea ce se numește alegeri de ordine secundă. Aceasta este teoria legată de alegerile europene și, ca să fiu mai concret, sunt practic niște referendumuri pentru guvernele aflate în funcție. Votanții folosesc acest prilej pentru a transmite un semnal dacă sunt sau nu mulțumiți de alegerile în funcție. În România, oamenii nu votează despre ce a făcut Ursula von der Leyen în ultimii cinci ani sau despre viitorul proiectului european, ci dacă, de exemplu, sunt mulțumiți de ce au făcut PSD și PNL în ultimii ani la guvernare. Și tocmai de aceea, în aceste alegeri, există tendința de a avea rezultate mult mai slabe pentru partidele la putere.
Putem spune că, de regulă, oamenii votează mai puțin la aceste alegeri decât la locale? Sau e valabil numai în România?
În multe țări din Uniunea Europeană ele au o prezență mult, mult mai mică față de alegerile parlamentare, care sunt alegeri de prim ordin. Există o foarte mare probabilitate ca, în acest context, să avem un vot care reflectă această teorie a alegerilor de ordin secund, în care votanții se poziționează mai degrabă în legătură cu politica internă decât în legătură cu politica europeană.
Parlamentul European, diferit de cel național
Vorbind despre organismele, despre forurile Uniunii Europene, ce rol are Parlamentul European și prin ce se diferențiază față de rolul pe care îl au parlamentele naționale?
Trebuie spus că și Parlamentul European are un anumit specific și există diferențe majore față de ceea ce se întâmplă în Parlamentul național. În Parlamentul național există ideea – de multe ori invalidată, dar există la nivel public – că aleșii vin și propun proiecte de lege care urmează să fie votate. Din păcate, în foarte multe țări, guvernul este cel care vine cu proiecte de lege substanțiale și, de multe ori, parlamentarii nu fac decât să vină cu proiecte periferice pentru că nu au, de multe ori, expertiza de a veni cu proiecte mai complicate. Însă, la nivel național, mai mult sau mai puțin, aleșii locali sunt aleșii naționali. Parlamentarii sunt cei care vin cu proiecte de lege și votează acele proiecte de lege. Însă la nivel european, nu există această inițiativă legislativă din partea parlamentarilor europeni.
Ca să fie foarte clar pentru cititori, cine deține dreptul inițiativelor legislative la nivelul UE și cine are rol executiv?
Dreptul de inițiativă legislativă e concentrat, în mare parte, în rândul Comisiei Europene, care este, practic, Executivul de la nivel european. Iar această putere de decizie, în funcție de diferite zone de expertiză, nu există. Zona europeană e mult mai implicată și are mai multe de spus. La nivel european, funcția legislativă este partajată între Parlamentul European și Consiliul de Miniștri. Sunt niște lucruri care par oarecum diferite, mai greu de înțeles. Există o creștere a influenței Parlamentului European, în special după Tratatul de la Lisabona (2009). Însă Parlamentul European e departe de a fi ceea ce noi vedem în viața de zi cu zi în Parlamentul din țară.
De aici și polemicile și chiar reproșurile unora care susțin că, de fapt, ce e mai important, însăși strategia europeană, se decide de către unii care nici nu au fost aleși direct în cadrul europarlamentarelor, iar aici s-a vorbit mult despre Ursula von der Leyen și despre puterile sale sporite.
Există diferite critici în legătură cu ceea ce se numește deficitul democratic de la nivel european. Însă, trebuie spus că deciziile strategice despre Europa sunt luate, de exemplu, în Consiliul European. Calea pe care merge Europa pe termen lung se decide în Consiliul European. Consiliul European e cel care dă direcțiile strategice pentru Uniunea Europeană. Iar în acel Consiliu European, practic, avem șefii de stat și de guvern care sunt aleși într-un mod democratic în țările lor. Sigur, unii dintre ei aleși direct, alții aleși în urma alegerilor parlamentare. În același timp, legitimitatea democratică este întărită de faptul că avem acest Consiliu al Uniunii Europene, unde sunt reprezentanții guvernelor, care, la rândul lor, au o anumită susținere parlamentară. Parlamentarii Europei sunt votați direct de către oameni. Deci există, până la urmă, o legitimitate substanțială. Dacă nu îți place ceea ce s-a întâmplat în ultimii cinci ani – spre exemplu, nu îți place politica de mediu a Uniunii Europene –, poți să mergi și să votezi împotriva celor care au susținut o astfel de politică. Deci, dacă e să trag o linie, până la urmă, legitimitatea democratică a Parlamentului European este una substanțială pentru că oamenii merg și votează direct.
