Testele de inteligenţă, înlocuite de cele care „măsoară memoria” elevilor

Diferenţele între elevii care au o memorie de studiu bună şi cei cu IQ ridicat se pot vedea la liceu

„Memoria de studiu” a elevilor, care măsoară potenţialul de a învăţa, de a acumula informaţii, este mult mai importantă decât IQ-ul, deoarece nu cuantifică doar ceea ce deja ai învăţat, potrivit unui studiu realizat de o cercetătoare de la Universitatea „North Florida“, SUA.

Testele de măsurare a inteligenţei elevilor ar trebui înlocuite cu cele care vizează ”memoria de studiu”, deoarece există copii care sunt foarte dotaţi din punct de vedere al IQ-ului, dar care au mari probleme atunci când ajung în învăţământul superior, din cauză că nu pot procesa toate informaţiile, susţine Tracy Packiam Alloway, o cercetătoare de la Universitatea „North Florida“, SUA, într-un interviu în „The Guardian”.

În plus, utilizarea unui IQ bun ca cerinţă în cadrul proceselor de selecţie poate dăuna studenţilor, pentru că aceasta privilegiază oamenii din punct de vedere socio-economic, mai spune ea.

Ce reprezintă ”memoria de lucru”

”Memoria de studiu poate fi asemănată cu un dirijor al creierului. Spre exemplu, atunci când vorbim memoria de lucru este cea care leagă cuvintele într-o propoziţie coerentă, este procesarea conştientă de informaţii, măsoară potenţialul de a învăţa şi poate fi crucială în sprijinirea realizărilor în clasă”, a explicat cercetătoarea rolul acestui tip de memorie.

Acest tip de memorie poate fi testată prin recitarea de numere aleatorii, în ordine inversă, la care se mai adaugă câte un număr, până când persoana respectivă nu şi le mai aminteşte.

S-a observat că o persoană normală, de 30 de ani, reţine cinci sau şase numere, una de 40 ani reţine cinci, iar o persoană de 50 de ani reţine în jur de patru numere, a declarat Tracy Packiam Alloway.

”Visători” cu IQ mare sau elevi cu memorie bună

Interesul cercetătoarei în acest domeniu a venit atunci când a trebuit să lucreze cu un grup de copii cu vârstele cuprinse între 5 şi 11 ani. Atunci a descoperit că, folosindu-se de memoria de studiu a copiilor, poate prezice realizările lor în domeniul educaţional şase ani mai târziu, mai mult decât o fac scorurile lor IQ, relatează „The Guardian“.

„Profesorii îi văd pe aceşti copii ca pe nişte visători, sau pur şi simplu ca pe nişte persoane care nu se străduiesc suficient, care nu sunt motivate, iar pe măsură ce ei cresc, încep să se simtă frustraţi pentru că nu pot face faţă volumului de informaţii pe care îl primesc. Astfel încep să se diferenţieze în mod evident, faţă de colegii lor care se descurcă mai bine”, explică Packiam. 

Diferenţele se văd la liceu

”Veţi vedea acest gen de comportament în special atunci când copiii merg la liceu şi trebuie să fie mai independenţi cu studiul, dar pur şi simplu nu au abilităţile de memorie de lucru pentru a prelucra toate informaţiile primite. De aceea, profesorii trebuie să găsească o metodă de studiu, care să le fie de ajutor şi copiilor care au probleme la acest capitol“, a declarat cercetătoare „The Guardian“.

Tracy Packiam Alloway a dezvoltat primul test standard al memoriei de studiu, pentru educatori. Ultima sa lucrare, „Working Memory: The Connected Intelligence“ a fost publicată de Psychology Press.