Exclusiv „Aliații au semnalat situații de-a dreptul rușinoase”. De ce NATO se implică mai mult în Polonia și Țările Baltice decât în România
0Nordul flancului estic al NATO beneficiază de trupe mult mai numeroase ale aliaților, în comparație cu sudul. România este direct afectată, dar nu prea are soluții, spun experții care comentează pentru „Adevărul” această situație. Iar vina nu le aparține în niciun caz aliaților noștri, ci lipsei de viziune a politicienilor și diplomaților români.
Polonia și Țările Baltice găzduiesc efective importante de militari trimiși din alte state NATO, în timp ce situația este diferită în sudul flancului estic. Aici, doar americanii și francezii au trimis trupe ceva mai numeroase, însă lipsesc britanicii și germanii.
„Adevărul” a discutat pe această temă cu Andra Martinescu, cercetător la Universitatea Cambridge și Senior Research Fellow la The Foreign Policy Center, Olga Chiriac - cercetător la Universitatea din Tampa, Florida și la Grupul de Cercetare a Conflictelor Economice și a Competiției (ECCRG) de la Kings College, Londra, și cu generalul (r) Alexandru Grumaz, primul general român cu studii la Harvard, în Statele Unite ale Americii.
Ce e de făcut
Experții consideră că România ar trebui să convingă și alte țări să trimită trupe aici, pentru a crește nivelul de securitate și pentru a descuraja orice ipotetic inamic. În opinia Andrei Martinescu, soluțiile există și nu sunt neapărat complicate. Există însă și un mare „dar”.
„Foarte simplu, sigur, România trebuie să își asume responsabilitatea de a participa într-o alianță. Nu este suficient să invoci umbrela de apărare, așa cum aud că se menționează adesea”, punctează Andra Martinescu.
Ea amintește și faptul că România continuă să stea prost cu infrastructura, ceea ce nu face decât să complice lucrurile în cazul exerciților militare comune. Și mai grav ar fi ca în cazul unui ipotetic atac dinspre Răsărit, aliații să nu se poată deplasa în timp util spre România, pentru a ne da ajutor, din cauza infrastructurii. Și tot Andra Martinescu pune punctul pe i și atrage atenția că România nu a fost capabilă până acum să arate implicare și leadership.
Să nu ne mai facem de râs
„De asemenea, un alt punct important discutat inclusiv la nivel UE este dezvoltarea și adaptarea infrastructurii civil-militare, aici este nevoie de multă implicare și leadership la nivel regional de care România trebuie să dea dovadă, și proactiv. Aliații au semnalat situații de-a dreptul rușinoase în nenumărate rânduri, un exemplu fiind facilitarea accesului la baza Cincu, îngreunată de tergiversarea construcției sau reparațiilor unui pod. Încă persistă această disonanță între intenții politice, ambiție strategică și implementare (chiar și administrativă)”, punctează experta.
România trebuie să-și facă temele serios pentru a-și depăși condiția cu care a început să-i obișnuiască pe aliații săi.
„Un alt exemplu, în iulie 2024 s-a semnat o scrisoare de intenție între miniștrii apărării ai României, Greciei și Bulgariei, pentru facilitarea unui coridor de mobilitate sporită a personalului și echipamentelor militare. Dar de la intenție la materializare pare că este cale lungă. Mai ales în acest context trebuie să existe continuitate. Participarea într-o alianța impune în egală măsură o responsabilitate”, subliniază Andra Martinescu.
Despre o lipsă serioasă de implicare a României și despre lipsa de leadership vorbește și Olga Chiriac. Cercetător la Universitatea din Tampa, Florida și la Grupul de Cercetare a Conflictelor Economice și a Competiției (ECCRG) de la Kings College, Londra, americanca de origine română este expert în științe politice, studii de război și economie comportamentală. Ea a scris și cartea „Politica externă a Federației Ruse: Implicații pentru securitatea Mării Negre”, lansată de Palgrave Macmillan.
N-am fost capabili nici măcar să ne construim propria strategie
Olga Chiriac spune că România a pierdut foarte mult timp și nu a reușit nici măcar să-și construiască propria strategie la Marea Neagră.
„Nu pot să identific o strategie a României la nivelul Mării Negre și nu sunt singura (n.r. - între timp însuși președintele Nicușor Dan a admis că România nu are nicio strategie la Marea Neagră). Nu pot să înțeleg acest lucru. Sigur, nu vreau să fiu critică, dar îmi vine greu să înțeleg cum este posibil așa ceva. Când ești o țară aflată într-o regiune fierbinte așa cum e cea a Mării Negre, cu o Rusie expansionistă și imprevizibilă, nu este normal să nu arăți nici măcar atâta preocupare. Acest lucru îl văd și aliații și cu siguranță nu este o notă bună pentru România”, spune Olga Chiriac.
Ea remarcă și faptul că Forța Navală Militară a României este insuficient înarmată și a rămas o Cenușăreasă în cadrul Armatei Române.
„Iarăși, nu pot înțelege lipsa aparentă de atenție pentru Marina Română, care ar trebui să atragă mai mult atenția decidenților. Din câte am văzut, există unele planuri de modernizare, dar nu este suficient. Și știu că nu este vina Marinei și că acei oameni au încercat să atragă atenția factorilor de decizie, dar se pare că nu este de ajuns”, mai spune ea.
