Alegerile prezidențiale din România ar putea zgudui NATO. Pericolul măsurilor propuse de Călin Georgescu

România este o putere militară semnificativă, motiv pentru care riscul ca un candidat sceptic față de NATO și pro-Rusia, precum Călin Georgescu, să devină președintele țării duminica viitoare creează confuzie în cadrul alianței, scrie Politico.eu.

Țara cu 19 milioane de locuitori este membră NATO de două decenii și găzduiește o bază aeriană care se extinde pentru a deveni cea mai mare bază a blocului din Europa. Se învecinează cu Ucraina; privește dinspre Marea Neagră Crimeea ocupată de Rusia; a trimis arme și muniții Kievului; și găzduiește un sistem american de apărare antirachetă Aegis Ashore la Deveselu, în sudul României, unde sunt bazate atât forțele române, cât și cele americane.

Dar aceste legături internaționale sunt deplânse de Georgescu, care a condamnat rachetele de la Deveselu ca fiind o „rușine” națională, a militat pentru încetarea ajutorului românesc pentru Ucraina și a cerut „înțelepciunea rusă” în modelarea politicii externe.

În același timp, Georgescu insistă că nu dorește să se retragă din alianță.

„Nu vreau să ies din NATO, nu vreau să ies din Uniunea Europeană”, a declarat Georgescu săptămâna trecută. „Ceea ce vreau, însă, este să luăm atitudine, nu să îngenunchem, să nu acceptăm totul. Aşa cum am spus, trebuie să facem totul în interesul nostru naţional”, a spus acesta.

Chiar dacă Georgescu ar fi înclinat să retragă România din NATO, acest obiectiv ar fi dificil de realizat, deoarece extrema dreaptă nu are majoritate în parlamentul țării. Aceasta ar putea, de asemenea, să provoace nemulțumirea românilor, dintre care 88% susțin apartenența la alianță, conform unui sondaj recent.

Totuși, în cadrul sistemului politic de tip francez din România, președintele este șeful statului, comandantul suprem al forțelor armate și responsabil de politica externă. Așadar, un sceptic față de NATO la Palatul Cotroceni ar putea crea mari probleme pentru alianță; Georgescu ar putea urma exemplul premierului ungar Viktor Orbán și ar putea acționa ca un factor pro-Kremlin în interiorul NATO.

Ar putea submina rolul României ca unul dintre principalii jucători de securitate regională ai alianței

O schimbare politică dramatică la București ar putea submina rolul României ca unul dintre principalii jucători de securitate regională ai alianței.

Ţara este unul dintre membrii europeni care alocă cel mai mult din PIB pentru cheltuielile de apărare (2,25 la sută în 2024, pe locul 9), are avioane de luptă F-16, cumpără tancuri de luptă principale M1 Abrams din America şi intenţionează să deschidă una dintre cele mai mari baze aeriene din NATO. De asemenea, a desfăşurat trupe atât în Irak, cât şi în Afganistan.

Această creștere a capacităților militare se bazează pe peste două decenii de creștere economică rapidă, care au transformat țara dintr-o problemă balcanică într-o națiune din ce în ce mai prosperă, care a depășit chiar și vechiul rival Ungaria în termeni de PIB pe cap de locuitor, scrie Politico.eu.

„Rolul României a evoluat mult în ultimii 20 de ani de când a aderat la NATO, iar țara a făcut pași spre a deveni un furnizor de securitate, nu doar un consumator de securitate”, a spus Anca Agachi, analist de politici la think tank-ul RAND.

De la invazia pe scară largă a Ucrainei de către Rusia, în urmă cu aproape trei ani, România a trimis arme, inclusiv un sistem de apărare antiaeriană Patriot, și a ajutat la canalizarea ajutoarelor internaționale către Kiev. De asemenea, se învecinează cu Marea Neagră — unde rușii atacă nave civile și pun mine.

Drone rusești au trecut prin spațiul aerian românesc în drumul lor spre a ataca Ucraina, iar fragmente de drone au fost găsite pe teritoriul României.

„Proximitatea față de Ucraina a poziționat România ca un partener logistic vital”, a spus Antonia Colibasanu, analist geopolitic din România la Geopolitical Futures, adăugând că România este, de asemenea, un centru de instruire pentru piloții ucraineni de F-16.

Politica de descurajare a NATO

Liderii NATO au convenit în martie 2022 să înfiinţeze patru grupuri de luptă multinaţionale suplimentare de-a lungul flancului estic al alianţei, inclusiv unul condus de Franţa în România. Unitatea, staţionată la Cincu, va deveni o brigadă de 4 000 de oameni până anul viitor. Ea include trupe din Belgia, Luxemburg, Macedonia de Nord, Polonia, Portugalia şi SUA.

În plus faţă de apărarea antirachetă de la Deveselu, România intenţionează să cheltuiască 2,7 miliarde de dolari pentru transformarea bazei sale aeriene de la Mihail Kogălniceanu într-una dintre cele mai mari facilităţi ale NATO. Odată ce modernizările vor fi finalizate în 2030, Kogălniceanu va găzdui peste 10.000 de soldaţi şi civili, dintre care o parte vor fi transferaţi de la baza americană Ramstein din Germania.

„Acesta va fi un instrument foarte concret de descurajare pe flancul estic”, a declarat George Scutaru, CEO al think tank-ului New Strategy Center şi fost consilier pentru securitate naţională al preşedintelui României.

Primăvara viitoare, România va găzdui un exercițiu militar de amploare numit „Primăvara Dacică 2025”, care va testa capacitatea Franței de a muta o brigadă gata de luptă peste Europa în 10 zile.

Nevoia de modernizare

În prezent, Bucureștiul cheltuiește 2,25% din PIB-ul său pentru apărare, peste ținta de 2% a alianței, și intenționează să crească cheltuielile militare la 2,5% anul viitor și la 3% în 2026. Obiectivul este să-și modernizeze arsenalul și să înlocuiască echipamentele vechi din epoca sovietică.

„Avem nevoie de cinci până la zece ani pentru a aduce trupele și capabilitățile la nivelul necesar pentru a reacționa și a descuraja orice război”, a spus Iulian Chifu, președintele Centrului de Prevenire a Conflictelor și Avertizare Timpurie din București și fost consilier guvernamental pe securitate internațională.

România depinde în mare măsură de alte țări pentru armele necesare modernizării forțelor sale.

Bucureștiul este în proces de achiziționare a 32 de avioane de vânătoare F-35 Lightning de la Lockheed Martin din Statele Unite. De asemenea, dispune de sisteme de apărare antiaeriană Patriot și de sisteme de rachete de artilerie de mare mobilitate M142 (HIMARS). Anul trecut, România a achiziționat două dragoare de mine din Regatul Unit pentru a ajuta la securizarea Mării Negre.

Aceste eforturi „se confruntă cu întârzieri, deoarece Europa și Statele Unite se luptă cu întârzierile de livrare a armamentului”, cauzate de războiul din Ucraina și de criza provocată de Covid-19, a spus Colibasanu.

Acesta este unul dintre motivele pentru care România cumpără, de asemenea, arme din țări non-NATO.

Este în proces de achiziționare a 54 de obuziere autopropulsate K9 Thunder de la Hanwha Aerospace din Coreea de Sud, pentru 910 milioane de dolari.

La începutul acestui an, directorii Hanwha Aerospace au declarat pentru POLITICO că România ar putea deveni un centru de producție de arme pentru Europa, Orientul Mijlociu și Africa. Gigantul german de apărare Rheinmetall intenționează, de asemenea, să construiască o fabrică majoră de pulberi explozive în România.