Adina Vălean: „Mergem la Bruxelles doar pentru a lua indicaţii“

Adina Vălean este un personaj politic mai puţin cunoscut la Bucureşti, dar cu iniţiative interesante la Bruxelles şi Strasbourg, acolo unde se dă, de fapt, „ora exactă” în cadrul Uniunii.

Dezbaterile politicianiste şi înverşunarea care domină spaţiul public românesc ne ţin departe de ceea ce contează cu adevărat în Europa – atragerea de fonduri comunitare, rezolvarea problemei energetice la nivelul UE etc..

Faptul că funcţionarii noştri merg la Bruxelles doar pentru a primi „indicaţii preţioase” şi nu dau semne că pot depăşi această etapă de preaderare, plasează România într-o zonă marginală a Uniunii. Asta în pofida faptului că suntem unul dintre cele mai mari state comunitare şi că avem un potenţial economic semnificativ.


CARTE DE VIZITĂ

•    S-a născut la 16 februarie 1968, la Ţintea, judeţul Prahova.
•    A absolvit Facultatea de Matematică şi un master de integrare europeană şi securitate.
•    Până în 1997 a fost profesor de matematică, apoi a activat în administraţia publică şi în diverse ONG-uri.
•    În 2004 devine deputat de Călăraşi pe listele Alianţei D.A..
•    În 2007 este aleasă europarlamentar din partea PNL.
•    Este vicepreşedinte al grupului ALDE din Parlamentul European.

A existat o tendinţă a unora dintre colegii mei de a aduce conflictele interne în Parlamentul European

Obiceiul dezbaterii a dispărut din Parlamentul României

- Adevărul: Guvernul de la Bucureşti v-a acordat vreodată sprijin în activitatea dumneavoastră, de pildă atunci când aţi pledat pentru reducerea tarifelor în roaming? Mai ales că, la vremea respectivă, eraţi la guvernare.

- Adina Vălean: Aşa-numitul dosar „Roaming 2” e unul dintre cele mai sensibile politic pentru că el se traduce pentru industrie în sute de milioane de euro. Deci are un impact financiar asupra industriei şi se traduce în voturi pentru politicieni.

Ei pot merge în faţa electoratului să spună că au redus costurile la convorbirile telefonice. E un dosar politic foarte sensibil, iar eu, ca raportor, cred că am petrecut sute de ore la întâlniri cu actorii implicaţi. România e o ţară echilibrată din punctul acesta de vedere pentru că nu e „o ţară roaming” şi nu şi-a manifestat un interes deosebit.

Doar o companie telefonică de la noi m-a contactat, dar şi aceasta are „o mamă străină”. Instituţional, de chestiunile acestea răspunde Autoritatea Naţională pentru Reglementare în Comunicaţii. Am avut o discuţie la vremea respectivă când mi s-a atribuit raportul. În domeniul ăsta ei ar trebui să fie foarte interesaţi de pachetul telefonic, care aduce reglementări mari în ceea ce înseamnă piaţa de telecomunicaţii la nivelul întregii Uniuni.

Roamingul este undeva rupt. De pildă, unul dintre subiectele sensibile la nivel european este dacă acest domeniu al telecomunicaţiilor urmează să fie reglementat de o autoritate europeană. Asta pentru că, în momentul de faţă, mai degrabă se autoreglementează. Există autorităţi în fiecare stat membru şi un consiliu al lor care se întâlneşte periodic şi ia decizii.

- Cum percepeţi această decuplare a liderilor politici de la noi faţă de agenda europeană? Care sunt cauzele, în opinia dumneavoastră?

- Ne putem gândi la o focalizare pe agenda internă, pe dezbaterile de politică internă. Există percepţia că aceste chestiuni care ţin de Bruxelles sunt undeva în zona politicii externe. Pe de altă parte, avem mentalitatea de stat în proces de aderare. Cu alte cuvinte, ce ni se spune de la Bruxelles aia e, preluăm, transpunem acquis-ul. Suntem mai puţin preocupaţi să contribuim la elaborarea politicii europene.

