Exclusiv Viitorul elevilor din România, echivalentul unei mese calde de 15 lei. Ministrul Educației, despre ce mai înseamnă „Cornul și laptele“
0În școlile din România, masa de prânz face diferența între a învăța și a abandona. De la „Cornul și Laptele“ la „Masă Sănătoasă“ și programele ONG-urilor, hrana oferită elevilor arată cât de strâns legate sunt educația, sănătatea și șansele lor de viitor.
„E mai greu să educi un copil și să lucrezi cu el, să-i formezi competențe, atunci când el are stomacul gol“, spune Liviu Moise, directorul școlii din comuna Unirea, județul Călărași. Afirmația lui surprinde una dintre realitățile mai puțin vizibile ale școlii românești: legătura directă dintre hrană și educație. Pentru mulți elevi, mai ales din mediul rural, prânzul primit la școală este singura masă consistentă a zilei. De la felul în care sunt gândite programele de alimentație școlară până la calitatea mâncării puse în farfurie, totul influențează nu doar sănătatea copiilor, ci și capacitatea lor de concentrare, frecvența la cursuri și, în final, șansele de a-și continua studiile.
De puţin peste două decenii, statul român încearcă să răspundă acestei nevoi prin programe dedicate. Unele au devenit deja familiare, precum „Cornul și Laptele“, adresat tuturor copiilor din ciclul primar și gimnazial. Altele au venit mai recent, precum programul „Masă Sănătoasă“ – cunoscut și ca „Masă Caldă“ – care promite să ofere o hrană mai consistentă și mai apropiată de nevoile reale ale elevilor. În paralel, inițiative ale organizațiilor nonguvernamentale, cum este „Pâine și Mâine“ al World Vision, arată cum o masă caldă zilnică poate schimba atmosfera dintr-o clasă și chiar traiectoria școlară a unor copii.
Pentru a înțelege mai bine cum funcționează aceste programe, ce limite au și ce ar trebui schimbat, „Weekend Adevărul“ a vorbit cu reprezentanți ai ONG-urilor, cu directori de școli, cu specialiști în nutriție și cu ministrul Educației.
Mâncarea din școli: cantitate, nu calitate
În școlile din România există două programe majore de alimentație. Cel mai cunoscut părinților și copiilor este „Cornul și Laptele“. El funcționează din anul 2002 și este susținut de Ministerul Agriculturii. Se adresează tuturor copiilor din grădinițe și din ciclurile primar și gimnazial și presupune distribuirea gratuită de produse lactate, de panificație și, mai nou, de fructe. În anul școlar 2023-2024, bugetul programului a fost de peste 740 de milioane de lei, cu aproape 30% mai mult decât în anul anterior, iar ministerul a încurajat includerea produselor locale și ecologice în achiziții. În total, aproape două milioane de elevi primesc zilnic, la școală, câte o porție din aceste produse, menite să le asigure un minim aport nutrițional. Deși universal, programul a fost adesea criticat pentru calitatea modestă a alimentelor distribuite și pentru valoarea lor nutritivă redusă.
Cel de-al doilea program, mai recent și mai ambițios, a fost introdus în anul școlar 2023-2024: „Masă Sănătoasă“ sau „Masă Caldă“. El este gestionat de Ministerul Educației și are ca scop oferirea zilnică a unei mese calde sau, acolo unde nu există infrastructură, a unui pachet alimentar, în limita a 15 lei pe zi pentru fiecare elev. Conform legislației, programul ar trebui să devină universal până în 2029, dar, pentru moment, extinderea este limitată de constrângeri bugetare. În prezent este implementat în aproximativ 1.500 de unități de învățământ și acoperă peste 500.000 de copii.
Dimensiunea problemei reiese din raportul „Sunt hrăniți destul copiii României? Masa la școală și masa acasă“, realizat de World Vision în 2024. Potrivit acestuia, în primul semestru al anului școlar, doar o treime din școlile selectate au reușit să deruleze efectiv programul. În două treimi dintre cazuri, masa oferită s-a redus la un simplu sandviș, iar doar 9% dintre școli au putut pregăti mâncare gătită în incintă. Același raport arată că lipsurile nu țin doar de școală, ci și de acasă: o treime dintre elevi nu iau micul dejun înainte de ore, iar unul din cinci merge la culcare fără să fi mâncat ceva. În aceste condiții, programul „Masă Sănătoasă“ devine pentru mulți nu doar un supliment, ci o formă de supraviețuire.
