Drama mamei care a înmormântat un sicriu gol la Revoluție. Fiul său, martir al Timișoarei, a fost ars la crematoriu
0Dumitru Osman, de 24 de ani, a murit la 17 decembrie în Timișoara. După ce l-au căutat la spitale și miliție, părinții au aflat că tânărul a murit și trupul său a fost ars la crematoriu. Părinții au îngropat un sicriu gol.
Un mare mutilat al Revoluţiei din 1989, colonelul Costinel Venus Mirea, împuşcat la 24 decembrie în timp ce se afla în misiune de luptă împotriva a doi terorişti care trăgeau dintr-un bloc asupra civililor şi unităţii sale militare din Craiova, a strâns de-a lungul anilor o serie de mărturii detaliate ale rudelor celor decedaţi sau ale eroilor care au supravieţuit. Una dintre acestea este a familiei eroului martir Dumitru Osman.
Mama unui erou martir al revoluției din Decembrie 1989, Vergina Osman, a povestit drama familiei sale după mulți ani. Fiul său, Dumitru, avea 24 de ani când a murit la Timișoara. După ce s-a eliberat din armată de la Bucureşti, s-a angajat vatman la Timișoara. Tânărul locuia într-un cămin muncitoresc. În acel decembrie însângerat, sora sa, Viorica, s-a dus să-și viziteze fratele și să facă unele cumpărături.
„Pe 16.12.1989 a ajuns la Timişoara. În dimineaţa de 17 decembrie 1989 a fost împreună cu fiul meu şi, în oraş, în Timişoara, pentru cumpărături. S-au întors acasă şi pe la 4 după-amiaza, pe 17.12.1989, au auzit împuşcături în oraş. Dumitru a plecat în oraş şi nu s-a mai întors“, a rememorat mama lui Dumitru povestea.
„Fata mea, Viorica, s-a întors acasă la Sadova după căderea lui Ceauşescu. Ne-a spus că Dumitru nu s-a mai întors. Soţul meu, Eugen, plecat la Timişoara împreună cu un vecin din Sadova, pentru a-l găsi pe Dumitru. S-au dus prima oră la Timişoara şi se trăgea de era să fie împuşcaţi şi nu avea nimeni voie să se apropie de spital. Au venit acasă şi după aceea au mai plecat de două ori, dar nu au dat de Dumitru. A patra oară am plecat la Timişoara împreună cu soţul şi cu o vecină. La morga spitalului mare din Timişoara am intrat şi era plină de morţi. Am plecat în Timişoara la urgenţa altui spital mai mic şi un doctor ne-a spus că băiatul nostru este acolo. Când l-am căutat nu am dat de el, dar ni s-au dat actele lui. Atunci ne-a spus doctorul că a fost împuşcat şi dus la crematoriul din Bucureşti. Am mers apoi la autorităţile de atunci şi ni s-a eliberat certificatul de deces. Pe el scrie că a fost împuşcat pe 17 decembrie 1989, la Timişoara şi a murit ca urmare a hemoragiei interne. Doctorul ne-a spus că nu a fost mort când a ajuns la spital“, a retrăit femeia durerea acelor zile.
În ianuarie 1990, după ce s-au convins că fiul lor nu mai este, părinții i-au făcut înmormântare în cimitirul de la Sadova unde, în tron, au pus haine de-ale lui Dumitru. A fost la înmormântare tot satul.
„Spitalul era înconjurat de tancuri“
Viorica Zamfir, sora lui Dumitru, a povestit, la rândul ei, cum și-a pierdut fratele. „În decembrie 1989 aveam 17 ani. Fratele meu era de trei ani la Timişoara. Făcuse şcoala de vatmani şi a lucrat 3 luni la Timişoara, în 1989, ca vatman. La Timişoara stătea în gazdă, în bloc de nefamilişti, şi îşi câştiga existenţa cumpărând marfă de la sârbi, pe care o vindea. În dimineaţa de 17 decembrie 1989 am fost împreună cu fratele meu în oraş, în Timişoara, pentru cumpărături. În centru erau geamuri sparte la magazine, erau aruncate pe jos conserve, salamuri şi alimente. Se dăduse foc la o librărie. Pe drum am fost stropiţi cu furtunuri de apă dintr-o maşină de pompieri. Ne-am întors acasă pe la 4 după-amiază, pe 17 decembrie1989. Dumitru a plecat în oraş şi mi-a zis că se întoarce pe la 6 după-amiaza.
Nu s-a mai întors, era întuneric şi pe la 6 după-amiază am auzit împuşcături în oraş“, povestește sora lui Dumitru.
Timp de trei zile l-a căutat pe Dumitru la Spitalul Judeţean, pentru că auzise că sunt răniţi. „De la spital mi-au spus miliţienii că, dacă este rănit, ne anunţă acasă. Spitalul era înconjurat de tancuri şi erau multe persoane de la armată şi miliţie care îl păzeau. M-am dus la Puşcărie pe str. Popa Şapcă şi mi-au zis că, dacă e arestat, ne anunţă acasă. M-am întors acasă, la Sadova, miercuri, 20 decembrie 1989, şi le-am spus părinţilor cele întâmplate. Părinţii l-au căutat trei săptămâni la Timişoara şi în final au dat de actele lui Dumitru şi au aflat că a fost împuşcat şi dus la crematoriu“, încheie ea povestea.
Se încarcă comentariile...
