Foto Cine e controversatul diacon Tudor Feodor Afanasov, care acuză un val de „rusofobie” în România și strânge dovezi ale discriminării etnicilor ruși. Reacția transmisă redacției

Diaconul rus Tudor Feodor Afanasov și-a transformat pagina de Facebook într-o platformă în care vorbește aproape zilnic despre un val de „rusofobie” în România şi despre presiunile la care sunt supuşi reperezentanţii acestei minorităţi la noi în ţară. Într-o reacție transmisă redacției „Adevărul”,  reclamă însă „utilizarea unor coincidențe cronologice și fotografii drept substitut pentru demonstrarea unei relații instituționale ori politice”

Tudor Feodor Afanasov acuză un val de rusofobie în România. FOTO: Facebook/Tudor Afanasov

De o bună perioadă de timp, Tudor Feodor Afanasov, diacon al al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi și preşedinte al Asociație Camera de Cooperare Economică și Culturală Româno-Rusă, pe care a înfiinţat-o în anul 2014, postează pe Facebook mesaje în care încearcă să arate că etnicii ruși ar trăi cu teama de a-și afirma identitatea.

Tudor Feodor Afanasov. FOTO: Facebook

Mesajele postate pe reţelele sociale

Pe 3 iulie, de exemplu, Afanasov le-a cerut rușilor lipoveni, etnicilor ruși și tuturor celor care se identifică drept vorbitori de limbă rusă să îi trimită cazuri concrete de discriminare, despre care spune că vor sta la baza unei strategii de apărare a comunității.

În același mesaj, susține că au fost deja deschise dosare penale împotriva unor persoane care ar fi insultat etnici ruși și afirmă că unii oficiali încearcă să îi determine pe oameni să renunțe la identitatea lor.

Tudor Feodor Afanasov se declară român rus. FOTO: Facebook/Tudor Feodor Afanasov

 „(…) Mă adresez tuturor: Vechi credincioși ruși / ruși lipoveni, ruși, ruși, oameni care aparțin lumii ruse, care simpatizează cu cultura rusă sau care pur și simplu vorbește rusa. Vă rog să mă înțelegeți: momentan nu pot anunța public cu cine vor avea loc aceste întâlniri, dar pot spune clar – semnalul nostru a fost acceptat și există disponibilitatea de a lucra la o strategie reală de protecție a comunității vorbitoare de rusă și rusă din România. Pentru ca aceste discuții să fie cât mai serioase și bine întemeiate, am nevoie de ajutorul vostru: trimiteți orice caz specific de abuz, discriminare, intimidare, abuz, opresiune, umilire sau marginalizare pe care le-ați întâlnit personal, asistat sau cunoscut. Nu contează dacă s-a întâmplat la muncă, la școală, într-un spațiu public, pe internet sau în orice alt context. Avem nevoie de fapte, exemple clare și dovezi reale. Au fost deja inițiate cazuri penale împotriva celor care considerau normal să insulte și să discrediteze etnicii ruși doar pentru că astăzi li se pare «la modă» unora să bată întreaga comunitate. După terminarea anchetei, revenim cu detalii.

Vor fi urmate și măsuri legale împotriva celor care continuă să folosească funcțiile oficiale sau influența lor publică pentru a ne determina să renunțăm la identitatea noastră. Totul trebuie făcut cu demnitate, calm și în cadrul legii, dar tăcerea nu mai este o opțiune. Datoria noastră este să luptăm pentru dreptul de a ne păstra vie limba, credința, cultura și memoria strămoșilor noștri (…)”, este unul dintre mesajele sale.

În zilele următoare, el a continuat să publice mesaje pe aceeași temă, susţinând că primește tot mai multe relatări despre oameni care evită să spună că sunt ruși sau să vorbească limba maternă de teama reacțiilor celor din jur, afirmând că astfel de situații îi afectează inclusiv pe copii.