Sandviș sau masă caldă? Limitele unei sume fixe
Ce înseamnă, de fapt, o masă de 15 lei pentru un copil? „La momentul la care am făcut studiul, 70% din părinții intervievați și 36% din cadrele didactice spuneau că 15 lei este o sumă mult prea mică pentru o masă consistentă care să se acorde copiilor în fiecare zi“, explică Andreea Bujor, director de Comunicare și Advocacy la World Vision. Porțiile mici, meniurile sărace și nediversificate, lipsa lichidelor și absența consultării unui nutriționist au fost printre cele mai frecvente probleme semnalate. „Doar un sfert din reprezentanții școlilor ne spuneau că masa este una corespunzătoare. Copiii nu mâncau suficientă carne, nu își luau toți nutrienții necesari“. În multe cazuri, meniurile însemnau un singur fel de mâncare, fără varietate, iar lichidele lipseau complet.
Aceeași problemă o observă și nutriționistul Șerban Damian, care subliniază diferența uriașă dintre un sandviș și o masă caldă: „Un sandviș are în jur de 200 de grame, din care jumătate e pâine albă, cu valoare nutrițională redusă, și restul o felie de cașcaval sau de șuncă. O masă adevărată înseamnă carne, legume, o sursă de carbohidrați și condimente. Cu 15 lei nu poți să asiguri asta în fiecare zi, nici măcar acasă, darămite la școală“. El atrage atenția că pentru un copil aflat în creștere, proteinele de calitate și aportul de micronutrienți nu sunt un moft, ci o condiție esențială pentru dezvoltare.
Problema nu este doar cantitatea, ci și felul în care sunt gândite meniurile. „Noi am vrut să vedem dacă acest meniu s-a făcut cu ajutorul unui nutriționist. Nu se întâmplase acest lucru“, punctează Andreea Bujor. În lipsa unei viziuni nutriționale, mesele rămân simple improvizații, menite mai degrabă să bifeze o obligație, decât să răspundă unor nevoi reale. În lipsa unui buget adaptat realității, programele de alimentație riscă să rămână doar pe hârtie. Ceea ce pentru autorități înseamnă „masă caldă“, pentru mulți elevi se reduce la o gustare insuficientă, cu puține șanse să acopere nevoile reale de nutriție. „Creierul are nevoie de glucoză ca să funcționeze“, spune Șerban Damian. „Dacă elevul pleacă de acasă flămând și primește doar o gustare frugală, nu-și va putea atinge potențialul intelectual și va fi expus bolilor“. În plus, calitatea mesei diferă de la o școală la alta, în funcție de furnizorii contractați și de resursele locale. Pentru unii elevi, „masa caldă“ înseamnă un prânz gătit la cuptor; pentru alții, doar un sandviș rece.
Prânzul care ține copiii în clasă
Atunci când mâncarea lipsește de acasă, școala devine, pe lângă un loc de învățare, și o sursă de supraviețuire. Raportul „Sunt hrăniți destul copiii României? Masa la școală și masa acasă“ (World Vision, 2024) arată că 64% din școlile incluse în cercetare au raportat o creștere a frecvenței elevilor după introducerea unei mese la școală. Pentru aproape jumătate dintre copii, porția primită era principala masă a zilei, iar pentru unul din cinci, singura. „În cazuri mult mai multe decât ne putem noi imagina, este singura masă pe care copilul respectiv o ia într-o zi“, spune Andreea Bujor. „Mai mult decât atât, atunci când nu ai nutrienții necesari, nu te poți concentra la școală. Copiii având această masă, îi ajuta foarte mult și pe partea de concentrare sau de a primi educație“. Ea observă și că, în multe comunități rurale, părinții își trimiteau copiii la școală tocmai pentru a beneficia de hrană, ceea ce transforma programul într-un stimulent educațional.