O altă posibilă explicaţie: procedurile parlamentare româneşti sunt complet anacronice şi nu permit abordarea unor subiecte care sunt la ordinea zilei în agenda europeană. Ştim cu toţii că de foarte multă vreme se spune că Parlamentul este cu atât mai eficient cu cât votează mai multe legi.

Or, paradigma europeană este contrară. Cu cât discuţi mai mult, cu atât rezultatul pe care-l votezi în final e  un rezultat al compromisului şi negocierii care reprezintă mai multe puncte de vedere şi cu atât reglementarea este mai valoroasă. Obiceiul dezbaterii a dispărut din Parlamentul României.

- Centrul de greutate al activităţii parlamentare româneşti s-a mutat din plen în comisii...

- Şi la Parlamentul European este o greutate foarte mare în comisii şi nu în plen, dar dacă apare un subiect politic cum ar fi criza gazelor, situaţia din Georgia, infractorii români din Italia, poţi în mai puţin de o săptămână să introduci pe agenda de dezbatere a Parlamentului o rezoluţie.

Subiectul e pus pe agendă, grupurile politice îşi exprimă punctul de vedere şi li se cere să acţioneze instituţiilor care ar putea face ceva în mod concret. La noi nu există mecanismul acesta. Avem un scandal cu infractorii în Italia şi nimeni nu vine în plenul Parlamentului României să discute respectarea drepturilor cetăţenilor români care sunt cetăţeni europeni şi să se transmită un mesaj puternic către Executiv.

Singurul exerciţiu pe care noi l-am făcut în politica europeană a fost unul discutabil atunci când îl priveşti dinspre Bruxelles. A fost acea mobilizare de forţe politice pentru a comenta independenţa Kosovo. A fost singurul subiect de politică europeană pe care politicienii români l-au pus pe agenda lor.

- Vă referiţi la acea rezoluţie a Parlamentului...

- Eu am fost o voce singulară şi la vremea respectivă. Pare neserios ce am făcut noi atunci, pentru că dacă România ar fi fost şi şi-ar fi dorit să fie în prima linie a conflictului Kosovo-Serbia, dacă România ar fi propus soluţii, dacă ar fi contribuit la negocieri, atunci vocea ei, exprimată prin politicienii de la vârf, ar fi avut greutate. În realitate, România lipsea de pe lista ţărilor implicate în subiect.

- Există colaborare între europarlamentarii români?

- Sigur că există şi, faţă de experienţa pe care am avut-o în Parlamentul României, aş putea spune că în Parlamentul European e la un nivel superior. Atunci când contribui la o reglementare te bazezi pe arta compromisului, a negocierii, a întâlnirii, a opiniilor tuturor.

Ne-a contaminat şi pe noi acest stil de lucru. Ce-i drept, la început a existat o tendinţă a unora dintre colegii mei de a aduce conflictele interne în Parlamentul European. Dacă se întâmpla ceva în ţară, se punea imediat şi acolo pe agendă. Sunt mai multe state care fac asta şi acum, dar foarte rar.

- Ce procedură aţi „importa” de la Bruxelles pentru a o implementa în Parlamentul de la Bucureşti?

- În Parlamentul European fiecare lege este preluată de la bun început de un parlamentar. Aceasta îi poartă numele, iar acest parlamentar duce raportul până la aprobarea lui în plen. Acesta ar fi un lucru bun pe care l-am putea prelua şi noi în parlamentarismul românesc. În felul acesta este cineva responsabil, un titular de proiect.

Aşa s-ar vedea mai bine ce face fiecare, îşi cunoaşte problematica şi o poate urmări cap-coadă. Venind la negociere, titularul raportului este cel care iniţiază negocierile şi compromisurile cu celelalte grupuri politice. Există un prim nucleu care lucrează în primul rând pe lege şi apoi propunerile lui se expun la nivelul grupurilor politice.

