Exclusiv Dezastru strategic pentru România. Fără soluții în fața Rusiei, ne distanțăm rapid de cei ce ne-ar apăra. Expert: „Nu avem o directivă de planificare”
0Analistul militar Hari Bucur Marcu critică activitatea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT), pe care îl vede incapabil să găsească soluții la provocările momentului. Într-o analiză pentru „Adevărul”, Hari Bucur Marcu remarcă faptul că ultima întâlnire a CSAT nu a adus niciun răspuns la marile întrebări ale momentului, iar reunirile par făcute doar din obligație.
Ultima întrunire a CSAT s-a încheiat fără decizii importante, într-o perioadă caracterizată prin volatilitatea extremă a contextului geopolitic internațional. Dincolo de faptul că poziția României rămâne consecventă în privința Ucrainei și a unui comunicat în limbaj de lemn despre cooperarea transatlantică, autoritate administrativă autonomă din România care are atribuții în organizarea și coordonarea unitară a activităților care privesc apărarea țării și siguranța națională nu reușește să convingă, dar mai ales nu este capabilă să își comunice public deciziile, atâtea câte sunt. Aceasta e concluzia lui Hari Bucur Marcu, cunoscutul expert în evaluarea riscurilor, a amenințărilor de securitate și managementul crizelor și în rezolvarea conflictelor. Hari Bucur Marcu, care a fost implicat în reformarea Armatei Române pentru a face posibilă acceptarea României în NATO, a fost expert pentru politica de apărare la Centrul de la Geneva pentru Controlul Democratic al Forțelor Armate și coordonator academic al Centrului de Studii NATO din București.
Nu avem nici măcar legi de apărare clare
Problema cea mare este, spune Hari Bucur Marcu, că ședințele CSAT organizate în toți acești ani, mai cu seamă pe durata mandatului lui Klaus Iohannis, nu doar că nu au rezolvat problemele legislației apărării, dar nici nu le-au luat în serios.
„În continuare avem probleme cu legislația apărării. Ați văzut, au mai scos acum o lege, dar numai ca să poată să lovească dronele. Deci au scos o nouă lege de apărare în ultimii ani, dar una peste alta nu există în continuare o coerență în sistemul legislativ al sistemului de apărare național. În apărarea națională intră și partea de informație și de securitate. Nu e invers. Deci când vorbim de securitatea națională, ea este subsumată apărării naționale. Nu e invers. Nu e securitatea națională, chiar dacă strategia de securitate națională se referă și la armate și la alte componente. Apărarea națională este cea care determină. Ei bine, noi în apărarea națională avem legi caduce, avem legi improvizate, avem legi făcute pe genunchi, avem legi noi, care nu răspund tuturor cerințelor, nu sunt moderne, nu au perspectivă și asta este vina CSAT-ului, fără nicio îndoială, pentru că președintele, ca atare, deși e șeful Armatei, el nu are drept de inițiativă legislativă”, spune el.
A fost un deceniu pierdut, timp în care CSAT a făcut mai degrabă figurație. Principala vină îi aparține fostului președinte Klaus Iohannis, însă fostul șef de stat nu este singurul care și-ar fi arătat incompetența în domeniul apărării naționale. La adăpostul umbrelei NATO, toți factorii de decizie au hiberat, arată Hari Bucur Marcu.
„Timp de 10 ani de zile, președintele Iohannis a refuzat să-și asume acest rol de comandant al Forțelor Armate. Pur și simplu a refuzat. El ar fi trebuit să lucreze inclusiv cu guvernul pentru o inițiativă legislativă comprehensivă. Adică clară, cuprinzătoare, explicativă pentru tot ceea ce înseamnă sistem de apărare națională. Pe varianta, bineînțeles, de membru al NATO, dar și pe varianta în care sunt elemente de securitate națională pe care trebuie să le satisfacem numai noi. Pentru că nu o să vină NATO dacă avem o problemă de securitate să zicem cu Transnistria. Nu va veni NATO să ne-o rezolve”, mai spune expertul.
În veșnică pană de idei
Pe lângă lipsa de interes pentru o legislație de apărare modernă, factorii de decizie au fost absenți în ultimii 3 ani, care au coincis cu agresiunea Rusiei asupra Ucrainei. În tot acest timp, nu a fost pusă la punct nicio strategie și niciun plan serios pentru a asigura securitatea țării.