Efectele se văd și în riscul de abandon școlar. „Am văzut cu adevărat îmbunătățiri semnificative acolo unde a fost masa caldă“, adaugă Bujor. În școlile unde lipsește, absențele se acumulează, iar copiii rămân cu lacune mari, chiar dacă reușesc formal să treacă la următorul ciclu de învățământ. Și ministrul Educației, Daniel David, recunoaște rolul esențial al programului. „Cel puțin în cazul copiilor care vin din zone defavorizate, să știți că programul «Masă Caldă» îi ajută să vină la școală, să rămână la școală și are impact asupra abandonului școlar“, afirmă acesta. În unele localități, spune ministrul, masa primită la școală este „o singură masă mai serioasă pentru ei“, fapt care face diferența între a continua studiile sau a rămâne acasă.
Nu este vorba doar de prezență, ci și de rezultate. Copiii care primesc o masă consistentă se pot concentra mai bine, își fac temele cu mai multă ușurință și reușesc să țină pasul la clasă. O masă caldă se traduce, în timp, prin note mai bune și șanse reale de a progresa. Aceste efecte nu rămân doar statistici sau declarații. În școli precum cea din comuna Unirea, județul Călărași, profesorii văd zi de zi ce înseamnă pentru copii să aibă parte de o masă caldă.
Hrana pentru minte, o investiție în viitor
În comuna Unirea din județul Călărași, directorul școlii, Liviu Moise, a văzut direct cum o masă la prânz schimbă ziua copiilor. „E mai greu să educi un copil și să lucrezi cu el, să-i formezi competențe, atunci când el are stomacul gol“, spune el. În școală a fost implementat programul „Pâine și Mâine“ al World Vision, prin care elevii din ciclul primar primesc o masă caldă zilnic. Unul dintre aspectele care l-au impresionat cel mai mult pe Moise este felul în care organizația a ales să ofere hrana. „Nu au venit să scoată în față copiii defavorizați și să spună «voi primiți pentru că aveți probleme», ci au preferat să îi integreze între ceilalți, le-au dat tuturor, și astfel nu s-a văzut inegalitate sub nicio formă. Au fost toți o clasă, la același nivel“.
Rezultatele s-au văzut rapid: elevii s-au putut concentra mai bine, iar mesele au devenit și un exercițiu de igienă și organizare: „Îi învățăm că trebuie să se spele pe mâini, să-și curețe banca, să pregătească locul pentru masă și apoi să strângă. S-au creat niște comportamente foarte utile“. Școala a apelat chiar și la un nutriționist, plătit din resurse proprii, care să colaboreze cu furnizorul de mâncare și să explice copiilor de ce ordinea alimentelor contează. Meniurile diferă mult față de ceea ce primesc elevii în programul de stat. „Am reușit să avem crispy cu piure, dar făcut la cuptor, fără prăjeală. Am avut chifteluțe, pulpe de pui, carne de porc, totul gătit la cuptor. Nu am mers pe dulciuri, pentru că ei oricum primesc destule pe lângă, ci pe fructe – banane, piersici, prune – ca să nu dublăm merele din Cornul și Laptele“.
Schimbarea s-a simțit și în rândul părinților. Mulți erau convinși că cei mici nu vor accepta anumite feluri de mâncare, dar au fost surprinși să vadă că, prin puterea exemplului, au început să mănânce și preparate pe care altădată le refuzau. Diferența dintre „înainte“ și „după“ e ușor de remarcat. „Tristă, din punctul meu de vedere, era situația înainte: copiii veneau la 8:00 și plecau la 12:00. Nu puteai să-i ții la pregătire, pentru că un copil flămând nu mai e atent“, spune Moise. Astăzi, cu o masă la prânz, pot rămâne mai mult, își fac temele la școală și participă la activități. În şcoala din Unirea, anul trecut au fost 86 de elevi incluși în program, iar anul acesta sunt 77, toți din ciclul primar. Pentru școala din localitate, transformarea durează deja de trei ani, iar acum începe cel de-al patrulea.
Programul „Pâine și Mâine“ nu se rezumă doar la această școală. În prezent, el asigură o masă caldă zilnică pentru peste 1.000 de copii din 22 de școli rurale, în județe precum Călărași, Dolj, Iași şi Vaslui. Până acum au fost servite mai bine de 1,2 milioane de mese, iar datele World Vision arată că 9 din 10 copii din program beneficiază constant de hrană la prânz. În același timp, peste 80% dintre elevi au înregistrat progrese școlare vizibile.
