World Vision România avertizează că România are prea puțini consilieri școlari

World Vision România trage un semnal de alarmă privind numărul insuficient de consilieri şcolari şi asupra faptului că, acolo unde există, copiii de multe ori nu sunt informaţi, potrivit unui comunicat al acestei fundaţii.

Lipsă de consilieri în școlile din România / Foto: Arhivă

Deşi o parte dintre minori sunt zilnic expuşi la violenţă în şcoală, familie sau pe stradă, patru din zece elevi din ciclul gimnazial şi liceal nu ştiu dacă în unitatea lor de învăţământ se află un consilier şcolar cu care să poată vorbi dacă au nevoie, arată un sondaj realizat de World Vision România.

37% dintre profesorii consultaţi de organizaţie se simt puţin sau deloc pregătiţi să identifice copiii care sunt victime ale violenţelor, iar în cazul actelor de agresiune care se petrec chiar la şcoală, doar 45% consideră că „ştiu ce au de făcut".

„Acești copii se pot identifica cu agresorul și astfel comit o serie de violențe la școală. Am vorbit cu mai mulți profesori care mi-au atras atenția asupra bullying-ului din școlile românești. Nu cred că se poate face foarte mult fără o strategie la nivel local sau chiar național. Singură, școala este impotentă în rezolvarea problemelor de genul ăsta”, spune Dan Rusu, lector în criminologie la Universitatea din Birmingham și formator în cadrul programelor World Vision România.

Un procent de 43% dintre adolescenţii de la sate văd în comunităţile lor oameni care sunt violenţi şi consumă alcool. Totodată, 20% dintre părinţii lor consideră că cei mici sunt expuşi la violenţe pe stradă.

Agresiunea în școală

Referitor la agresiunile în şcoală, doi din zece copii din comunităţile vulnerabile spun că violenţa este prezentă mult sau foarte mult.

Un procent similar de profesori (23%) spun că la şcoală se simt doar în mică măsură sau deloc în siguranţă.

Întrebaţi din ce direcţie vine cel mare grad de violenţă asupra lor, conform cadrelor didactice consultate de organizaţie, 36% au spus părinţii, 27% elevii, iar 8% au răspuns că din partea directorului unităţii de învăţământ sau a altor colegi de catedră. La aceeaşi întrebare, peste 25% dintre profesori au preferat să nu răspundă.

Într-o cercetare realizată anul acesta de World Vision România, 55% dintre profesori spun că au fost martori la acte de violenţă în şcoala lor. Pe de altă parte, doar 45% consideră că „ştiu ce au de făcut" şi 40% au participat la instruiri despre cum pot răspunde violenţelor din şcoală.

Numărul violențelor a crescut

Mai mult, fundaţia atrage atenţia că a crescut numărul de violenţe asupra copiilor raportate la DGASPC-uri, de la 11.903 în perioada ianuarie-septembrie 2021 la 12.761 în acelaşi interval al anului trecut.

În plus, a crescut şi numărul de violenţe în familie înregistrate de către Poliţia Română, de la 23.000 în 2018 la peste 26.000 în prima jumătate a anului precedent.

„Ce ne spun aceste date? Nu a crescut numărul de violențe din viața reală, ci numărul de agresiuni raportate oficial. Trebuie să fim realiști și să realizăm că aceste cifre reprezintă doar cazurile cele mai grave, care ajung în atenția autorităților statului. Copiii sunt prinși într-un ciclu al violenței - fenomen la care sunt martori atât în familie, cât și la școală sau în comunitatea de care aparțin. Iar una dintre cele mai grave consecințe este că ei pot deveni la rândul lor agresori. Un copil violent este un copil care nu este bine. Un copil violent este de fapt un copil care strigă după ajutor. Trebuie să gândim soluții adaptate prevenirii factorilor și cauzelor care declanșează violenta. Este nevoie de programe specifice de implicare a tinerilor și copiilor în luarea deciziilor, în organizarea de activități de prevenire a bulyingului și de manageriere a conflictelor. De aceste programe este nevoie la nivel national, pentru ca violenta este o realitate cu care se confruntă deopotrivă atât comunitățile vulnerabile, cât și cele din marile orașe”, a declarat Mihaela Nabăr, director executiv World Vision România.

Fundația susţine în prezent peste 30.000 de copii, părinţi şi profesori cu activităţi de educaţie non-formală pentru dezvoltarea socio-emoţională, prevenirea violenţei în şcoli şi asigurarea unui climat şcolar bazat pe responsabilitate, empatie, echitate şi acces neîngrădit al copiilor la drepturile lor.