„Cealaltă problemă este că avem război la graniță de 3 ani de zile, dar din CSAT nu rezultă nimic legat de acest război. Deci, altfel, nu avem o strategie, nu avem o directivă de planificare, nu avem nimic legat de acest război care trebuie să fie emanat de către CSAT. Pe urmă, avem partea asta care este, nu atât a CSAT-ului, dar trebuia discutată și acolo, despre sistemul de comunicare de criză și de război. Deci, nu se poate rezolva o criză care să aibă și componentă militară fără participarea publicului. Publicul nu poate participa dacă nu este obișnuit și nu este exersat în a primi informații și a pune întrebări și așa mai departe, adică comunicarea publică. Deci, avem război de 3 ani de zile și tot așa, nu se întâmplă nimic”, adaugă el.
Lipsa capacității de comunicare a fost și este altă problemă. Practic, spune Hari Bucur Marcu, guvernanții nici măcar nu s-au sinchisit să respecte Constituția României și să comunice public.
„La orice criză pe care am avut-o, a lipsit componenta de comunicare publică fără niciun fel de îndoială. Asta prin refuz direct. Trebuie să fie un centru de informare la CSAT sau la președinție, însă vedem că nu au. Nu ai unde să te duci și să întrebi zilnic, sâmbăta, de exemplu, dacă se întâmplă ceva, să ți se spună concret cu subiect și predicat care-i poziția României față de criza de securitate numărul 2. Ori asta este responsabilitatea CSAT-ului pentru că, de fapt, comunicarea publică este parte a sistemului național de apărare. Pentru că, uitați-vă, articolul 118 din Constituție. Acolo spune clar că armata se subordonează exclusiv voinței poporului. Și cum poporul poate să-și exercite voința, măcar să și-o exprime dacă nu există comunicare publică. Pentru că neavând comunicare publică, nefăcând planuri, necomunicând intenții și așa mai departe, guvernanții noștri, că sunt interimari sau sunt aleși pe funcții, fac ce vor”, punctează expertul.
În opinia sa, oamenii au toate motivele să fie speriați, dată fiind incompetența și lipsa de profesionalism a celor care compun și azi CSAT.
„Nu degeaba sunt speriați oamenii”
„Nu degeaba sunt speriați oamenii, iar toate sondajele arată că românii se tem îngrozitor să nu cumva să intrăm în război. În situația asta, eu zic că îngrijorarea este corectă. Că e președinte ales sau interimar, problemele sunt mari din cauză că nici măcar nu înțelege, nu e capabil să înțeleagă în ce situație ne aflăm și ce riscuri uriașe există. Cu guvernanți care nu comunică, care nu ne spun ce au de gând, care nu au un set de obiective de atins și realizează contextul complicat geopolitc, ăștia ne pot băga în război foarte ușor. Inclusiv CSAT-ul. În momentul de față, orice om serios când aude de CSAT își spune: ei, asta e, au mai avut și ei o întâlnire să mai stea puțin de vorbă”, e semnalul de alarmă tras de cunoscutul expert internațional în probleme de politici de apărare naționale.
Însă până la un război convențional, care fără să fie în totalitate exclus, nu trebuie privit ca fiind inevitabil, el avertizează că România este complet nepregătită în fața amenințărilor războiului informațional declanșat de Moscova și vorbește despre lipsa de substanță a CSAT, cu efecte potențial grave asupra țării și a securității sale.
În opinia sa, CSAT nu doar că nu ia deciziile care s-ar impune, dar întrunirile arată din ce mai mult ca niște ședințe ținute doar pentru că legea le impune. Vestea cea mai proastă este, spune Hari Bucur Marcu, că România este mai vulnerabilă ca oricând în fața actelor de sabotaj ale Rusiei, în timp ce autoritățile române se distanțează tot mai mult de singura putere capabilă să garanteze securitatea României, SUA.
„Sunt două tipuri de ședințe ale CSAT-ului. Unele, cele ordinare, care sunt toate la trei luni, ca să se mai întâlnească și să mai vorbească între ei acolo. Rar au vreo agendă. Mai au treburi d'astea să-și dea un aviz pe câte o lege sau alte aproximări. Deci una e o ședință de acest gen și alta este când sunt reuniri impuse de anumite situații, când e ceva presant pe agendă, iar membrii se întâlnesc să se consulte între ei”, spune Hari Bucur Marcu.
