„NATO 3.0”. Alianța își schimbă prioritățile militare: apărarea împotriva Rusiei devine obiectivul principal, în detrimentul misiunilor externe

Aliații iau în calcul o revizuire majoră a planificării militare, care ar putea reduce obligația statelor membre de a pune la dispoziție trupe pentru operațiuni de gestionare a crizelor în afara teritoriului NATO. Schimbarea ar reflecta concentrarea tot mai mare asupra apărării Europei în fața amenințării ruse, scrie politico.eu.

Statele membre NATO analizează cea mai amplă reformă a planificării militare a Alianțe Foto: EPA/EFE

Statele membre NATO analizează cea mai amplă reformă a planificării militare a Alianței din ultimele două decenii, în condițiile în care apărarea Europei împotriva Rusiei devine prioritatea centrală, în detrimentul participării la operațiuni militare în afara spațiului euroatlantic, precum cele din Irak și Afganistan.

Cele 32 de state membre au început negocierile privind următoarele obiective de capabilități militare ale Alianței. Acestea stabilesc ce efective, echipamente și sisteme de armament trebuie să pună la dispoziție fiecare țară în cazul unui conflict, precum și modul în care sunt repartizate costurile.

Potrivit unui proiect de document consultat de patru diplomați NATO, care au solicitat anonimatul, aliații nu ar mai fi obligați să dispună simultan de suficiente forțe pentru a face față unui război major în Europa și pentru a desfășura mai multe operațiuni de gestionare a crizelor în alte regiuni ale lumii.

În schimb, planificarea militară ar urma să prevadă capacitatea de a răspunde uneia dintre cele două situații, nu ambelor în același timp.

Propunerea reflectă „înțelegerea foarte clară că, indiferent de circumstanțe, o criză majoră în Europa va avea prioritate față de orice alte obiective sau evenimente pentru NATO”, a declarat Camille Grand, fost secretar general adjunct al Alianței pentru investiții în domeniul apărării.

Această schimbare este în concordanță cu presiunile exercitate de Statele Unite pentru ca NATO să revină la misiunea sa fundamentală: apărarea Europei. Washingtonul descrie această direcție drept „NATO 3.0”.

Negocierile vizează un document cunoscut sub numele de Political Guidance (Orientarea politică), parte a unui proces de planificare care se desfășoară o dată la patru ani. Procesul urmează să se încheie în 2029, când aliații vor aproba noile cerințe privind capabilitățile militare, notează politico.eu.

Statele membre speră să ajungă la un acord până în februarie.

Miza negocierilor este importantă: de echipamentele și forțele pe care aliații le vor avea disponibile depinde atât capacitatea NATO de a descuraja Moscova, cât și credibilitatea angajamentelor sale de apărare.

Oficialii europeni au avertizat în repetate rânduri asupra posibilității unei incursiuni rusești pe teritoriul NATO până în 2029. În același timp, constrângerile bugetare și presiunile asupra cheltuielilor militare ar putea complica negocierile.

„Întregul acest ciclu de planificare va fi analizat mult mai atent decât cele precedente. Guvernele vor să știe că banii lor sunt cheltuiți eficient”, a declarat un oficial NATO de rang înalt.

Acesta a descris procesul drept unul deosebit de important în actualul context geopolitic, în care Rusia își reconstruiește capacitățile militare.

NATO nu a răspuns solicitării de a comenta informațiile.

O conjuncție care poate schimba strategia NATO

Una dintre principalele dispute din cadrul negocierilor privește posibilitatea eliminării unei cerințe militare menținute de Alianță de cel puțin două decenii.

Este vorba despre obligația statelor membre de a asigura suficiente trupe atât pentru un conflict major în Europa, cât și pentru mai multe operațiuni de gestionare a crizelor desfășurate în afara teritoriului NATO.

În proiectul actual, conjuncția „și” ar urma să fie înlocuită cu „sau”. Cu alte cuvinte, aliații ar trebui să fie pregătiți pentru unul dintre cele două scenarii, fără să mai aibă obligația de a putea susține simultan ambele tipuri de operațiuni.