- Mai este cineva interesat în plan intern de problematica europeană? Aţi găsit un partener de dialog în România, la nivel instituţional?

- Adevărul este că nu. Extrem de rar şi numai conjunctural există un dialog cu instituţiile româneşti. Sigur că avem o  bună  legătură cu reprezentanţa României la Comisia Europeană pentru că sunt şi ei acolo „în tranşe”, la Bruxelles. Vrând, nevrând punctul de vedere al Guvernului trebuie să treacă pe la ei şi sigur că acolo, în funcţie de subiect, găseşti competenţă şi ai oarece dialog.

Solicitări din partea instituţiilor româneşti de a sprijini un punct de vedere sau altul nu au existat. Nici noi nu putem acţiona acolo dacă nu suntem conectaţi la un punct de vedere oficial, la punctul de vedere al actorilor vizaţi de o anumiă reglementare - parteneri sociali, consumatori, sindicate, patronate.

Poţi să iei decizia de unul singur, nu te împiedică nimeni, dar nu e corect. Eu sunt preocupată să-mi fundamentez acţiunea politică pe grupurile de interese, înţelegând prin asta industria, mediul economic, financiar.

- Din zona privată aveţi feedback?

- În ultima vreme am reuşit să stabilesc o relaţie de colaborare cu asociaţiile patronale din România şi pentru că sunt membru al comisiei de industrie a Parlamentului European. Am avut, la sfârşitul anului trecut, pachetul de schimbări climatice cu un impact extraordinar. S-a mai discutat industria cimentului care era în pericol clar în România. Asta nu înseamnă că numai nişte afaceri ar avea de pierdut, ci e vorba şi de siguranţa locurilor de muncă.

„Nu avem aceeaşi agendă cu Bucureştiul“

- Unii europarlamentari români au optat la alegerile din noiembrie 2008 pentru Parlamentul naţional, astfel încât să revină în prim-planul vieţii politice. Ce va determinat să rămâneţi la Bruxelles, renunţând la vizibilitatea din spaţiul public românesc?

- Problema pe care o puneţi dumneavoastră este aceea a imaginii muncii noastre ca români europarlamentari. E greu de evaluat activitatea noastră acolo. Cu alte cuvinte, dacă întrebi politicienii europeni despre europarlamentarii români probabil că au o imagine foarte curată a fondului fiecăruia.

Poţi să iei de o sută de ori cuvântul la intervenţiile cu durata de un minut şi te poţi lăuda acasă că ai foarte multe intervenţii, dar mai important e să ai un minut dat de grupul tău pe un dosar politic cu mare greutate unde, în total, grupul tău are şapte minute. Asta arată că ai o anumită greutate şi toată activitatea ta este percepută pozitiv. Aceste aspecte sunt greu de cuantificat.

Apoi sunt foarte mulţi cei care optează pentru o comunicare pe problemele interne. Sunt europarlamentari prezenţi în tot soiul de emisiuni în care se discută exclusiv ce a zis preşedintele Băsescu sau teme de politicianism local. Asta probabil că le ridică mult cota electorală. Din punct de vedere personal, nu ţin cu tot dinadinsul să fiu politician român, ţin să fiu un parlamentar european.

Mi se pare că fac bine acest lucru, pentru că-mi place şi doresc ca în timp experienţa mea să poată aduce o schimbare în politica românească. Subiectele pe care le am acolo le găsesc foarte provocatoare şi este tipul de activitate pe care o fac bine şi doresc să continuu.

- Opinia publică din România nu prea ştie ce faceţi dumneavoastră la Bruxelles...

- Categoric şi probabil că o dată în plus voturile vor fi date pe imagine internă, pe politica internă, pe teme naţionale, şi nu pe teme europene. Există oarecare frustrare pentru noi, europarlamentarii, pentru că temele europene nu sunt subiect de discuţii, că aprecierea activităţii tale nu poate fi făcută.

