La distanță de-o palmă

Într-o mare de râsete anterioare, palma aplicată brusc de Manuel pe obrazul Camillei amuțește sala. Suntem la o comedie romantică de succes, „Fă-mi loc!”, însă gestul brutal, introdus de autorul Antony Michineau într-un text spumos și duios, pare nelalocul lui.

E drept că eroina (Medeea Marinescu), tânăra zăpăcită ivită pe neașteptate într-o cușetă de vagon de dormit, își provoacă tovarășul de călătorie (Marius Manole) să-și imagineze că o are în față pe soția lui infidelă și să reacționeze. Însă și așa, izbucnirea agresivă a bărbatului încornorat rămâne deplasată.

În piesa de teatru, totul se termină până la urmă cu bine. Dar în viața reală, unde se consemnează zilnic mii de asemenea „explozii temperamentale”, finalul este adesea unul tragic. Anul trecut, în România, 12 femei au murit în urma violenţei domestice, iar alte 69 de femei au decedat în 2021, tot ca urmare a abuzurilor partenerilor de viaţă. Cumulat, într-un deceniu, aproape 500 de românce au fost ucise în propriile familii. Desigur, nu numai urmașele Evei au avut de suferit în episoade agresive. Copiii reprezintă și ei o categorie greu încercată, dar și bărbații devin uneori ținte.

Țară cu mentalitate predominant patriarhală, România ia mai degrabă în râs cazurile de bărbați agresați de femei. Este principalul motiv pentru care suflarea masculină se jenează să depună plângeri. Și totuși, statisticile Poliției arată că numai în primele două luni ale acestui an, 1.652 de bărbaţi au reclamat acte de violență domestică, cam tot atâția câți minori au ajuns în aceeași situație. Iar la Suceava, din 1.929 de agresiuni conjugale raportate anul trecut, în 499 de cazuri victimele au fost bărbați.

Evident, numărul femeilor lovite și abuzate este mult mai mare, aproape triplu, dacă ne uităm în statisticile IGPR. Asta și pentru că „sexul slab” face greu față descărcărilor de furie ale partenerilor mai puternici. Iar alarmant este că fenomenul ia proporții, numai în primele două luni ale acestui an înregistrându-se la nivel național o creștere cu circa 4% a incidentelor, comparativ cu începutul lui 2022: de la 8.390 la 8.719 de fapte, cele mai multe, peste 5.000, fiind loviri sau alte violențe, urmate în clasament de amenințări, abandon de familie și nerespectarea măsurilor dispuse prin ordinele de protecţie.

Chestiunea ordinelor de protecție este de altfel una încă insuficient împământenită în spațiul autohton, în ciuda faptului că anul trecut s-au emis aproximativ 12.000, din care jumătate au fost validate de instanțe. Multe femei refuză, din compasiune, teamă sau neîncredere, să solicite asemenea măsuri, agresorii nu le percep ca fiind opreliști serioase, drept pentru care destui încearcă să-și scoată brățările electronice ori pur și simplu ignoră interdicția apropierii de victime și dau buzna să le mai altoiască o dată, iar judecătorii stabilesc perioade prea scurte pentru aceste restricții, astfel că pericolul reapare la scurt timp. Este și motivul pentru care în Parlament s-au depus mai multe proiecte menite să vină în ajutorul victimelor, indiferent cine sunt acestea. 

De pildă, una dintre inițiative propune dublarea până la 12 luni a duratei pentru care poate fi emis un ordin de protecţie în cazul violenţei domestice, ca şi acordarea de asistenţă juridică gratuită victimelor pe parcursul întregului proces, nu doar la prima înfățișare. „De multe ori – arată autorii – abuzurile ce îmbracă forma violenţei domestice se pot desfăşura pe săptămâni, luni sau chiar ani de zile, iar durata de 6 luni a unui ordin de protecţie este insuficientă”. Mai ales că, în actualele condiții ale legii, judecătorii fixează adesea perioade mai scurte de 6 luni, limita prevăzută. Prin urmare, se impun modificări care să descurajeze cu adevărat agresorii să recidiveze, adaugă inițiatorii, susținând că astfel se pot preveni și multe cazuri de omor.

Tot în sprijinul victimelor, alte trei proiecte legislative caută să reglementeze aspecte trecute cu vederea până acum, dar care le complică viața celor care ajung sub o ploaie de lovituri, injurii sau amenințări, în propriul cămin. Primul stabilește încasarea alocației pentru copii de către părintele care a rămas cu minorul după un episod de violență domestică, întrucât s-au văzut cazuri în care agresorul a continuat să ia banii, deși mama și cel mic fugiseră și se refugiaseră într-un adăpost. Al doilea proiect, deja adoptat de Senat, vizează transferarea urgentă la o altă școală a copiilor victime sau martori ai violenţei domestice, chiar și fără aprobarea inspectoratului școlar. Iar ultima propunere urmărește includerea victimelor violenței domestice în categoria persoanelor șomere pentru care angajatorii primesc lunar suma de 2.250 de lei, pe parcursul unui an, cu obligația menținerii contractului de muncă pentru minimum 18 luni.

Iar pe lângă aceste demersuri, pe pagina Legislativului există și chemări parlamentare individuale la lupta pentru sănătatea morală a societății: „Trebuie să ne mobilizăm, noi ca popor, să fim atenţi la vecinii şi prietenii noştri, să acordăm atenţie sporită acestor incidente, să devoalăm agresorii, deoarece faptele acestora afectează nu numai femeile, ci şi copii, atât în calitate de martori la fenomenul violenţei domestice, cât şi în calitate de victime ale acestor fapte”. Vigilența poate bate violența, mai ales atunci când victimele sunt la distanță de… o palmă.