Diplomații NATO au confirmat că proiectul prevede, în această etapă, folosirea variantei „sau”, dar au subliniat că negocierile se află încă într-un stadiu incipient.

„Va fi dificil. Există o diferență majoră între alegerea variantei «și» și cea a variantei «sau»”, a declarat un al cincilea diplomat NATO de rang înalt.

Un oficial al Alianței a precizat că schimbarea nu înseamnă abandonarea capacității de a desfășura operațiuni de gestionare a crizelor.

„Nimeni nu sugerează că renunțăm la capacitatea de a desfășura operațiuni de răspuns la crize. În cele din urmă, este o decizie politică unde sunt trimise trupele”, a explicat acesta.

O eventuală modificare a cerințelor nu ar afecta automat misiunile NATO aflate deja în desfășurare, inclusiv cele din Kosovo și Irak.

Dezbaterea are însă implicații importante pentru viitorul Alianței, întrucât obligația de a putea desfășura simultan operațiuni de apărare colectivă și misiuni externe este în vigoare de cel puțin 20 de ani.

NATO revine la misiunea sa inițială

După încheierea Războiului Rece, NATO și-a orientat o mare parte din activitatea militară către operațiuni desfășurate în afara teritoriului său, inclusiv în Kosovo, Irak și Afganistan.

Invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în februarie 2022, a determinat însă Alianța să își reconsidere prioritățile și să pună din nou accentul pe apărarea teritoriului european.

„NATO a revenit, într-un fel, la punctul de plecare”, a declarat Oana Lungescu, cercetător asociat la Institutul Regal al Serviciilor Unite pentru Studii de Apărare și Securitate (RUSI) din Londra și fost purtător de cuvânt al Alianței.

Potrivit acesteia, este firesc ca principalul efort al unei alianțe defensive să fie orientat spre descurajarea unei Rusii agresive și protejarea Europei, mai ales în condițiile în care Statele Unite își reduc angajamentul militar față de continent.

Discuțiile reflectă și diferențele de viziune dintre statele membre.

Țările din sudul Europei au susținut în mod tradițional menținerea parteneriatelor internaționale și a capacității NATO de gestionare a crizelor, au declarat doi diplomați ai Alianței.

În schimb, Statele Unite, țările nordice și statele aflate pe flancul estic al NATO sunt mai favorabile concentrării resurselor asupra apărării împotriva Rusiei.

Din 2010, NATO definește oficial trei misiuni fundamentale: apărarea colectivă, cooperarea cu state din afara Alianței și securitatea cooperativă, inclusiv gestionarea crizelor.

Susținătorii menținerii actualelor cerințe militare consideră că renunțarea la obligația de a putea desfășura simultan ambele tipuri de operațiuni ar putea transmite mesajul că NATO își neglijează celelalte misiuni fundamentale.

În schimb, cei care susțin reforma invocă bugetele limitate pentru apărare, necesitatea descurajării Rusiei și importanța utilizării mai eficiente a resurselor, în contextul în care Washingtonul analizează reducerea prezenței sale militare în Europa.

Washingtonul cere europenilor să preia o parte mai mare din responsabilități

Statele Unite au făcut presiuni asupra aliaților pentru reducerea implicării NATO în operațiuni desfășurate în afara teritoriului său, inclusiv în misiunea de consiliere militară din Irak.

Administrația americană dorește ca statele europene să aloce mai multe resurse propriei apărări și să își concentreze eforturile asupra protejării teritoriului Alianței.

Pentagonul urmează să prezinte luna viitoare o evaluare a prezenței militare americane în Europa. Analiza ar putea include retragerea unei părți a trupelor americane de pe continent.

Camille Grand, care conduce în prezent organizația de lobby pentru apărare ASD, a comparat echilibrul dintre cele trei misiuni fundamentale ale NATO cu un scaun cu trei picioare.

El a avertizat că schimbarea propusă ar putea dezechilibra această structură.

„Nu sunt sigur că mi-aș dori să mă așez pe un astfel de scaun”, a spus acesta, referindu-se la riscul ca Alianța să acorde o importanță disproporționată apărării europene în detrimentul celorlalte responsabilități.