Dar nu suntem singuri în această privinţă. Sunt state cu democraţii vechi, membre vechi ale Uniunii Europene şi problema este aceeaşi. Parlamentarii lor europeni sunt mai puţin vizibili, mai puţin înţeleşi, mai puţin urmăriţi decât politicienii naţionali. În schimb, avem exemplul statelor nordice, unde parlamentarii europeni au întâlnire, o dată pe lună, cu comisiile de specialitate ale Parlamentului naţional şi îşi corelează agendele de discuţii.

- De ce nu aţi propus acest model Parlamentului naţional? Sunteţi în Comisia de industrii a Parlamentului European; aţi încercat să discutaţi cu deputaţii sau senatorii români din comisiile de resort de la Bucureşti?

- Adevărul e că nu am făcut o adresă către Comisia de industrii să le solicit acest lucru. De când sunt în Parlamentul European discut continuu cu tot felul de politicieni, de la toate grupurile, despre faptul că ar trebui să schimbăm felul de lucru în Parlamentul românesc, să ne corelăm agendele.

Nu am reuşit până în prezent. În statele nordice, lucrurile sunt foarte clare, iar experienţa pe care reprezentanţii lor o au în diverse locuri este utilizată la maximum, este întărită, încurajată.

- Pe o scală de la unu la zece, unde aţi situa preocuparea politicienilor români faţă de problematica europeană?

- Aş spune că la unu. Am observat că temele globale europene sunt folosite numai ca armă în discursul politic intern. În momentul în care la Parlamentul European se discută un subiect, în spate sunt studii de impact, ai o anumită bază pentru discuţia respectivă.

La noi se discută despre criză fără să avem niciun fel de raport asupra economiei reale. Se anunţă măsuri ale Guvernului fără un studiu de impact şi aşa ceva este inacceptabil. Comisia Europeană nu ar îndrăzni să propună nicio modificare de un cent la ceva fără să aibă studii de impact.

- Românii nu folosesc expertiza de specialitate?

- Îşi dau unii cu părerea după cititul ziarelor. Am văzut foarte mulţi aşa-zişi experţi.

- Suntem percepuţi la Bruxelles drept nişte cetăţeni de mâna a doua, dintr-o zonă marginală a Europei?

- Percepţia asta nu poate fi decât subînţeleasă. Nu o să auzi niciodată vreun politician european vorbindu-te de rău, dar îţi poţi da seama după rolul pe care-l joci în diverse situaţii. Atâta vreme cât, de fiecare dată când este un Consiliu European, nu citeşti în concluziile Consiliului nicio idee, nicio contribuţie a României îţi dai seama că percepţia faţă de ţara ta nu poate fi decât una fără greutate.

Am observat că temele globale europene sunt folosite numai ca armă în discursul politic intern

„Văd Europa ca o federaţie“

- Mai sunt probleme în privinţa liberei circulaţii în UE?

- Majoritatea statelor membre au probleme în aplicarea acestei directive europene care ne acordă dreptul tuturor cetăţenilor europeni de a locui, de a circula liber în Uniune. Nu există niciun stat membru care să fi implementat corect această directivă.

Mai mult de jumătate din statele membre au legi care contravin directivei europene. De pildă se cer acte suplimentare faţă cele prevăzute prin legea europeană pentru ca să ţi se acorde dreptul de şedere mai mult de trei luni într-un stat membru. Unii cer să ai o anumită sumă de bani, ceea ce este ilegal din punct de vedere european.

În alte state membre se cere clar să dovedeşti că veniturile tale sunt legale, iar acesta e un lucru care nu e prevăzut de directivă. În urma raportului meu pe această temă, s-a pregătit un ghid pentru statele membre şi Comisia Europeană va discuta cu miniştrii de interne, în dorinţa de a-i îndrepta spre corecta aplicare a legii.

- La nivel instituţional, unde vedeţi Europa în 20 de ani?

- Este foarte greu de prezis unde va fi Europa. La fel de greu de prezis este unde va fi criza într-un an. Pot să-mi exprim însă încrederea că acest proiect european este extrem de generos. Nu va face decât să întărească Uniunea. Eu văd Europa îndreptându-se către un model federal.

