Trei argumente pentru care învăţământul superior ar trebui să fie gratis şi online

Cursurile online oferă mai multă interactivitate decât lecţiile predate în clasă FOTO Shutterstock

Educaţia universitară online le permite studenţilor din întreaga lume să aibă acces la cei mai buni profesori şi cele mai bune cursuri de la cele mai faimoase universităţi, resurse care au fost disponibile mai degrabă doar acelor studenţi capabili să plătească taxe de şcolarizare de mii sau chiar zeci de mii de dolari.

Într-un discurs recent de la conferinţele TED, Doctor Daphne Koller, profesor la Standford şi cofondatoare la cursuri online gratuite din 16 universităţi, a explicat avantajele acestui tip de educaţie şi cum problemele aferente au fost soluţionate.

Koller oferă trei argumente pentru care acest nou tip de învăţământ superior, cunoscut şi sub denumirea de MOOCs - massive open online courses (n.r-cursuri online disponibile maselor), funcţionează:

Oportunităţi deschise tuturor. Până acum, oamenii care locuiau în părţile defavorizate ale lumii au dus lipsa oricarui tip de educaţie, mai ales a unei universităţi de top. Dar acum, chiar şi şcolile de top devin accesibile în toate colţurile lumii sau acolo unde există internet.

Este posibil ca următoarele generaţii cu idei inovatoare să provină din cele mai mici şi izolate sate din Africa sau America întrucât cursurile online le vor deschide uşile. Chiar dacă aceste cursuri nu sunt echivalente cu creditele sau diplomele universitare, există deja multimple cazuri în care studenţii au fost ajutaţi să avanseze în carierele lor prin participarea la învăţământul online.

Învăţământ superior bazat pe informaţii reale. Cursurile online, în special cele care atrag peste 100.000 de studenţi din toată lumea, oferă o gamă vastă de oportunităţi.

"Au potenţialul de a ne oferi o viziune fără precedent asupra modului în care oamenii învaţă", a spus Koller, citată de smartplanet.com. 

"Poţi colecta fiecare clic, fiecare temă scrisă, fiecare postare pe forumuri de la zeci de mii de studenţi. Transformăm învăţământul dintr-un mod bazat pe ipoteze într-un mod bazat pe fapte şi realităţi. O transformare care a revoluţionat biologia"

De exemplu, continuă Koller, instructorii pot descoperi tipare în răspunsurile greşite din teste. "Dacă doi studenţi dintr-o clasă de 100 dau un răspuns greşit, nu ai observa niciodată asta."

Când 2,000 de studenţi dau acelaşi răspuns greşit, este cam greu să ratezi. Poţi produce un mesaj de eroare dedicat fiecărui student din acel grup de 2.000 - un feedback personalizat care să-i ajute să-şi schimbe percepţia greşită.

Perfecţionarea materiei prin interacţiune digitală. Cursurile online de astăzi oferă mult mai multă interactivitate decât lecţiile predate în clasă. Studenţii nu învaţă stând şi uitându-se la materiale video, explică Koller. În schimb, clipurile video se opresc la câteva minute pentru a le adresa întrebări studenţilor.

Nivelul de personalizare pe care prezentările cursurilor online le oferă fac ca aceste setări să fie cât mai apropiate de rezultatele observate în situaţiile de perfecţionare.

Nu ne putem permite ca societate să-i oferim fiecărui student în parte un profesor personal, "dar perfecţionarea este mai uşor de atins cu ajutorul unui calculator pentru că acesta nu oboseşte să-ţi arate acelaşi video de cinci ori consecutiv. Nici măcar nu oboseşte să dea note pe aceeaşi temă de cinci ori", a adăugat Koller. 

Desigur că acest nou tip de cursuri online generează multiple provocări, tocmai de aceea Koller a explicat cum Coursera şi alţi pionieri în online au încercat să soluţioneze problemele ivite. De exemplu notarea progresului a peste o sută de mii de studenţi

"Cum poţi nota temele a peste 100.000 de studenţi dacă nu ai 10.000 de asistenţi?" a întrebat Koller.

Răspunsul este că trebuie să faci tehnologia să funcţioneze pentru tine. În cazul subiectelor de matematică, fizică, modele financiare sau la examenele de inginerie şi ştiinţă, tehnologia corectează şi dă notele.

Pentru cursurile umaniste, întrebările cu variante multiple nu sunt o soluţie viabilă, a spus Koller. Pentru aceste tipuri de cursuri, corectura între studenţi, de la egal la egal, s-a dovedit a funcţiona cel mai bine.

Se pare că notarea între studenţi este o strategie destul de eficientă. Ce e chiar mai surprinzător este faptul că auto corectura, atunci când studenţii îşi dau note singuri pe propriile teme, sunt critici şi stimulaţi cu adevărat, oferă o corelare mai bună cu notele date de profesori.