Împuşcate la Bucureşti, curăţate în străinătate

Epopeea mai multor tablouri celebre care au fost deteriorate la Revoluţie şi restaurate 17 ani mai târziu După o perioadă de aproape opt luni, azi se redeschide Galeria de Artă

Epopeea mai multor tablouri celebre care au fost deteriorate la Revoluţie şi restaurate 17 ani mai târziu

După o perioadă de aproape opt luni, azi se redeschide Galeria de Artă Europeană a Muzeului Naţional de Artă al României. Se repun pe simeze adevărate capodopere: tablourile împuşcate la Revoluţie, fiecare cu epopeea lui. Zeci de poveşti pe care nu le ştie aproape nimeni. Câte tablouri au fost împuşcate, câte au fost parţial distruse, câte au ars, câte au dispărut, definitiv, la Revoluţie? Câte dintre tablourile despre care s-a zis că au ars au reapărut ca din neant? Câte dintre cele găsite împuşcate au plecat în străinătate pentru a fi restaurate şi câte s-au mai întors?

Decembrie '89. Palatul Regal, în flăcări. Dincolo de zidurile Palatului, Muzeul de Artă al României: printre gloanţe şi fum, sute de opere inestimabile. Gloanţele şi proiectilele au ţintit, întâmplător sau nu, galeria de pictură universală şi atelierul de restaurare. Ambele pline de comori pe care, din raţiuni încă inexplicabile, s-au pus tunurile.

Cazul Rafael şi "Madonna" arsă

În noaptea de 22 spre 23 decembrie 1989, focul a afectat mai multe capodopere, printre care şi un tablou semnat Raphael. "Madonna Nerucci". Semnat Rafael Urbinas, tabloul a aparţinut lui Vlaicu Ionescu, celebrul interpret al lui Nostradamus. După ce, în 1970, a fugit în SUA, Vlaicu Ionescu a reuşit ulterior să-şi recupereze şi copiii, dând în schimb Securităţii două tablouri, estimate atunci la peste 70 de milioane lei (câteva milioane de dolari): un Rembrandt ("Iisus şi femeia adulteră"), despre care nu se mai ştie nimic, şi "Madonna Nerucci", semnat Rafael. "Tabloul "Madonna de Nerucci", din păcate, a fost distrus(…) ca urmare a incendiului izbucnit în timpul Revoluţiei", susţinea în iunie '90 curatorul Anatolie Teodosiu. "N-a văzut nimeni lucrarea arzând. Noi am găsit acolo doar scrum.

Este posibil ca ea să fi fost scoasă atunci şi să fi dispărut. De ce spun asta? Pentru că o altă lucrare foarte importantă, un Aman, care nu a ars şi a dispărut împreună cu alte lucrări", spune expertul Ioan Popa, unul dintre cei care, după Revoluţie, a însoţit mai multe tablouri, la restaurare în Italia. Aşadar, oficial, tabloul semnat Rafael ar fi "pierit" în flăcări şi s-ar fi "făcut scrum". Neoficial, nu se poate spune decât că Madonna a dispărut "într-o perdea de fum".

Cazurile Rembrandt şi Van Eyck

"Olandezii au fost primii care ne-au sprijinit pentru salvarea tablourilor împuşcate, oferind, pe lângă ajutor financiar, şi finanţarea a doi restauratori. Eu am restaurat "Isus purtându-şi crucea", de Van Hemessen, care va fi expus acum la vernisaj", ne spune Mihaela Nacu care, în 1990, a însoţit patru tablouri în Olanda. "Pentru olandezi a fost ca un fel de reverificare de identitate: dacă este sau nu un Rembrandt. La investigaţiile făcute s-a aflat că este o lucrare atribuită lui Rembrandt", declară la rândul său Maria Lungu, restauratorul lui Rembrandt. Mihaela Nacu mai adaugă: "Tabloul de Rembrandt nu a avut probleme mari de degradare, fiind doar lovit în colţul din stânga jos, când a zburat pe lângă el un glonte, dar, pentru că tot a fost adus acolo, a fost expertizat şi curăţat. La fel s-a întâmplat cu <> , de Van Eyckcare, deşi nu a păţit nimic la Revoluţie, trebuia restaurat".

Controverse despre furturi şi falsificări

"Au fost tot felul de articole şi de vorbe. Că în Italia s-ar fi furat. Că în Olanda s-ar fi falsificat. Şi câte şi mai câte. Îi făceau pe italieni hoţi şi pe olandezi falsificatori, ceea ce a fost o mârşăvie. Lucruri s-au petrecut în deplină legalitate, luându-se toate măsurile de siguranţă. Lucrările au fost însoţite totdeauna de poliţe de asigurare. Dosarele de restaurare care s-au făcut acolo, la muzeele din străinătate, sunt modele în domeniu", ne spune criticul de artă Mariana Dragu. "Cât încă erau lucrările acolo, era să ne facem de râs faţă de acei olandezi care şi ei au auzit aceste bârfe lansate de nişte români care au fost înainte de '89 plecaţi. Dar aşa suntem noi, românii, când ne ajută cineva, ne întrebăm ce interes are?", explică Maria Lungu, experta în restaurare de la Muzeul Cotroceni.

La rândul său, expertul Ioan Popa spune: "Am auzit tot felul de alte tâmpenii. A fost, mi se pare, şi un articol într-un ziar că nu s-ar fi făcut asigurări corespunzătoare şi că, în felul acela, ar fi putut fi înlocuite".

Cazul Cranach. Secretele lui Venus

Unul dintre cele mai interesante şi controversate tablouri restaurate este "Venus şi Amor", o temă predilectă în tablourile lui Lucas Cranach cel Bătrân. În anul 1998, Ioan Sfrijan, şeful laboratorului de restaurare de la Muzeul Naţional, a început opera de restaurare… înlăturând pur şi simplu un văl care acoperea goliciunea zeiţei.

Iată părerea unui expert care, din păcate, doreşte să rămână în anonimat: "Voalul a fost considerat o repictare, dintr-o anumită epocă. Însă, acest voal devenea un document care făcea parte din viaţa tabloului. Aşa s-a hotărât, dar sunt mai multe comentarii pe care eu nu pot să le fac, pentru că mi-aş pune în cap tot muzeul"!

Dosarul incendierii tablourilor, aşteptat

Într-un interviu oferit ziarului "Adevărul", vorbind despre episodul "Palatul regal", generalul magistrat Dan Voinea declara: "Tablourile au fost luate la repezeală şi depuse la subsolul clădirii în nişte încăperi, pe-acolo, şi au fost păzite de către militari. Au apărut câţiva indivizi, dintre care unul Muscalu, care şi-a permis să facă nişte depozite în altă parte cu tot felul de obiecte furate de prin muzeu. Nu ştiu exact cam ce obiecte de artă au fost găsite la acest Muscalu, dar erau şi tablouri, şi săbii de tot felul luate de pe acolo. Pe ăsta l-a denunţat un pompier de la Muzeul de Artă (…) Nu avem o plângere de la Administraţia Muzeului de Artă al României că le-au dispărut la Revoluţie tablouri sau că au fost distruse". Este interesat de ştiut dacă, până la urmă, pentru incendierea Bibliotecii Universitare şi a Palatului Regal, va fi tras la răspundere un anume general care ocupă şi în prezent o înaltă funcţie în Armată. Şi cei care i-au dat ordine, dacă n-a făcut-o generalul de capul lui.