„(…) S-a ajuns la punctul în care oamenii se tem să vorbească, să pună întrebări, să-și exprime opiniile de teama de a fi atacați, etichetați, presați sau chiar excluși din organizații doar pentru că nu se încadrează într-o anumită tabără. Și mai trist este că îi stigmatizează pe cei care nu se tem, cărora, în ciuda vremurilor de azi, nu le este rușine să spună că este un descendent al strămoșilor veniți din Rusia, că își acceptă rădăcinile și că este rus. Nu ar trebui să fie motiv de rușine, atacuri sau izolare. Face parte din identitatea noastră, istoria noastră și amintirea familiilor noastre (…)”, scrie diaconul într-o postare din 4 iulie.

Ulterior, pe 6 iulie, a revenit cu un nou mesaj în care spune că printre relatările primite se numără și cazuri de copii care ar fi fost marginalizați la școală din cauza originii lor.

„(…) Parcă, de la o zi la alta, situațiile pe care mi le semnalați devin tot mai dure și mai greu de acceptat. Nu mai vorbim doar despre comentarii răutăcioase, despre atacuri în online sau despre presiuni între adulți, ci despre copii, despre școală, despre marginalizare, intimidare și familii care au ajuns să ia decizii dureroase doar pentru a-și proteja copiii (…)”.

Tot pe 6 iulie, Afanasov a prezentat și cazul unei persoane cunoscute în comunitate, fără să îi dezvăluie identitatea. Potrivit lui, aceasta ar evita să mai folosească în public cuvintele „rus” și „rusă”, de teamă să nu fie amenințată sau atacată. Exemplul este folosit pentru a susține că comunitatea are nevoie de o „organizație” care să documenteze astfel de situații și să îi reprezinte pe etnicii ruși.

„Dintre toate mesajele primite, aș vrea să evidențiez un lucru, nemenționând încă cine este, tocmai pentru a proteja această persoană. Aceasta este o persoană foarte cunoscută în comunitatea noastră și sper că, dacă va considera potrivit, va spune public prin ce a trebuit să treacă. Esența mesajului ei este că îi este interzis să folosească cuvintele «rus» sau «rusă», că primește amenințări și multă ură, că încearcă uneori să evite anumite formulări nu pentru că acceptă această presiune, ci pentru că vrea să promoveze în continuare tradiția rusă așa cum a învățat-o din copilărie: de la familie, de la educație, de la viața însăși. Este inacceptabil. Este anormal ca unui om să îi fie frică să spună cine este, de unde este, ce tradiții duce mai departe și ce amintire păstrează. Este anormal ca oamenii care își păstrează limba, credința, îmbrăcămintea, obiceiurile și cultura moștenite de la părinți și bunici să fie rușinați. Nu putem accepta ca identitatea noastră să fie redusă la tăcere prin frică, ură sau presiune. Și aici, mai clar ca oricând, este nevoie de o organizație care să poată răspunde în numele comunității, să colecteze semnale, să le aducă acolo unde este cazul, să protejeze oamenii atunci când sunt atacați și să ofere un mecanism real pentru adresele, temerile și problemele noastre”, scrie el.

Jurnaliştii, acuzaţi de denaturarea mesajului

După ce postările sale au început să fie analizate de mai multe publicații, Tudor Feodor Afanasov, a scris tot mai des pe două dintre conturile sale de Facebook că nu contestă drepturile acordate de statul român minorităților şi sprijinul din partea autorităţilor române. Dar susţine în continuare că atmosfera creată după războiul din Ucraina îi face pe unii etnici ruși să se simtă marginalizați și cere înființarea unei structuri care să adune și să reclame cazurile pe care le consideră acte de discriminare.

Miercuri, 15 iulie, diaconul a cerut un drept la replică după ce G4Media a publicat un articol în care remarca asemănările dintre mesajele sale despre presupusa „prigoană” împotriva rușilor și discursul folosit de Vladimir Putin pentru a justifica invazia Ucrainei, prezentată de Kremlin drept o „operațiune specială” menită să salveze populația rusofonă din Donețk și Lugansk de un presupus „genocid”.

Afanasov respinge această comparație și susține că mesajele sale au fost interpretate greșit.

