Exclusiv Ambasadorul SUA, „trimis la plimbare” de oficiali polonezi. De ce reprezentanții noștri tac când România este pusă la zid
0Mai mulți oficiali polonezi, printre care președintele Camerei Deputaților și premierul, l-au contrat dur pe ambasadorul SUA la Varșovia, în urma acuzațiilor „scandaloase” ale acestuia. Profesoara Gabriela Ciot explică de ce atunci când România este pusă la zid, oficialii români tac.
Ambasadorul american la Varșovia, Tom Rose, a declarat joi că Washingtonul va întrerupe complet relațiile cu președintele Camerei Deputaților din Polonia, Wlodzimierz Czarzasty, pe fondul criticilor acestuia la adresa președintelui american Donald Trump. Schimbul de replici dintre ambasadorul american și mai mulți oficiali polonezi, printre care și premierul Poloniei, Donald Tusk, care nu s-au lăsat deloc intimidați de acuzațiile oficialului din administrația Trump, este și o lecție pentru România asupra modului de a gestiona cu demnitate relația cu partenerii.
Președintele Camerei Deputaților din Polonia, Wlodzimierz Czarzasty, a susținut, în urmă cu 3 zile: „Nu voi susține nominalizarea la Premiul Nobel pentru Pace pe Donald Trump pentru că nu-l merită".
El l-a criticat pe Trump pentru politica sa externă, pe care a caracterizat-o ca fiind bazată pe „politică de forță” și „politici tranzacționale”, care, în opinia lui, destabilizează organismele internaționale.
Imediat după această declarație ambasadorul SUA în Polonia, Tom Rose, a reacționat dur printr-o declarație pe Twitter:
„Începând de acum, nu vom mai avea niciun fel de relații, contacte sau comunicări cu președintele Seimului Czarzasty, ale cărui insulte scandaloase și neprovocate la adresa președintelui Trump l-au transformat într-un obstacol serios în calea relațiilor noastre excelente cu prim-ministrul Tusk și guvernul său. Nu vom permite nimănui să dăuneze relațiilor dintre SUA și Polonia și nici să-l disprețuiască pe Donald Trump, care a făcut atât de multe pentru Polonia și poporul polonez.”
Ca răspuns la poziția dură a ambasadorului american, Wlodzimierz Czarzasty a scris pe X că regretă reacția acestuia, însă a subliniat că nu își va schimba punctul de vedere în privința problemelor fundamentale:
„În conformitate cu valorile mele, m-am ridicat în apărarea soldaților polonezi care au luptat în misiuni și nu am susținut nominalizarea președintelui @realDonaldTrump pentru Premiul Nobel pentru Pace. Nemeritând Trump un astfel de premiu, îmi mențin respectul constant pentru Statele Unite ca partener cheie al Poloniei. Prin urmare, accept cu regret declarația ambasadorului Tom Rose, dar nu îmi voi schimba poziția în privința chestiunilor fundamentale pentru polonezi.”
„Să-i spuneți președintelui dumneavoastră să-și ceară scuze soldaților polonezi”
Schimbul de replici a provocat o reacție și din partea premierului polonez Donald Tusk, care a intervenit public în dispută: „Domnule ambasador Rose, aliaţii ar trebui să se respecte reciproc, nu să-şi dea lecţii. Cel puţin aşa înţelegem noi, aici, în Polonia, parteneriatul”.
Ambasadorul american a revenit cu un răspuns pentru premierul polonez: „Presupun că mesajul dumneavoastră bine gândit și articulat mi-a fost trimis din greșeală, pentru că cu siguranță a fost destinat Mareșalului Seimului Czarzasty, ale cărui comentarii dezgustătoare, lipsite de respect și jignitoare la adresa președintelui Trump @POTUS ar fi putut fi atât de dăunătoare pentru guvernul dumneavoastră.”
În discuție a intervenit și parlamentarul Roman Giertych, fost vicepremier și ministru al Educației pe vremea când Jarosław Kaczynski era prim-ministru, cu un mesaj pentru oficialul american:
„Poziția dumneavoastră de a nu menține relații cu Włodzimierz Czarzasty, care a fost ales de o majoritate parlamentară reprezentând majoritatea polonezilor, este pur și simplu scandaloasă. Vremurile în care ambasadorii le dictau polonezilor cine ar trebui să ocupe funcții și ce funcții să ocupe în Polonia s-au terminat și nu se vor mai întoarce niciodată. Dorim relații bune cu Statele Unite, dar reprezentanții dumneavoastră nu vor alege autoritățile Republicii Polone pentru noi.”
Roman Giertych, care este un adversar politic al lui Włodzimierz Czarzasty, îl susține pe acesta cu tărie: „Președintele dumneavoastră a insultat mai întâi soldații polonezi și apoi cere sprijin pentru visul său de a primi Premiul Nobel (...) Din perspectiva poloneză, eforturile lui Donald Trump de a primi Premiul Nobel pentru Pace, în timp ce atârnă o fotografie cu el însuși alături de cel mai mare criminal al vremurilor noastre, Putin, sunt similare cu cererile lui Nero de premii și laude. Dacă nu vă plac autoritățile poloneze, vă rugăm să vă schimbați locul de muncă.”
