Soții profesori care lucrează în tandem pentru ca literatura să fie o experiență completă
0Nicoleta și Emil Munteanu sunt colegi la Colegiul Național din Iași de șase ani. Nicoleta predă acolo de 13 ani, iar Emil a venit inițial doar pentru un an, de probă, după ce petrecuse 18 ani la Colegiul de Artă, unde atmosfera era boemă. A ales finalmente să rămână după ce a realizat că face o echipă de succes cu soția sa și la clasele unde predau.
Cei doi soți și profesori au fost distinși în 2022 cu premiul Merito pentru rezultatele obținute cu elevii la clasă, dar și pentru Alecart, proiectul educațional unic la nivel național pe care îl coordonează. Nicoleta și-a dorit să devină profesoară datorită dascălilor pe care i-a avut în gimnaziu și liceu, iar printre aceștia un rol important l-au jucat profesorii de limba română.
„Fără să știu la acea vârstă cu adevărat ce înseamnă să fii profesor, modelul oamenilor pe care i-am avut ca dascăli m-a făcut ca ulterior să îmi doresc să fac Filologie și să ofer și celorlalți ceva din ceea ce mi s-a oferit mie”, explică Nicoleta cum a ales acest drum.
În schimb, la Emil lucrurile au stat diferit. Nu și-a dorit inițial să fie profesor. Se pregătise pentru Facultatea de Teologie, cu gândul să devină preot. Îi plăcea să țină predici, iar Liturghia o vedea ca pe o poveste.
„Nu aveam ureche muzicală și mi-a fost frică de acea probă eliminatorie. M-am dus la Litere pentru că literatura era o pasiune pentru mine. Am citit de mic și am această plăcere de-a citi literatură și filosofie în liceu. Deci, am ales să dau la Facultatea de Litere pentru că știam sigur că voi intra. Nu m-am pregătit nici măcar jumătate de oră”, povestește cu umor Emil.
Ambii au absolvit Facultatea de Litere din Iași și au ales să rămână în capitala Moldovei după absolvirea facultății pentru oportunitățile pe care le oferă, dar și pentru aerul seducător al orașului. „Te vrăjește și nu te mai lasă să pleci. Odată ce te-a prins, nu mai poți pleca”, mărturisește Emil.
GALERIE FOTO CU SOȚII NICOLETA ȘI EMIL MUNTEANU
Șansa lui a fost predea timp de un semestru în mediul rural, într-o mică localitate din județul Iași, Holboca. A plecat din sat plângând după elevii lui și a știut atunci că vrea să devină profesor. A ales să predea în preuniversitar pentru că are nevoie de dialogul autentic, netrucat, cu elevii, spre deosebire de mediul universitar, unde accentul se pune mai mult pe cercetare.
La începuturile lor în învățământ, soții Munteanu au predat la facultate. Nicoleta a predat latină și greacă la Facultatea de Filosofie din Iași, iar Emil a ținut ore de Estetică la Facultatea de Litere din Iași.
Elevii preiau ce e mai bun din ambele stiluri de predare
Stilul de predare al soților Munteanu este unul aparte. Se întâmplă adesea ca elevii celor doi soți să participe la aceeași oră, ori ca ambii să le fie profesori, unul de limba română, celălalt de literatură universală, contemporană sau cinematografie. Nicoleta a fost în grupă la facultate cu sora lui Emil.
„M-a întrebat pentru ce liceu să opteze și i-am sugerat să vină la Colegiul Național de Artă „Octav Băncilă” din Iași, unde eram profesor titular și șef de catedră. Din discuții mi-am dat seama că poate să ofere foarte multe elevilor și am făcut în așa fel să predea și la clasele de teatru unde eram eu profesor”, își amintește Emil cum a început această formulă de succes.
Știa că Nicoleta este foarte bună în Romanistică și Istoria Limbii, iar la lecțiile pe aceste subiecte o ruga să predea ea în locul lui. La rândul ei, Nicoleta îl ruga să predea în locul ei la anumite lecții. După ce s-a titularizat, Nicoleta a ales să predea la Colegiul Național din Iași, dar Emil a refuzat să facă același lucru de teamă să nu le afecteze cumva relația.
După un an, a realizat că reușiseră ce și-au propus cu ani în urmă: unde Emil preda literatură română, Nicoleta preda literatură universală. Au înțeles, și din reacțiile elevilor, că stilurile lor de predare se completează tocmai pentru că au discursuri pedagogice diferite. „E foarte fain pentru că nu intri într-o competiție. Îl ajuți pe celălalt ca elevii să fie mai buni”, explică simplu Emil.