Obstacolele din spatele unei mese calde
În spatele oricărei mese calde se află un întreg mecanism administrativ, iar aici apar cele mai multe blocaje. Pentru multe școli, problema nu e lipsa de voință, ci greutatea de a pune în practică un program centralizat, cu proceduri stufoase. „Copiii care trebuiau să primească mâncare la școală nu au primit din cauza birocrației“, explică Andreea Bujor de la World Vision, amintind situațiile din primul semestru al anului școlar, când licitațiile nu erau încă finalizate. Ministrul Educației confirmă că procesul se împiedică de termenele legislative: hotărârile de guvern care dau drumul programului sunt aprobate abia în martie sau aprilie, ceea ce întârzie toate contractele la nivel local. „Întotdeauna, când faci licitații pe banul public, înseamnă birocrație. Din păcate, n-avem ce face“, admite Daniel David.
Un alt obstacol este infrastructura. Multe școli nu au spații pentru a găti sau pentru a servi masa, iar transformarea unei clase în sală de mese e doar o soluție temporară. La nivel național, doar o mică parte dintre unități au reușit să gătească efectiv în incintă, restul fiind nevoite să apeleze la firme de catering sau să ofere pachete reci.
La toate acestea se adaugă limita financiară. Cei 15 lei alocați pentru un elev nu mai reflectă realitatea prețurilor de astăzi. Chiar dacă, în teorie, suma ar trebui să acopere o masă completă, în practică, ea se transformă într-o simplă gustare. „Cu 15 lei nu poți să asiguri carne, legume, fructe și proteine de calitate în fiecare zi“, subliniază nutriționistul Șerban Damian. Ministrul recunoaște această problemă, dar spune că lipsa de resurse bugetare face imposibilă o creștere pe termen scurt. „Deocamdată, nu am reușit să creștem bugetul aici“, spune Daniel David. „Dacă voi reuși să aduc în Educație bani mai mulți, «Masa Caldă» pentru mine este o prioritate“.
Plan pe termen lung
Atât ONG-urile, cât și reprezentanții școlilor atrag atenția că, pe lângă menținerea programelor actuale, este nevoie și de progrese constante. „Păstrarea lor e un lucru esențial. Dar ele trebuie să fie și extinse, pentru că e nevoie ca mai mulți copii să aibă acces la alimentație. Nevoia este foarte mare – și calitatea meniului acordat copiilor să fie realizată împreună cu un nutriționist“, spune Andreea Bujor de la World Vision. Organizația insistă și pe creșterea sumei alocate zilnic, pentru ca masa să reflecte prețurile reale și să acopere necesarul nutrițional.
Din partea școlilor, directorul Liviu Moise propune o colaborare mai strânsă între autorități și practicienii din teren. „Ar trebui să se formeze un grup de lucru din directori care implementează genul acesta de programe, să-și spună punctul de vedere. Pentru noi a contat foarte mult partea de nutriționist – dacă tot dăm ceva să mănânce copilului, să fie gândit în interesul lui și nu al furnizorului“.
Ministrul Educației, Daniel David, recunoaște că direcția este extinderea graduală, dar admite că pașii depind de resursele bugetare. „Planul este să ajungem la toți copiii, dar deocamdată trebuie să ne raportăm realist la criza fiscal-bugetară“, spune el. O posibilitate este integrarea programului „Cornul și Laptele“ cu „Masă Sănătoasă“, astfel încât să rezulte un meniu mai complet. Însă, pentru moment, resursele rămân limitate.
Modele de bune practici există. ONG-urile arată că și în comunități rurale vulnerabile, unde infrastructura lipsește, mesele calde au fost posibile prin contracte cu firme de catering și implicarea locală. Iar la nivel european, Finlanda oferă poate cel mai solid exemplu: fiecare copil, din învățământul preprimar până la liceu, are garantată o masă caldă gratuită în fiecare zi de școală, prin lege. Mesele includ obligatoriu un fel principal cald (cu carne, pește, legume sau opțiuni vegetariene), garnituri de legume, pâine cu unt vegetal, băutură lactată sau apă. Programul nu se rezumă la nutriție, ci face parte din educația elevilor despre sănătate, igienă și obiceiuri alimentare echilibrate, fiind integrat în curricula națională. În viziunea Finlandei, masa de la școală este o investiție în viitor, un mod de a învăța prin practică cum să mănânci sănătos și să socializezi, conform Agenției Naționale Finlandeze pentru Educație.
Se încarcă comentariile...