CSAT și politica formelor fără conținut
Lipsită de orice fel de substanță, ultima ședință a CSAT i-a lăsat un gust amar expertului. Totul într-un moment în care, pe măsură ce alegerile se apropie, România nu reușește să devină mai convingătoare pentru partenerii externi și pentru propria populație.
„În contextul actual românesc ar fi trebuit să fie o ședință, cum a și fost cerută de altfel de către unii în spațiul public, o ședință care să abordeze problema foarte serioasă a incapacității întregului sistem național de apărare de a face față unei agresiuni informale rusești. Pentru că asta e tema urgentă, tema presantă. Iar de aici încolo, ajungem la o altă problemă gravă și trebuia discutat despre relațiile româno-americane în ceea ce se numește securitate”, mai spune el.
România a arătat că nu este tocmai un partener frecventabil la întâlnirile organizate de Mark Rutte la Bruxelles sau la primele întâlniri dintre aliații europeni, la Paris, în acest an. La fel de grav, în ultimele săptămâni, România s-a îndepărtat de singura țară care îi poate garanta securitatea în fața Rusiei, SUA. Aici, spune Hari Bucur Marcu, vina este și a fostului președinte Klaus Iohannis, care nu a fost capabil să comunice cu aliații după anularea alegerilor.
„Deși România zice că a fost agresată de către Rusia, în realitate nu s-a adresat partenerului strategic ca să-i ceară ajutorul, să-i ceară sprijinul. N-a invocat Articolul 5, n-a făcut nimic de toate astea. Sau măcar Articolul 4 din tratatul de la Washington, Tratatul NATO. Nu spun că trebuia articolul 5, dar măcar să aibă consultări privind acestă problemă. Și să trimită toate doveziile la Bruxelles și Washington. Deci ei n-au făcut nimic din asta. E drept că, din cei care erau atunci, în decembrie anul trecut, nu mai este tocmai șeful, Klaus Iohannis. Noi nu am făcut decât să le demonstrăm aliaților incapacitatea sistemului nostru de apărare în fața unei agresiuni rusești”, este reacția expertului.
De altfel, mai spune el, incapacitatea autorităților române de a comunica atât cu partenerii externi, cât și pe plan intern, cu opinia publică, este de notorietate. Iar ultimul CSAT a stat tot sub această zodie.
„Deci, suntem în situația în care suntem anunțați că există o ședință a CSAT, după care am aflat din comunicatul de după ședință că s-ar fi discutat o eventualitate, dacă cumva se face pace în Ucraina, cam ce ar putea să facă România. Adică, în acel caz, România să-și pună la dispoziție teritoriul, pentru anumite forțe care să fie în stand-by, dacă cumva are nevoie Ucraina de ele, sau măcar să tranziteze România, dacă vor să ajungă în Ucraina. Și cam asta a fost tot. Dar, încă o dată, vorbim despre o eventualitate. Asta în condițiile în care fără să fie semnată o pace, adică pace justă și agreată de toate părțile, nu-ți permite nimeni să trimiți vreo forță. Pentru că forțele acestea de pace, dacă intră în afara unui acord de pace și fără acordul tuturor părților implicate, forțele astea intră în conflict. Nu intră în post-conflict. E foarte important de înțeles treaba asta, dar se pare că la CSAT nu s-a înțeles. Deci, cât timp nu există un acord de pace, conflictul este înghețat. Cum ar fi, de exemplu, acum, dacă am trimite un batalion în Transnistria?”, mai spune el.
Suntem descoperiți în fața rușilor
În schimb, membrii CSAT nu au pomenit absolut nimic despre măsuri menite să descurajeze o nouă agresiune din partea Rusiei, în timpul alegerilor.