„După cum am anticipat încă de la început, întrebările adresate de G4Media nu au urmărit, în opinia mea, să înțeleagă cu adevărat situațiile semnalate de membrii comunității noastre și nici să afle dacă există cetățeni români care se simt intimidați, marginalizați sau stigmatizați din cauza identității lor etnice, culturale ori religioase. Articolul publicat confirmă, din păcate, că interesul principal nu a fost soarta unor cetățeni români și nici prezentarea echilibrată a problemelor lor, ci identificarea unei noi modalități prin care o parte a populației să fie catalogată drept «putinistă», «instrument al Kremlinului» sau purtătoare a unor pretinse narative străine”, a scris acesta pe Facebook.

Cine este Tudor Feodor Afanasov

Tudor Feodor Afanasov este diacon al Bisericii Ortodoxe de Rit Vechi și conduce Asociația Camera de Cooperare Economică și Culturală Româno-Rusă, organizație pe care a înființat-o în 2014, chiar în anul în care Rusia a anexat peninsula Crimeea.

La numai câteva luni după înființarea asociației, Afanasov a luat legătura cu Pravfond (Fundația pentru Sprijinirea și Protecția Drepturilor Compatrioților care Locuiesc în Străinătate), organizație finanțată de Rusia, căreia i-a prezentat proiectul și cu ai cărei reprezentanți a încercat să stabilească o colaborare.

Vă reamintim că în ultimii ani, Pravfond a fost inclusă pe listele de sancțiuni ale Uniunii Europene, fiind acuzată că acționează ca un instrument de promovare a influenței Kremlinului în afara Rusiei.

Numele lui Afanasov apare și în legătură cu Night Wolves („Lupii Nopții”), clubul de motocicliști apropiat de Vladimir Putin. Deși a declarat că nu știe să existe o filială oficială a organizației în România şi că nu are nicio legătură cu aceştia, el a participat încă din 2018 la evenimente organizate la Gura Humorului, unde a fost proiectat documentarul „Reactorul rus”, prezentat de liderul Night Wolves, Alexander Zaldostanov.

→

Imaginea 1/2: Alexander Zaldastanov si Tudor Afanasov VK Tudor Afasanov jpg

Mai recent, în 2024, Afanasov apare într-un videoclip distribuit pe rețelele sociale cu watermark-ul „Night Wolves Romania”, în care conduce o mașină decapotabilă împodobită cu steagurile Rusiei și României.

Tot în 2024, Afanasov a solicitat aproape 93.000 de euro anual pentru înființarea unui centru destinat, potrivit documentelor consultate de Context.ro, „protecției drepturilor compatrioților ruși din România”. Nu este, însă, clar dacă proiectul a primit finanțare, deşi Afanasov a declarat publicației respective că inițiativa nu a fost aprobată și că centrul nu funcționează.

În noiembrie 2024, diaconul a participat la Moscova la Adunarea Generală a Compatrioților Ruși din Străinătate, organizată de fundația Russkiy Mir („Lumea Rusă”), structură creată pentru promovarea limbii și culturii ruse în afara granițelor țării și considerată de numeroși analiști unul dintre principalele instrumente de influență ale Kremlinului.

La reuniune a vorbit ministrul rus de Externe, Serghei Lavrov, iar Afanasov a urcat pe scenă alături de Elena Iampolskaia, consilier al președintelui Vladimir Putin și președinta Consiliului de Supraveghere al fundației.

Feodor Afanasov, Mihai Lauruc și Elena Aleksandrovna Yampolskaya. FOTO: Cutia Pandorei

În mai 2025, cu ocazia recepției organizate de Ambasada Federației Ruse la București de Ziua Victoriei, Tudor Feodor Afanasov a primit Distincția de Onoare a Compatrioților, acordată de Comisia Guvernamentală a Federației Ruse pentru Compatrioții din Străinătate. Diploma poartă semnătura ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov.

Feodor Afanasov, cu premiul, la Ambasada Federației Ruse în România. Foto Facebook/ Ambasada Rusiei

Totodată, el a făcut parte din Comunitatea Rușilor Lipoveni din România până în iulie 2025, când a fost exclus pentru neplata cotizației. Conducerea organizației a confirmat informația pentru Context.ro, iar deputatul CRLR, Silviu Feodor, a declarat că Afanasov nu reprezintă comunitatea și că afirmațiile sale nu exprimă poziția rușilor lipoveni din România.

