Inima umană moare pe jumătate tânără

De-a lungul vieţii, muşchiul cardiac se înnoieşte, însă doar pe jumătate şi, cu fiecare an ce trece, tot mai încet. În mod surprinzător, această particularitate fiziologică a putut fi relevată de acordul dintre Hruşciov şi Kennedy privind interzicerea testelor nucleare, notează cotidianul rus Gazeta citat de Agerpres.

Epiteliul intestinului se înnoieşte în totalitate în decurs de 5-7 zile, al pielii - în 2 săptămâni, celulele roşii trăiesc câteva luni, iar cele ale memoriei imunitare pot circula în sânge timp de zeci de ani. În schimb, în pofida necesităţiilor sporite, către vârsta pensionării muşchiul cardiac se înnoieşte doar pe jumătate.

Desigur, la prima vedere, această descoperire făcută de profesorul Jonas Frisen şi de colegii săi de la Caroline Institute din Stockholm depăşeşte cu mult aşteptările scepticilor care, în urmă cu zece ani, puneau la îndoială până şi faptul că celulele musculare ale inimii /cardiomiocitele/ se divid. Potrivit Gazeta, dacă însuşi faptul apariţiei de noi celule musculare cardiace nu constituie o surpriză chiar atât de mare, atunci în ceea ce priveşte ritmul în care muşchiul cardiac se înnoieşte era cunoscut, până la Frisen, doar în mod aproximativ.

Totuşi, echipa de cercetători de la Caroline Institute a cercetat fenomenul doar pe trupuri neînsufleţite: inimile oamenilor aduşi la morgă erau curăţate, cântărite şi congelate cu grijă până la începutul experimentului. În ceea ce priveşte experimentul propriu-zis, el constituie o reeditare inedită a celui realizat anul trecut de aceeaşi echipă, care demonstrase că numărul de celule lipidice este unul constant de-al lungul vieţii, înnoindu-se în permanenţă.

Acest experiment fusese posibil datorită testelor pe arme nucleare care se realizau în toate colţurile lumii înainte de acordul din 1963 dintre URSS şi SUA privind interzicerea testării de arme nucleare în atmosferă şi sub apă. Exploziile nucleare majorau în mod semnificativ concentraţia de izotopi grei ai hidrogenului, 14C, din atmosferă. La rândul lor, aceşti izotopi erau 'înghiţiţi' de plante, iar apoi, pe o verigă alimentară crescătoare, se ajungea până la om. În condiţiile în care perioada de semidescompunere a acestui tip de izotop este de 5730 de ani, atunci, odată ajuns în organism şi plantându-se în nucleul celulei, un astfel de izotop va rămâne aici pentru toată viaţă. Măsurarea concentraţiei lui în organism nu constituie o problemă.

Tocmai o astfel de operaţiune a şi fost realizată de echipa lui Frisen. Pentru început, toate celulele umane au fost împărţite în musculare şi nemusculare. S-a dovedit că cele din primul grup se înnoiesc până la vârsta de 50 de ani într-o proporţie de numai 45%, însă cele din a doua categorie, din care fac parte celulele vaselor de sânge şi fibroblastele, reuşesc să se înnoiască deplin într-un termen de 4 ani.

Nu este surprinzător că, în condiţiile unei asemenea diferenţe privind ritmul de dividere, un defect apărut în urma unei traume sau în urma unui infarct se 'închide' tocmai prin ţesut de cicatrizare şi nu prin cardiomiocite divizate.

Frisen a reuşit să evalueze aceste capacităţi pe care organismul uman le are de-a lungul vieţii datorită unei mari cantităţi de material oferit de 'voluntari' născuţi atât înainte de 1955, cât şi după. La vârstă de 20 de ani, cardiomiocitele din organismul uman se înnoiesc în proporţie de 1%, în timp ce la vârsta de 75 de ani, doar în proporţie de 0,4%. În schimb, ritmul de reînnoire a celulelor nemusculare rămâne practic constant de-a lungul vieţii, la nivelul de 18% pe an.

Totuşi, cum se explică faptul că din momentul naşterii inima umană creşte de câteva zeci de ori? În primul rând, acest lucru se întâmplă datorită fenomenului numit hiperplazie. La fel ca în musculatura scheletală, la influenţa presiunii din celulele cardiace se majorează numărul de nuclee, iar celulele înseşi cresc în mod substanţial. Din păcate, hiperplazia nu poate asigura repararea deplină a defectelor ce apar. În afară de aceasta, şi majorarea dimensiunilor reduce în mod semnificativ 'rezerva de trăinicie', conchide Gazeta.