„E vorba despre operațiile făcute de către o agenție de intelligence din Rusia, dar care au găsit complet nepregătite serviciile de intelligence din România. Pentru că astfel de operații făcute de către o agenție de intelligence pot să meargă până la lovitură de stat. Ceea ce nu a fost cazul. Iar acum vedem că în materialele făcute publice pe baza cărora Curtea Constituțională a luat neconstituțional decizia de anularea dreptului procesului electoral nu dovedeau nimic despre vreo componentă militară, pe de o parte. Pe de altă parte, nici ca obiective, nu rezulta de acolo nicio formă că obiectivul acțiunii rusești ar fi fost ca România să aibă un președinte pro-rus. Deci ce arată ei acum e incapacitatea sistemului românesc electoral de a-și tria candidații astfel încât să ajungă președinte cel mai bun dintre ei. Asta pe de o parte. Și pe de altă parte, incapacitatea sistemelor naționale de protejare a sistemului electoral. Așa cum se știe acum, rușii aveau planificat să ajungă ca 25-30% din parlamentarii români să fie favorabili războiului pe care îl duc ei în Ucraina. Deci cam ăsta era nivelul maxim de ambiție pe care l-au avut rușii, nu au avut niciodată nivelul de ambiție de a pune președinte. Practic, rușii nici nu îndrăzneau să viseze că vor reuși mult mai mult decât și-au propus, anume să discrediteze România și să anuleze alegerile. Ceea ce, din nou, arată cât de slabi am fost”, susține expertul.
Uite corvetele, nu sunt corvetele
Poate singura noutate anunțată la CSAT este decizia de a achiziționa o corvetă ușoară pentru Forțele Navale Române. Asta deși ani de zile s-a vorbit despre achiziția a cel puțin două corvete și tot atâtea submarine. Însă asta nu este tot. Hari Bucur Marcu spune că România nu are până în acest moment o politică clară la Marea Neagră.
„Să nu ne grăbim cu corveta. În anunț se precizează că vor începe demersurile pentru achiziția unei corevete, dar stați să vedem cum se reflectă ea în buget, după care să vedem cum este. Să nu mai spun că noi nu am stabilit încă ce tip de operații vrem să avem în Marea Neagră. Dacă ne limităm la apărarea litoralului și apărarea apelor teritoriale și apelor de exclusivitate economică, pentru astea nu avem nevoie de corvete deloc. Pentru asta ar fi suficiente câteva nave rapide, purtătoare de rachete, purtătoare de torpile. Din astea hai că mai avem câte ceva, problema e că noi nu avem în momentul de față o apărare la Marea Neagră propriu-zisă. Am încercat la un moment dat să avem o marină militară care să poată participa la acțiuni în cadrul Forțelor Navale Aliate, în Mediterană sau chiar în Oceanul Atlantic. Dar am ratat. Am cumpărat niște vase de la britanici care trebuiau însă înarmate. Ceea ce nu s-a mai întâmplat. La fel, țin minte că prin 1997 aveam o navă de asta făcută de Ceaușescu, căreia i-am zis noi crucișător, pe urmă distrugător, pe urmă nu știu ce, și la final a ajuns și corvetă. În acea perioadă am avut un exercițiu internațional important, iar cei de la marină m-au rugat să trec contribuția românească la exercițiu și nava asta. I-am întrebat dacă sunt siguri că o pot scoate în ocean, au confirmat, dar când au ieșit au dat pe lângă Portugalia de o furtună mai serioasă care le-a rupt niște antene și au fost nevoiți să se întoarcă acasă”, amintește expertul.
Ne îndepărtăm de singura noastră sursă de securitate
Pe de altă parte, România nu face decât să se îndepărteze de principalul partener din NATO și singurul stat care poate garanta securitatea țării noastre.
„Americanii nu au interese mari aici, în această zonă, dar noi avem interesul să-i convingem să stea la noi și să ne sprijine. Ei pot dacă vor să plece mâine de aici, nu au beneficii de pe urma noastră. Noi avem însă cel mai mare beneficiu, anume ei ne asigură securitatea. Problema e că ne îndepărtăm de ei. Ei ar putea mâine să ia și scutul de la Deveselu, să împacheteze tot și să plece. Pentru că, ceea ce nu se spune în România, americanii puteau să țină acel scut, așa cum au și făcut inițial, pe o navă. Iar nava asta să fie în Mediterana sau dacă chiar voiau în Marea Neagră, în zona turcească. Ce vreau să spun e că nu americanii au nevoie de noi, ci noi de ei. Noi trebuie să găsim o modalitate de a-i convinge pe americani că este și în favoarea lor să participe la securitatea și apărarea României. Pe când, iată, noi facem exact invers, încercăm să le arătăm că nu avem nevoie de ei. În loc să mergi cu harta în mână la ei și să le spui, uite, dacă dezvolți Deveselu, dacă dezvolți Kogăliceanu, uite ce avantaj ai avea, uite cam ce rază de actiune, uite cât de mult ți-ar folosi”, susține el.