Acesta este un deziderat al majorităţii politicienilor europeni. Dar e greu de promovat în aceste vremuri în care ameninţările ţin şi de securitate. Măsurile care s-au luat în Europa au fost tot mai mult îndreptate spre securitate, în dauna libertăţilor şi drepturilor individuale. Europa este o creaţie politică, eminamente un spaţiu al libertăţii. Or, măsura aceasta a securităţii versus libertate are tendinţa de a da înapoi proiectul european.

A doua ameninţare la adresa proiectului sunt provocările de natură economică. Tot ceea ce înseamnă securitate energetică, criza economică a Europei. Statele membre sunt într-o permanentă competiţie între ele pentru resurse, pentru forţă de muncă, profit, investiţii, bani europeni.

- Numai noi nu ne dăm seama.

- Noi nu participăm la această competiţie! Revenind însă la Uniune, în competiţia energetică nu putem să ne punem de acord proiectele mari. Avem state ca Germania care are un parteneriat privilegiat cu Rusia.

- Va înţelege Germania necesitatea unui proiect energetic comun?

- Germania înţelege foarte bine totul. Ei acceptă un proiect european atâta vreme cât nu le afectează interesele energetice. A investi în infrastructura energetică e un lucru bun, iar germanii nu-l resping. Trebuie făcuţi paşi importanţi în fiecare stat membru pentru creşterea eficienţei energetice. În plus, se impune o investiţie, o încurajare a utilizării energiilor alternative.

Germania acceptă un proiect comun european atâta vreme cât nu îi afectează interesele energetice

„Mergem la Bruxelles doar pentru a lua indicaţii”

- La ce nivel instituţiile statului român refuză implicarea în agenda de priorităţi europeană, la nivel executiv, la nivel legislativ?

- Problema pleacă din faptul că toţi funcţionarii români implicaţi în problematica europeană au mers ani de zile la Bruxelles pentru a lua indicaţii. La nivel politic, dincolo de faptul că am urmărit integrarea în Uniunea Europeană ca un deziderat, ca un obiectiv zero şi am reuşit să obţinem un succes, nu a existat niciodată o aprofundare a acestei probleme.

Noi nu avem nici funcţionari şi nici politicieni pregătiţi pe problematica europeană. România trebuie să contribuie şi ea la politica externă a Uniunii Europene. Nu avem o viziune clară asupra acestui aspect.

- S-ar impune un minister al Afacerilor Europene?

- Ministerul Afacerilor Europene există în statele mai mari şi România în mod legitim ar trebui să aibă un astfel de minister. Este impardonabil ca la o structură uriaşă să nu ai minister al Afacerilor Europene pentru că altfel intenţiile de a obţine fonduri, de a te conecta nu sunt credibile. În fruntea ministrului Afacerilor Europene al Spaniei este un personaj respectat, este un exemplu pentru politica europeană peste tot în lume. Nu poţi ignora punctul de vedere al Spaniei.

- Spaniolii s-au dovedit foarte combativi, ca şi polonezii de altfel.

- Polonezii sunt la exemplele negative pentru că ei sunt combativi într-un sens neeuropean, în timp ce spaniolii au fost combativi la nivel pozitiv. Polonezii pretind că li se cuvine mai mult şi ăsta este un tip de politică de scandal. Am auzit, în diverse împrejurări, România şi Polonia asociate şi nu mi-a făcut plăcere.

- Instalatorul şi infractorul?

- Referitor la politicienii de frunte...

- S-a făcut vreo asociere între Lech Kaczynski şi Traian Băsescu, de pildă?

- Să spunem că am auzit asociate ţările noastre în ceea ce înseamnă politica şi nu mi-a făcut plăcere. Instalatorul a ajuns să fie un personaj pozitiv în Uniunea Europeană, aşa că sunt convinsă că şi căpşunarul va fi un personaj pozitiv.