Important pentru marile puteri
Hai să vorbim despre specificul alegerilor europarlamentare și despre diferențele care pot să existe și aici de la țară la țară. Există țări unde listele pentru europarlamentare nu sunt închise ca în România?
Specificul alegerilor europarlamentare este că în țările membre există o formă de proporționalitate. Ceea ce, de exemplu, avem și noi în alegerile parlamentare. Însă există țări în care listele nu sunt închise, cum sunt în România. Dacă te afli, de exemplu, în Danemarca, primești o listă de la partid, ai dreptul de a schimba acea ordine. Acest lucru nu este posibil în România. Există, la fel, praguri electorale diferite în alte țări membre, însă specificul proporționalității se menține.
Vedem că în România nu există dezbatere, candidații se evită și se împroașcă de la distanță, dar când vine vorba de europarlamentare, miza scade mult. Există și țări în care interesul în jurul europarlamentarelor este mult sporit față de ceea ce este la noi?
Am văzut o dezbatere extrem de consistentă în Franța cu privire la alegerile europene. În general, țările care au o influență mai mare la nivel european sau care încearcă să influențeze felul în care se va dezvolta Europa în anii următori acordă o mai mare atenție unor astfel de teme. Că e vorba despre Franța, unde e o dezbatere foarte consistentă între partidul prezidențial al lui Macron și partidului lui Marine Le Pen, că este vorba de Germania, unde, știm cu toții, dezbaterile există. În astfel de țări, dezbaterea este și despre competitivitatea europeană, despre felul în care Europa va decide să împrumute bani pentru industria de Apărare, această mutualizare a datoriilor. Am văzut un prim pas cu pachetul de măsuri post-Covid. În același timp, tema migrației este extrem de importantă în diferite țări membre. Însă, în același timp, revin la această concluzie mai generală, nu e atât de mult entuziasm și atât de multă implicare în alegerile europarlamentare comparativ cu alegerile parlamentare.
Politicienii, marii corijenți
Pe cine ar trebui să preocupe acest aspect?
Aș spune că e responsabilitatea liderilor politici să crească atractivitatea și interesul pentru astfel de alegeri. Ca să ne referim din nou la România, vedem că dezbatările pe ceea ce înseamnă politică europeană, alegerile europene, lipsesc, dar lipsesc și cele pe politică internă, sunt chiar neglijate.
Să luăm cazul particular al României: ce ar trebui făcut ca oamenii să fie stimulați să se prezinte la urne?
De la momentul aderării la Uniunea Europeană, creșterea economică a României e una substanțială, iar acest lucru se bazează foarte mult pe aderarea la Uniunea Europeană. Creșterea nivelului de trai în România e direct legată de fondurile europene care au venit în România, de deschidere, de accesul nostru la piața unică europeană. Faptul că PIB în România a crescut de la 45-50% din media UE către 75-78% din media UE e direct legat de prezența noastră în Uniunea Europeană. Evident, sunt oameni care au beneficiat mai mult și oameni care au beneficiat mai puțin și există această tendință de a politiza și de a problematiza tot mai tare tema europeană. Însă, dacă e să tragem o concluzie după prezența noastră în UE, e clar că acest lucru e benefic României și că România a beneficiat foarte mult de pe urma aceasta. Și atunci, dacă România și românii beneficiază de pe urma alegerii europene, cu siguranță că ar trebui să ne uităm cu mai mult interes la ceea ce se întâmplă în UE pentru a pune mai multă presiune pe decidenții noștri. De curând, discutam cu cineva din Ungaria care care contrasta ce se întâmplă acolo cu ce se întâmplă în campania noastră pentru europarlamentare. Și în Ungaria sunt alegeri locale, însă miza este pe alegerile europene. Oamenii discută mai mult despre alegerile europene. Este o alegere deliberată a partidelor.
Se încarcă comentariile...