La final, Giertych în cere lui Tom Ross să-i transmită un mesaj lui DonaldTrump: „Și vă rugăm să-i spuneți președintelui dumneavoastră să-și ceară scuze soldaților polonezi și, în special, familiilor eroilor noștri care au căzut în timpul unei misiuni de apărare a NATO.”
„Tensiuni generate de un discurs politic intern, adresat în primul rând electoratului național”
Gabriela Ciot, profesor universitar de Relații internaționale și studii europene la Universitatea Babes-Bolyai Cluj-Napoca, a decriptat pentru „Adevărul” schimbul dur de mesaje între ambasadorul SUA la Varșovia și oficiai polonezi. De asemenea, profesoara explică de ce oficiali ai României, țară care este de luni bune în colimatorul unor politicieni MAGA cu privire la anularea alegerilor prezidențiale din 2024, nu au curajul unor astfel de luări de poziție ferme la adresa administrației Trump.
„Schimbul de replici din social media dintre Președintele Camerei Inferioare a Parlamentului polonez (Sejm) și ambasadorul Statelor Unite din Polonia, amplificat ulterior de intervenția premierului Donald Tusk, trebuie citit cu o grilă de analiză care depășește reacțiile emoționale. Este vorba, în esență, de tensiuni generate de un discurs politic intern, adresat în primul rând electoratului național, dar care a produs ecouri externe tocmai pentru că a atins un spațiu de sensibilitate strategică”, arată specialista.
Semnificația acestui episod, spune profesoara, nu rezidă într-o contestare a parteneriatului strategic polono-american și nici într-o intenție de modificare a orientării externe a statului, ci în reafirmarea unei delimitări esențiale, adesea ignorate în contexte politice tensionate - aceea dintre retorica politică internă și politica de stat.
„Mesajul care se degajă este că nu orice discurs formulat într-un cadru politic național, cu mize interne evidente, poate fi tradus automat ca semnal al unei repoziționări strategice sau ca indiciu al unei schimbări de paradigmă în relațiile externe, atât timp cât arhitectura de politică externă rămâne neschimbată”, detaliază Gabriela Ciot.
Din această perspectivă, spune analista, reacția ambasadorului american apare ca fiind mai degrabă rezultatul surprizei unui astfel de discurs, știindu-se că Polonia este unul dintre statele europene aflate în zona cea mai înaltă a interesului pozitiv al Administrației Trump, atât prin rolul său strategic pe flancul estic al NATO, cât și prin convergențele ideologice și de securitate cultivate în ultimii ani.
Mesajele nu sunt recepționate ca fiind coerente, credibile sau strategic semnificative”
Profesoara de Relații Internaționale și Studii Europene explică diferența dintre Polonia și România via-a-vis de modul în care sunt gestionate criticile venite din partea partenerilor americani:
„Ceea ce diferențiază, totuși, cazul Poloniei este existența unei arhitecturi instituționale și strategice suficient de consolidate încât episoadele de natură retorică să nu se transforme în semnale de politică externă. Absența unor consecințe ulterioare la nivelul orientării externe indică funcționarea unei culturi strategice în care politica externă este un domeniu guvernat de coerență, continuitate și responsabilitate instituțională”.
Prin contrast, spunea ea, „discursul politic din România se confruntă cu o problemă de altă natură, mult mai profundă și mai dificil de corectat, operând într-un registru impropriu, caracterizat printr-o estompare sistematică a delimitării dintre planul intern și cel extern, până la punctul în care cele două devin aproape indistincte”. În acest context, Gabriela Ciot explică și de ce reacțiile României sunt rare sau absente: „Consecința nu este o prudență diplomatică calculată, ci o diminuare a relevanței percepute: reacțiile externe sunt rare sau absente pentru că mesajele nu sunt recepționate ca fiind coerente, credibile sau strategic semnificative.”
Pentru o parte semnificativă a clasei politice românești, spune experta, politica externă nu apare ca rezultatul unei reflecții strategice coerente, ci ca un spațiu discursiv fluctuant, modelat de constrângeri conjuncturale și de logici interne de competiție politică: „Lipsa unei articulări clare a interesului național face ca mesajele transmise în plan extern să fie lipsite de continuitate și claritate pentru partenerii instituționali. Absența unei viziuni consistente de politică internă se reflectă inevitabil în dificultatea de a construi o politică externă credibilă și predictibilă.”
În acest context, concluzionează profesoara Ciot, reacțiile externe tind să fie limitate la formule protocolare sau să lipsească aproape complet, nu ca expresie a unei relații stabile, ci ca efect al unei relevanțe strategice percepute ca fiind reduse. „Spre deosebire de statele în cazul cărora deviațiile retorice generează reacții tocmai pentru că există așteptări și repere clare, în cazul României absența ecourilor externe devine un semnal problematic, indicând o diminuare semnificativă a influenței reale în dinamica relațiilor internaționale”, conchide experta.
Se încarcă comentariile...