Reacția lui Tudor (Feodor) Afanasov (drept la replică)

Ulterior publicării textului de mai sus, Tudor (Feodor) Afanasov a solicitat redacției Adevărul publicarea unui drept la replică.

„Contest transformarea unor fapte reale, dar prezentate fragmentar, în elemente ale unei narațiuni prestabilite; utilizarea unor coincidențe cronologice și fotografii drept substitut pentru demonstrarea unei relații instituționale ori politice; precum și ignorarea acelor elemente care contrazic teza articolului”.

Președintele Camerei de Cooperare Economică și Culturală Româno-Rusă susține că demersul său „nu contestă statul român, ci se bazează exclusiv pe autoritatea și instituțiile sale”

"Am declarat public că am încredere în capacitatea instituțiilor României de a analiza obiectiv orice plângere, de a respinge generalizările și de a proteja drepturile tuturor cetățenilor, indiferent de etnie, limbă sau religie. Articolul recunoaște indirect această poziție, dar o prezintă ca pe o explicație apărută numai 'după ce postările au început să fie analizate de mai multe publicații'. Formula sugerează oportunism și o schimbare defensivă de discurs. Este o interpretare editorială, nu un fapt. În mesajele și răspunsurile mele, inclusiv înaintea apariției articolului Adevărul, am insistat asupra demnității, calmului, folosirii cadrului legal și încrederii în autoritățile române. Faptul că redacția selectează o anumită cronologie nu poate transforma o poziție constantă într-o justificare ulterioară.

Feodor Afanasov ţine să precizeze că nu a cerut adeziuni politice „și nu am chemat oamenii la confruntare”, deşi nicăieri în articol nu scrie şi nici nu se insinuează aşa ceva:

„Am cerut informații verificabile, pentru ca relatările să nu rămână simple zvonuri și pentru ca orice eventual demers să fie realizat legal și responsabil. Într-un stat de drept, colectarea sesizărilor privind posibile acte de intimidare, marginalizare ori discriminare nu este suspectă. Este o formă legitimă de participare civică. Dacă unele sesizări se vor confirma, instituțiile trebuie să intervină. Dacă nu se vor confirma, tot instituțiile sunt cele care vor stabili acest lucru. A sugera că simpla documentare a unor cazuri este echivalentă cu propagarea unei narațiuni geopolitice produce exact efectul de descurajare asupra celor care se tem să vorbească”.

Potrivit lui Afasinov, contactul din 2014 cu Pravfond „trebuie evaluat în contextul juridic de atunci, nu prin aplicarea retroactivă a unei sancțiuni ulterioare”:

„Adevărul menționează că, la câteva luni după constituirea Camerei, am contactat Pravfond, după care subliniază că organizația a fost inclusă `în ultimii ani` pe liste de sancțiuni. Tocmai expresia folosită de redacție confirmă că sancționarea este ulterioară contactului din 2014. La momentul respectiv, existența unei comunicări instituționale cu o organizație care se prezenta ca furnizor de asistență juridică și culturală pentru compatrioți nu era interzisă de lege și nu putea fi apreciată printr-un regim de sancțiuni adoptat ulterior.

Principiul neretroactivității impune ca legalitatea unei conduite să fie analizată prin raportare la cadrul juridic existent la momentul producerii acesteia. O relație instituțională inițiată în anul 2014 nu poate fi calificată prin raportare la sancțiuni adoptate ulterior.

Sancțiunile și evaluările actuale asupra Pravfond sunt relevante pentru contacte ori finanțări ulterioare intrării lor în vigoare, dar nu transformă retroactiv o corespondență din 2014 într-o faptă ilicită și nici într-o dovadă că activitatea mea ar fi fost coordonată politic”.