Instalatorul polonez a ajuns să fie un personaj pozitiv în Uniunea Europeană, aşa că sunt convinsă că şi căpşunarul va fi un personaj pozitiv

„România e asociată cu ideea de corupţie”

- Care este eticheta care a fost lipită României de către ceilalţi europeni, în viziunea dumneavoastră?

- E greu de spus pentru că eu nu am făcut un studiu. Ca europarlamentar m-am simţit în politica europeană mai respectată decât în politica internă. Opinia mea este ascultată, contez în grupul meu politic, în grupul parlamentar european.

Nu am simţit la ceilalţi, în relaţia cu mine, o undă negativă legată de faptul că vin din România. Nu am simţit-o niciodată! Putem să ne imaginăm că România este privită ca o ţară săracă, care creează probleme. Mutarea problemelor interne în plan european nu face niciodată bine.

România este percepută cu un cuvânt care s-a asociat multă vreme cu corupţia. E un cuvânt pe care noi l-am pus. În România s-a discutat şi se discută numai despre corupţie. Corupţia politicienilor, neîncrederea în instituţii, acestea sunt lucruri care se aud în Europa şi care ne creează această imagine.

- Ideea de corupţie este asociată României?

- Da, ideea de corupţie este asociată cu România. Ca şi ideea de ţară săracă, pentru că ne plângem tot timpul că nu avem şi cerem câte ceva. Faptul că noi nu am reuşit să ne identificăm o nişă în politica europeană nu ajută ca percepţiile negative să fie înlocuite cu percepţii pozitive.

Singura undă de speranţă pe care o putem avea este ca românii care circulă în Uniunea Europeană să creeze, prin exemplul individual, o percepţie care în timp o va schimba pe aceea de ţară-problemă sau ţară săracă.

Iar dacă e să discutăm despre o posibilă nişă, suntem cea mai mare ţară în această parte a Europei, avem un mediu de afaceri foarte evoluat şi cred că am putea exporta instrumente financiare, am putea deveni cu adevărat un pol de greutate.

- Suntem capabili să exportăm afaceri viabile în Europa, având în vedere că puţini oameni de afaceri români au reuşit în 20 de ani să facă un business de succes „dincolo”?

- Eu cred că sunt mai mulţi. În mediul economic întâlnesc oameni de care nu am auzit niciodată, dar care fac performanţă. Dar un alt segment pe care nu l-am explorat deloc este cel legat de energie. Noi avem resurse, nu vorbesc numai de resursele naturale, ci şi de capacitatea de extragere a resurselor.

Toate lucrurile acestea de care vorbim noi ar putea face parte dintr-o strategie de ţară. Asta ne lipseşte nouă românilor. „Înţelepţii” noştri trebuie să dea ţării o viziune măcar pe termen mediu, dacă nu lung, care să nu se schimbe odată cu schimbarea Guvernului.

Mutarea problemelor interne în plan european nu face niciodată bine. România este percepută cu un cuvânt care s-a asociat multă vreme cu corupţia.

„Bruxelles-ul ignoră problemele politice interne”

- Cum a fost privită retragerea lui Theodor Stolojan la Bruxelles?

- Aş spune cu surpriză, dar nu e un sentiment general. Poate nu vă vine să credeţi, dar la Bruxelles se ignoră, în general, problemele politice interne ale României. Noi suntem aprinşi aici pe diverse subiecte şi acolo nimeni nu este cu adevărat interesat.

- Se spune că oficialii europeni urmăresc anumite derapaje ale unor oameni politici români...

- Nu cred. Ştiu că există această teorie, am auzit-o de la alţii. Am fost întrebată de multe ori, dar cred că este şi multă speculaţie. În general, în Europa oamenii îşi văd de treburile lor şi se gândesc cum să câştige mai mult şi mai bine de pe urma politicii europene.

- Atunci cum îşi pot forma, în privinţa României, imaginea de „ţară coruptă şi săracă”?

- Suntem obligaţi să participăm, prin reprezentanţii noştri, la diverse întruniri... Ca să nu mai vorbesc că există o comunicare permanentă între Comisia Europeană, miniştri şi şeful statului.