În schimb, antiamericanismul începe să iasă la suprafață în România, avertizează expertul. Asta fără a ține cont de faptul că și liderii marilor puteri europene, Franța și Marea Britanie, preferate la București, lucrează activ cu SUA și încearcă să intre în grațiile administrației Trump.
Hari Bucur Marcu amintește și de concesiile făcute de Barack Obama, penultimul președinte democrat, la Vladimir Putin, despre care nu se vorbește în România. În schimb, în spațiul public românesc apar tot felul de informații neverificate, unele dintre ele iresponsabile, despre înțelegeri gen Yalta 2, în care victima ar fi, desigur, țara noastră. Asta deși Donald Trump și Putin nu au semnat nicio înțelegere. „Nu trebuie să fim cu MAGA, să fim cu republicanii, dar nici cu democrații. Trebuie să fim cu SUA. Și nu că așa zic eu sau alt analist. Trebuie să fim cu SUA pentru că doar ei ne pot asigura securitatea. La noi asta nu se înțelege sau nu se vrea să se înțeleagă. Să nu fie prea târziu”, mai spune el.
Istoria nu ne dă dreptate
De altfel, istoria arată că nici dacă la Washington ar fi existat o administrație democrată, politica externă americană nu s-ar fi schimbat foarte mult. În plus, democrații au dat dovadă de-a lungul anilor de mult colaboraționism cu Rusia, deși acum îl acuză pe Trump că ar face acest lucru.
„Problema serioasă pentru ei a fost pe partea cealaltă, cu Polonia și mai ales Cehia, unde trebuia să fie o instalație antirachetă. Barack Obama a anulat-o ca să-i facă pe plac lui Putin, care vroia să aibă o direcție de lovitură spre Europa Occidentală liberă, fără să fie afectat de vreun scut. Iar Barack Obama i-a satisfăcut această cerere lui Putin. Informația e publică, totul a fost public, nici măcar nu a fost ținută la secret această înțelegere Putin – Obama. Nu mai zic de momentul din 2012, când Medvedev era președintele Rusiei, de fapt marioneta lui Putin, care era pe atunci premier. Există și acum înregistrarea în care Obama i-a spus lui Medvedev să-i dea puțin spațiu pentru că are alegeri, promițându-i că îi va satisface solicitarea cu scutul din Cehia. Iar Putin chiar l-a ascultat și a lăsat-o mai moale. De-abia doi ani mai târziu a ocupat și anexat Crimeea. În cotrapartidă, Obama a renunțat la instalarea scuturilor antirachetă în Cehia”, încheie Hari Bucur Marcu.
Limbaj de lemn la CSAT
Consiliul Suprem de Apărare a Țării s-a reunit vineri, 28 martie, la Palatul Cotroceni, pe ordinea de zi fiind poziționarea cu privire la situația din Ucraina, dar și rapoarte cu privire la activitatea CSAT și cea a instituțiilor cu atribuții în domeniul securității naționale în anul 2024.
„În cadrul ședinței au fost analizate evoluțiile războiului ilegal și neprovocat declanșat de Federația Rusă împotriva Ucrainei acum trei ani, cu accent pe analiza situației din teren, precum și pe stadiul și perspectivele negocierilor privind soluționarea acestui război de agresiune. România salută rezultatele negocierilor recente de la Riad privind încetarea focului și eforturile SUA în această direcție, ca un prim pas spre ajungerea la un acord de pace. Obiectivul fundamental rămâne o pace justă și durabilă, în urma căreia Ucraina, susținută de toți aliații săi, să poată începe reconstrucția țării și refacerea economiei”, se arată în comumicatul transmis de Administrația Prezidențială”, s-a menționat în comunicatul oficial.
Se încarcă comentariile...