Ea este specializată în proză și teatru, el în poezie și artă. Nicoleta este o bună moderatoare, citește repede și aplicat și este foarte meticuloasă la corectura textelor. Emil este emotiv, dar extrem de atent la potențialul fiecărui elev. Într-un text, el caută detalii, scene, secvențe, imagini. Ea caută structura, organizarea.
De pildă, la o clasă de Filologie, în programa școlară se prevăd și ore de literatură universală. Emil rămâne să predea literatura română, iar Nicoleta susține cursurile de literatură universală, pe care este specializată. Vorbim practic de o interdisciplinaritate care îi ajută foarte mult pe elevi.
„Este important ca profesorul să înțeleagă că nu e la fel de bun pe tot ceea ce înseamnă un domeniu. Dialogul dintre noi doi am văzut că are repercursiuni pozitive și la nivel claselor la care predăm. Unor elevi li se pare mai interesant un discurs mai aplicat sau niște ore în care accentul cade pe dimensiunea practică”, spune Nicoleta.
Au descoperit că această formulă funcționează și ori de câte ori este posibil, o pun în practică. Sunt foarte atenți de fiecare dată la feedback-ul primit de la celălalt, dar și la cel al elevilor, în ideea să își îmbunătățească permanent stilul de predare.
Modul lor de predare, cu puncte de vedere și moduri de notare diferite, este unic în România și ne mărturisesc că vor continua să îl aplice la clasă atât timp cât va fi în beneficiul elevilor.
Alecart-proiectul tinerilor creativi
Colaborarea lor se extinde și dincolo de școală. Soții Munteanu coordonează Alecart, un proiect care reunește elevi de la cele două colegii și presupune, pe lângă întâlniri cu scriitori, oameni de cultură și absolvenți, editarea unei reviste „de atitudine culturală”.
Primul număr a apărut în 2008, când absolvenții de la Colegiul Național de Artă din Iași și-au exprimat dorința de-a scoate o publicație de cultură care să nu aparțină niciunei școli, dar unde tinerii să aibă libertatea să se exprime creativ. Asta după ce a avut loc un incident, la acel moment, când elevii realizau o revistă a școlii.
Au publicat atunci o serie de caricaturi ale profesorilor, iar unii dintre ei nu au gustat deloc exprimarea artistică a tinerilor.
„Am fost anchetat atunci timp de o săptămână de inspectori pentru că niște profesori s-au simțit lezați de niște caricaturi. Nu mi s-a părut nimic grav. A fost un joc și nu au lezat cu nimic demnitatea profesorilor. Nu s-au semnat cu numele lor. Eu eram singurul care știam cine a făcut acele caricaturi și nu le-am divulgat numele. După ce au absolvit, m-au rugat acești elevi, care acum sunt arhitecți și designeri în toată lumea, să facem o revistă culturală care să nu mai aparțină unei școli”, povestește Emil cum a pornit acest proiect.
Alecart este, de fapt, o reacție la un sistem de învățământ destul de rigid, care promovează jurnalismul cultural în rândul elevilor și absolvenților.
„Absolvenții sunt aruncați în lume și nu mai sunt consultați”
Cei doi profesori consideră că activitatea în Alecart, unde elevii citesc și prezintă cărți, discută cu scriitori contemporani, scriu cronici de la evenimente culturale și editează o revistă, le dezvoltă acestora o atitudine culturală.
„Cred că școala românească ar trebui să pună mai mult accentul pe absolvenți, să îi consulte mult mai mult și să le dea putere de decizie. Impresia noastră este că absolvenții sunt aruncați în lume și apoi nu mai sunt consultați. Prin Alecart noi îi aducem foarte aproape de școală. Ne și spun că odată ajunși în Alecart, nu mai pot pleca niciodată”, descrie simplu proiectul Emil.
În loc să piardă timpul pe Instagram și TikTok, tinerii vorbesc despre cărți, filme și piese de teatru nou apărute. Își dezvoltă abilitatea de a se exprima liber, fără trac, în public, de a-și argumenta punctele de vedere și de a susține un discurs structurat. În Alecart se regăsesc multe puncte de vedere critice la adresa sistemului de învățământ și a școlii în general.
