De ce sunt ținute sub tăcere abuzurile sexuale din universitățile românești. Explicațiile unui psiholog
0Ținute sub tăcere nepermis de mulți ani, cazurile de abuzuri și de hărțuire sexuală din universitățile din România au început să iasă la iveală de abia după ce mai multe foste studente ale profesorului Alfred Bulai au îndrăznit să vorbească public.
În universitățile din România funcționează din păcate de prea mult timp acea Omerta, acea lege a tăcerii ce a făcut ca numeroase studente să fie abuzate și hărțuite fără ca superiorii profesorilor agresori să aibă vreo reacție fermă, vreo atitudine.
Iar universitățile din România au început de abia acum să își actualizeze codurile etice în ceea ce privește reclamarea cazurilor de hărțuire sau abuz sexual. Aceste coduri ar urma să stabilească ce poate face un student care consideră că a fost victima sau martor al unui abuz.
„Adevărul” a vorbit cu Alina Gorghiu, ministra Justiției și cu psihologul Mihai Copăceanu legat de ce trebuie făcut pentru ca abuzurile din universități să nu mai fie o cutumă, ci o specie pe cale de dispariție.
„Există cadrul legal, sunt multe norme ce pot fi aplicate în sistemul universitar astfel încât să nu mai existe aceste abuzuri. Important este ca aceste fapte să fie sesizate. Pentru că altfel vor rămâne aceleași obiceiuri nesănătoase și destructive pe care unele cadre didactice le au. De la începutul anului s-au mărit pedepsele pentru cei care abuzează de eleve, de studente în mediul educațional. Toată lumea este foarte atentă să soluționeze genul acesta de infracțiuni. În ultima vreme, a crescut raportarea abuzurilor sexuale”, a declarat ministra Alina Gorghiu.
„Victimele au fost descurajate direct și indirect să reclame abuzurile”
Psihologul Mihai Copăceanu a explicat și de ce în ultimii ani au fost extrem de puține cazuri raportate în ceea ce privește abuzurile comise asupra studenților în universități.
„Pe plan național avem un număr extrem de mic de raportări pentru că mulți ani abuzul sexual a fost un subiect despre care nu s-a vorbit deloc, mulți ani superioritatea bărbatului legitima abuzul, iar în mai toate cazurile victimele nu au avut puterea de a reclama și pentru că au fost descurajate direct și indirect să reclame și niciodată nu au fost susținute să își facă auzită dreptatea. Și aici mă refer mai ales la cazurile în care era vorba de o relație ierarhică și de subordonare, cine ar fi îndrăznit să facă plângere împotriva șefului și cine ar fi dat crezare victimei? Mai grav, situațiile excepționale au constituit încă o descurajare când cazurile au primit soluția de clasare”, a declarat psihologul Mihai Copăceanu pentru ”Adevărul”.
În Marea Britanie, de exemplu, sau în orice organizație internațională, se discută dinainte de angajare, de asemenea în universități și școli, încă din primele zile este abordată cu prioritate problematica abuzurilor și a hărțuirii sexuale într-un mod liber. Personalul are obligația de a urma cursuri periodice indiferent de domeniul de activitate.
”Codurile de conduită din universități pentru întregul personal sunt cunoscute de către aceștia, iar studenții sunt periodic informați despre prevenirea abuzurilor și mai ales despre căile de sesizare. Simplu fapt că vezi la avizierul facultății informații despre ce înseamnă hărțuirea sexuală și ai o adresa de email și o persoană de contact unde poți sesiza, descurajează cazurile de abuz”, explică Mihai Copăceanu.
”Femeile în România nu au parte de respectul cuvenit”
În opinia reputatului specialist, o problemă mare este reprezentată de faptul că la nivelul întregii societăți nu avem o discuție liberă, responsabilă și serioasă despre cât de des au loc abuzurile sexuale, nu sunt descurajate prin nicio acțiune și nu sunt cunoscute deloc care sunt sistemele de raportare și de soluționare eficiente astfel încât victimele să fie susținute și încurajate să raporteze.
”Noi nu sancționam deloc hărțuirea sexuală și nu înțelegem ce înseamnă hărțuire sexuală și nici nu o considerăm gravă. Trăim într-o societate cu multe stereotipuri de gen, prejudecăți și convingeri eronate care scuză abuzul sexual, catalogând deseori victima ca fiind vinovată și responsabilă de abuz și mai mult încercând să considere bărbatul ca fiind cel îndreptățit să exercite o autoritate asupra femeii. Și mai grav, femeia în țara noastră, nu are parte de respectul cuvenit, de respectarea demnității persoanei sale astfel încât sunt justificate gesturile inițiale de hărțuire, atingerile nedorite, limbajul și mesajele cu conținut sexual explicit, conform afirmației "ce i-a făcut rău, nu e nimic grav, a glumit si el". Nu se respectă granița din ceea ce este permis și nepermis în relațiile profesionale”, adaugă Mihai Copăceanu.
Cunoscutul psiholog vine și cu cinci propuneri de măsuri fezabile pentru a combate eficient cazurile de abuzuri și hărțuire sexuală:
1) Să introducem educația sexuală în școli pentru că previne abuzul sexual;
2) Să vorbim cât mai mult și mai liber la mai multe paliere ale societății despre complexitatea fenomenului, de la sectorul educațional (universități și școli) la biserici, cluburi sportive și alte locuri unde riscul este mai mare;
3) Să existe o instruire obligatorie pentru fiecare cadru didactic la începutul intrării în profesie și anual, pentru fiecare angajat indiferent de domeniul de activitate;
4) să existe implementate mecanisme de prevenire a abuzului, să existe căi de raportare cunoscute;
5) să se mediatizeze cazurile care pot descuraja hărțuirea sexuală și încurajarea sesizărilor.
Se încarcă comentariile...