Lăsăm impresia de superficialitate
România ar trebui să pornească prin a-și defini prioritățile și strategia la Marea Neagră. Altfel, spune Olga Chiriac, nu este firesc ca România să lase totul pe aliați și să nu fie capabilă să urmeze niște pași obligatorii, pentru a fi mai pregătită pentru orice eventualitate.
„Nu poți avea pretenția să fie aliații mai interesați de soarta ta decât o arăți chiar tu. Totul pornește de la acel proiect, acea strategie de securitate inexistentă. Au venit americanii, francezii, olandezii și alte naționalități și au trimis trupe să ne susțină, dar nu știu dacă este de ajuns. Din păcate, România nu știe să fie convingătoare și am impresia că nu face aproape nimic pentru asta. Știu că există profesioniști, există experți buni în domeniu, iar cu atât mai mare și mai neplăcută este surprindere că nu avem niște proiecte serioase”, susține experta.
Primul general român cu studii militare la Harvard, Alexandru Grumaz, fin analist politico-militar și președinte al Centrului de Analiză și Studii de Securitate confirmă că România nu are foarte multe argumente în fața aliaților.
Totul depinde de americani
Multe lucruri vor depinde în primul rând de evaluarea pe care o face Pentagonul în ce privește situația trupelor americane din Europa. Pe fond, pare puțin probabil ca americanii să mai trimită alte trupe, iar experții se așteaptă mai degrabă să fie retrași câteva mii de militari.
„La ora actuală, la Pentagon există o evaluare a poziției trupelor americane aflate în afara Statelor Unite. Evaluarea se termină în septembrie. Și până atunci nu știm ce trupe vor retrage americanii din țările pe unde le-au dislocate. Deocamdată despre Europa se vorbește de cei 20.000 de militari aduși de Biden în timpul mandatului său pentru întâlnirea flancului estic al NATO”, spune generalul Grumaz.
În condițiile în care statele NATO au căzut de acord să crească tot mai mult cheltuielile cu înarmarea, până la 5% din PIB, este puțin probabil ca acestea să fie dispuse să cheltuiască suplimentar și pentru a-și trimite propriile trupe în România.
Pe de altă parte, grupul de luptă avansat aliat din România, ce are Franţa ca naţiune-cadru, va fi probabil suplimentat. Parisul a anunțat că intenționează să crească efectivele grupului de luptă avansat consolidat din România. Acesta va fi extins la nivel de brigadă. Asta înseamnă că efectivele vor crește cu încă 2.500 de militari până la 4.000. Dacă Franța, țară care are una dintre cele mai puternice armate din lume, intenționează să trimită și mai mulți soldați în România, alte țări importante cum ar fi Marea Britanie și Germania nu iau în calcul să trimită militari aici. Există însă și motive obiective. Polonia și Țările Baltice ar fi mai expuse unui atac terestru dinspre Rusia.
„Orice suplimentare de trupe în România este binevenită. Că e a francezilor, că-i a nemților... Numai că germanii preferă să-și trimită trupele în zona Baltică. Francezii sunt cei care coordonează vârful de Lance de la Cincu. Explicația pentru care avem mai mulți militari americani și aliați în nordul flancului estic al NATO este că Țările Baltice și Polonia sunt mai vulnerabile în fața unui eventual atac”, susține generalul.
Diplomația și politicienii dezamăgesc
Un alt motiv pentru care aliații nu se înghesuie să trimită trupe în România este pentru că diplomația română nu ar fi suficient de bine pregătită. Asta înseamnă că România nu are o voce suficient de puternică la masa marilor națiuni. Spre comparație, țări ca Estonia, care echivalează ca suprafață și populație cu două sau trei județe din România, au diplomați mult mai bine pregătiți. Dovadă și faptul că fostul premier al Estoniei, Kaja Kalas, este șefa diplomației europene.
„Diplomația românească nu este proactivă, este reactivă. Atât timp cât ești reactiv, nu poți să participi la masa discuțiilor, indiferent că acestea se poartă la Bruxelles, la Uniunea Europeană, sau la NATO. E același lucru. Nu ești reactiv și doar reacționezi la ceea ce se hotărăște, nu ai un cuvânt de spus”, rezumă generalul Alexandru Grumaz.
O posibilă soluție ar fi ca politicienii români, care dau peste cap și diplomația, să le permită militarilor să discute problema. În acest caz, șansele ca reprezentanții Ministerului Apărării să fie luați în seamă de Pentagon ar fi mai mari decât în cazul politicienilor români, care nu au niciun cuvânt de spus la Washington sau în marile capitale europene.
„E foarte complicat să porți un dialog serios, iar politicienii noștri ar trebui cel puțin să-i lase pe militari să-și facă treaba. Asta ar însemna ca dialogul să se poarte între Ministerul Apărării din România și Pentagon. Deci, să meargă delegațiile militare din România să meargă la Pentagon să discute problemele. Între militari se rezolvă mult mai repede aceste probleme, iar relațiile dintre șefii armatelor sunt mult mai bune decât cei dintre politicieni”, încheie generalul Alexandru Grumaz.
Se încarcă comentariile...