„Noi intervenim doar când este nevoie de un model, de recenzie, dar nu pe zonele de opinii”, punctează Emil. Redacția revistei este formată doar din elevi, iar de câțiva ani există și un consiliu de coordonare din care fac parte absolvenți.
Alecart este partenerul oficial al Festivalului Internațional de Literatură și Traducere Iași și al Festivalului Internațional de Poezie și Muzică de Cameră „Poezia e la Bistrița”, unde trei redactori Alecart sunt invitați ca jurnaliști culturali în fiecare an, evenimente ce vorbesc de la sine despre importanța națională pe care o are proiectul coordonat de soții Munteanu. La acestea se adaugă alte parteneriate cu editurile Polirom, Humanitas și Anansi. Contemporan.
„Regula de la care am pornit și la care am ținut și ținem în continuare este aceea că nici un scriitor nu există în afara cărților lui. Prin urmare, înainte de întâlnirea propriu-zisă, redactorii și tinerii alecartieni știu că trebuie să citească volumul scriitorului invitat, se întâlnesc și discută. E un adevărat concurs cine să vorbească, cine prezintă mai interesant, se votează cea mai bună prezentare. Ceea ce face ca aceste întâlniri să fie vii este tocmai capacitatea lor de-a pune întrebări, iar acest lucru nu îl poți face dacă nu ai citit romanul”, explică Nicoleta.
Apreciază mai mult o bâlbă decât un discurs coafat
Sloganul Alecart este „Nu ne subestimăm cititorii”, iar prin el soții Munteanu vor să arate că tinerii încă citesc dacă știi să îi introduci în jocul literaturii și stiu să pună întrebări inteligente. Foarte importante aici au fost și sunt întâlnirile în care Nicoleta și Emil au citit și scris alături de ei. Pentru elevi nu mai sunt profesorii de la clasă care ar putea să știe toate răspunsurile.
„Au constatat că multe dintre intuițiile lor sunt mai pertinente decât ale noastre, că și noi avem emoții înainte de-a ne întâlni cu un scriitor important și până la urmă și-au dat seama că în spațiul acestor întâlniri suntem egali. Asta crează în ei un soi de orgoliu pozitiv și sunt validați în fața scriitorilor”, spune Nicoleta.
Soții Munteanu își învață elevii că este mult mai apreciată o bâlbă a lor în fața colegilor față de care prezintă volumul decât un discurs frumos coafat. În pandemie, Nicoleta a publicat constant recenzii la cărțile pe care le-a citit, iar amândoi au organizat întâlniri online cu scriitori consacrați, astfel încât elevii să nu se îndepărteze de spațiul cultural.
Nevoile elevilor
Nicoleta crede că decidenții din învățământ trebuie să își îndrepte mai mult atenția către elevi. „De foarte multe ori ne cramponăm de aspecte ce țin de didactică, de teorie, de interesele noastre de moment și de foarte multe ori uităm care sunt cu adevărat nevoile celor din fața noastră”, spune profesoara.
Una din cele mai importante nevoi ale elevilor este aceea de a-și defini sentimentele, crede Emil. Încetul cu încetul, discutând despre personajele din cărțile pe care le citesc, au impresia că vorbesc despre ei înșiși.
În egală măsură, tinerii au nevoie de validare, dar nu cea dată de notele de la olimpiade și concursurile școlare. E vorba de acea validare în care se înțeleg pe ei înșiși într-o lume în care reperele sunt tot mai fluide.
Dacă citești constant, nu mai poți greși fundamental
La rândul lui, Emil crede că este important să fie introdusă literatura contemporană în programa școlară pentru că astfel elevii se vor împrieteni mult mai ușor cu literatura clasică, canonică, din care se concep subiectele pentru Bacalaureat.
„Când discuți un text nou apărut, profesorul este un partener de dialog. El nu vine cu un background critic în spate, el descifrează, este atent la semnele textului, așa cum o face și elevul. Ori pentru elev este foarte important să vadă că și profesorul are același tip de interogații pe care îl are și el. Asta îi dă o încredere foarte mare și prin literatura contemporană va reveni la literatura clasică”, explică Emil.
Nicoleta își dorește ca elevii săi să poată discerne între o carte bună și o carte de mâna a doua, să aibă capacitatea de-a gândi cu mintea lor și de-a nu se lăsa ușor manipulați. Lui Emil i-ar place să își lase elevii dintr-a XII-a citind, pentru că atunci când ți-ai dezvoltat această obișnuință, nu mai poți greși fundamental.
Se încarcă comentariile...