- Ne manifestăm „neconform” la nivel înalt?

- Suntem obligaţi, ca stat membru, să participăm la diverse întruniri... Face parte din job description-ul României şi atunci se creează percepţii şi la nivel personal... Sunt, însă, şi politicieni români competenţi, inteligenţi, democraţi, aflaţi la conducerea unor instituţii.

- Sunteţi membru supleant în Comisia pentru justiţie şi afaceri interne a P.E.. Scăpăm de monitorizarea pe Justiţie?

- Am văzut că deja Comisia Europeană spune că vrea să semnaleze aspectele negative sau derapajele din ultimele şase luni. M-a frapat acest anunţ al Comisiei. Eu înţelesesem de la preşedintele statului nostru, de la şeful Guvernului că ministrul Predoiu este alegerea pentru Ministerul Justiţiei tocmai pentru că este apreciat de Comisia Europeană.

Şi când spun că e apreciat nu înseamnă că lor le place cum arată domnul Predoiu, ci că are în activitatea sa rezultate de natură a fi apreciate. O instituţie pozitiv birocratică cum este Comisia nu face greşeli. Aş presupune că s-au înşelat sau că ne-au minţit.

- Scăpăm de monitorizare în august?

- Numai printr-un concurs de împrejurări pentru că altfel nu se simte nicio schimbare în domeniul Justiţiei. Percepţia în România este că în acest domeniu nu s-a făcut reformă, că Justiţia este coruptă, că prin Justiţie nu ţi se face dreptate. Dar şi cu alte ocazii am fost trataţi cu îngăduinţă, aşa încât, cine ştie, poate reuşim să-i convingem pe europeni că suntem pe calea cea bună.

„Nu ne-am însuşit modelul politicianului european”

- Era mai bine pentru PNL să facă parte, la nivel european, din grupul popularilor (PPE) decât din cel al liberal-democraţilor (ALDE)?

- Ar fi nepotrivit, în calitatea mea de vicepreşedinte al grupului liberalilor europeni, să critic propriul grup. Dacă eu, ca politician, ar fi să vă spun în care grup politic mă simt cel mai bine reprezentat ar fi, probabil, acela al liberalilor europeni. Asta pentru că este un grup de balanţă în politica europeană.

Cu alte cuvinte, sunt teme precum libertăţile civile, drepturile individuale chiar şi cele legate de mediu, în care suntem mai apropiaţi de socialişti, dar sunt chestiuni de natură economică, de piaţă comună, în care suntem categoric mai apropiaţi de grupul popularilor europeni.

De aceea, în grupul ALDE spunem că îşi găsesc locul şi oameni care nu au o viziune exclusiv de dreapta sau una exclusiv de stânga. Eu, ca liberal, m-aş fi simţit prost în grupul popularilor europeni în momentul în care trebuia să-l susţin pe comisarul Frattini care îi numea pe români „infractori” şi care cerea închiderea pieţei muncii din Italia pentru români.

Vreau să vă spun că niciunul dintre românii din grupul popular european nu au putut influenţa politic lucrurile în această chestiune. Sigur că, întotdeauna e mai bine pentru influenţă politică să faci parte dintr-un grup mai mare. Grupul popular european e cel mai mare grup politic, dar a fost un moment care s-a ratat.

La vremea respectivă, domnul Tăriceanu era vicepreşedinte al Partidului Liberalilor Europeni şi a pledat intens pentru rămânerea în această familie. Tot atunci, în Partidul Popular European, terenul era aproape gol pentru că niciunul dintre partidele importante din România nu era membru. Acolo rămăsese un loc gol în care unii au sărit cu oportunism.

- Simţiţi în relaţiile politice de la Bruxelles faptul că PNL e în opoziţie?

- Încă nu, poate şi datorită faptului că nu suntem conectaţi instituţional cu România.

- La Bucureşti, PNL nu poate depune nici măcar o moţiune de cenzură...