Peședintele Camerei de Cooperare Economică și Culturală Româno-Rusă mai spune că proiectul din 2024 „nu a fost finanțat și nu este operațional – fapt care trebuie prezentat ca element central, nu marginal”:

„Articolul arată că am solicitat finanțare pentru un centru de protecție juridică, dar admite că nu este clar dacă aceasta a fost primită și reproduce declarația mea potrivit căreia proiectul nu a fost aprobat și centrul nu funcționează. Diferența dintre o propunere de proiect și o finanțare efectiv acordată este esențială. Nu există în articol o dovadă că am primit suma indicată, că am operat centrul sau că am desfășurat activități finanțate în baza acelui proiect.

În plus, scopul declarat al unui centru de asistență juridică – documentarea cazurilor, orientarea persoanelor și folosirea căilor legale – nu poate fi prezentat automat ca activitate ostilă statului român. În lipsa finanțării și a operaționalizării, articolul folosește o intenție de proiect ca pe un fapt consumat și ca pe un argument de culpabilizare”.

Afasinov adaugă că participarea sa la un eveniment sau apariția într-o fotografie  "nu demonstrează calitatea de membru" al Night Wolves.

„Adevărul afirmă că numele meu `apare în legătură cu Night Wolves` și folosește imagini sau videoclipuri pentru a construi această asociere. Am precizat că nu cunosc existența unei filiale oficiale în România și că nu fac parte din această organizație.

Participarea la un eveniment public, vizionarea unui documentar, apariția alături de o persoană ori existența unui watermark aplicat de cel care distribuie un videoclip nu demonstrează calitatea de membru, o relație juridică, subordonare sau coordonare. Mai ales în materia reputației, fotografiile trebuie explicate, nu folosite ca verdict.

Articolul nu identifică vreun document de aderare, vreo funcție, vreo finanțare, vreo instrucțiune primită ori vreo acțiune desfășurată de mine în numele Night Wolves. În absența acestor elemente, formularea rămâne o asociere vizuală și sugestivă, nu o demonstrație”.

Totodată, susține că participarea da la o adunare internațională la Moscova și prezența pe un panel alături de reprezentanți ai organizatorilor „sunt prezentate într-un registru de culpabilizare prin proximitate”.

„În practica diplomației publice, a cooperării economice și a conferințelor internaționale, participanții se întâlnesc cu oficiali, experți și reprezentanți ai instituțiilor gazdă.Faptul că o persoană se află pe aceeași scenă cu un oficial nu demonstrează că îi împărtășește toate opiniile, că primește instrucțiuni sau că acționează în numele său.Activitatea mea publică este tocmai aceea de dialog economic, cultural și interinstituțional. Poate fi criticată politic, dar trebuie descrisă corect.

Articolul nu prezintă nicio declarație prin care aș fi susținut sau justificat conflictul dintre Federația Rusă și Ucraina ori pozițiile politice ale vreuneia dintre părțile implicate și nu demonstrează că apelurile mele privind identitatea unor cetățeni români ar fi fost comandate sau coordonate din exterior”, spune acesta.

De asemenea, el clarifică şi excluderea sa din Comunitatea Rușilor Lipoveni din România şi punctează că mesajele sale au fost transmise în nume personal şi nu ca poziţie oficială a CRLR.

„Excluderea din CRLR și declarația unui reprezentant nu anulează dreptul meu la opinie și autoidentificare. Adevărul menționează corect că excluderea din Comunitatea Rușilor Lipoveni din România a avut drept motiv neplata cotizației.

Acest fapt este relevant tocmai pentru că infirmă insinuările apărute în alte materiale potrivit cărora excluderea ar fi fost o sancțiune pentru presupuse legături politice.

În același timp, declarația unui deputat sau a conducerii unei organizații că nu reprezint poziția oficială a CRLR este legitimă, dar nu înseamnă că o organizație deține monopolul identității, al memoriei familiale sau al opiniei tuturor cetățenilor români de origine rusă.

Eu nu am pretins că vorbesc în numele tuturor rușilor lipoveni și nu am prezentat mesajele mele drept poziția oficială a CRLR.

Am vorbit în nume propriu, în calitate de cetățean român și de persoană care a primit sesizări”.