- Un partid din opoziţie, indiferent de dimensiunea lui, îşi poate etala valorile individuale. Puterea cuvintelor rămâne foarte mare în România, iar comunicatorii cu adevărat valoroşi ai unui partid pot face cât două moţiuni de cenzură.

- Cine credeţi că va fi candidatul PNL la Preşedinţie?

- Candidatul PNL la Preşedinţie trebuie obligatoriu să fie modelul de politician european. Nu avem în „prima linie” niciun astfel de personaj. Ne trebuie un om capabil să ne conecteze la ceea ce înseamnă politica europeană, un om care să facă cinste ca imagine României, o persoană echilibrată.

- Sunt dispuşi românii să voteze un asemenea personaj politic?

- Nu ştiu să vă spun, în momentul de faţă, ce sunt dispuşi românii să voteze.

- Sunteţi totuşi un om politic. Trebuie să aveţi o percepţie asupra acestui aspect.

- Nu ştiu ce vor românii în această privinţă. Ştiu şi eu, ca şi dumneavoastră, că românii când votează trebuie să găsească un personaj popular, care e cumva cam ca ei. Dar majoritatea românilor nici nu s-au exprimat la vot şi e greu de spus care e profilul lor cu adevărat. Poate că aceia care-şi doresc un preşedinte exemplar vor veni la vot şi vor înclina balanţa în altă direcţie. Oricum liberalii trebuie să aibă un candidat la Preşedinţie şi ar trebui să-l anunţe cât mai repede.

- Sunteţi pentru un congres extraordinar al PNL sau pentru congres la termen?

- Sunt pentru congres extraordinar, întrucât, în opinia mea, acest congres ar fi de fapt unul ordinar. Întotdeauna partidul nostru - şi cred că este la fel în toate partidele politice - după alegerile generale are congres. De pildă, liberalii britanici au două convenţii anuale - una de primăvară şi alta de toamnă în care comunică publicului proiectele lor.

În partidul liberalilor olandezi, dacă ai o funcţie executivă nu poţi fi candidat al partidului şi atunci lucrurile sunt foarte clar aşezate de multă vreme şi nu există lupte interne, nu există discuţii. Toată lumea cunoaşte regulile.

- Va supravieţui PNL acestei perioade de opoziţie sau va fi eliminat de pe segmentul de dreapta de către PDL?

- Mi se pare puţin probabil să fie eliminat, dar depinde foarte mult şi de noi. Acum mai e un lucru care justifică întrebarea dumneavoastră - sistemul democratic în România este unul nesigur. S-au întâmplat şi se întâmplă lucruri surprinzătoare zi de zi, astfel încât nu ai încredere că regulile sunt la locul lor.

Suntem încă în pericol pentru că mentalităţile nu s-au aşezat, nu s-a aşezat spiritul democratic. Iată acest scandal al ascultării telefoanelor: reiese că 10 din 10 politicieni cred că telefonul lor este ascultat, dar nimeni nu face nimic în această privinţă. Asta este o acceptare a încălcării propriilor tale drepturi.

Mentalul colectiv acceptă involuntar îngrădirea drepturilor individuale. Suntem în pericol pentru că societatea noastră nu are garanţiile unei democraţii pe termen lung.

- Spuneţi că nu avem garanţiile unei democraţii pe termen lung. În ce orizont de timp credeţi că vom intra într-o logică europeană?

- Schimbarea generaţiilor nu este o garanţie pentru că acestea pot trece, iar noi putem merge din rău în mai rău. Nu aş judeca lucrurile din acest punct de vedere. Pot fi găsiţi oameni cu reflexe democratice la orice vârstă.

Cred că apartenenţa la familia europeană este cheia pentru noi şi îmi dă speranţa că dezvoltarea democratică a României este ireversibilă. Depinde de noi dacă se va produce mai repede sau mai târziu.

Candidatul PNL la Preşedinţie trebuie obligatoriu să fie modelul de politician european. Nu avem în „prima linie” niciun astfel de personaj.