„Școala Altfel și „Săptămâna Verde”, între „prosteală pe banii părinților” și „ocazii educaționale excelente”. Ce solicită părinții

Cele două săptămâni de școală - Școala Alfel și Săptămâna Verde - din totalul de 36 sunt intens contestate de mulți părinți care acuză că, în forma în care se derulează astăzi, nu și-au atins scopul.

În Școala Alfel elevii sunt implicaț în multe activități în afara școlii FOTo: arhiva/ISU București

„Școala Altfel” și „Săptămâna Verde”, două programe care urmăresc dezvoltarea competențelor non-formale și a conștiinței civice și de mediu, sunt cuprinse în structura fiecărui an școlar și au la bază motivații clare. „Școala Altfel” se organizează de peste 15 ani, fiind lansată sub numele „Să știi mai multe, să fii mai bun”, în timp ce „Săptămâna Verde” împlinește patru ani.

De la scopul inițial până la ceea ce au devenit în multe școli e însă cale lungă, iar părinții semnalează derapajele de fiecare dată când au ocazia.

În această perioadă, în multe școli s-au organizat activități cuprinse în cele două programe, școlile având posibilitatea de a decide săptămânile pe care le dedică în timpul anului școlar. De-a lungul timpului, pentru că s-a observat că atmosfera este mai degrabă una de vacanță în timpul „Școlii Altfel” și a „Săptămânii Verzi”, anumite unități de învățământ au luat decizia ca aceste săptămâni să preceadă vacanțele importante. Este unul dintre motivele pentru care în această săptămână mulți părinți s-au văzut nevoiți să-și schimbe programul obișnuit pentru a le facilita copiilor lor participarea la activități. Alții au semnalat că nu doar că li s-a dat programul peste cap, dar sunt și buni de plată, pentru că, în ciuda avertismentelor care au venit în anii trecuți, încă sunt organizate activități - excursii tematice, vizite la muzee etc - care necesită fonduri. Și cum școala nu le are, părinții acoperă aceste cheltuieli.

„Nu mai pot cu prosteala asta de săptămâna altfel!”

„Azi trebuiau să fie la 9.00 la școală (pentru ecologizare, cică)... dirigintele n-a venit. Nu i-a întrebat nimeni cât li-e ceasul. Mâine, întrecere cu biciclete în parc, poimâine film, joi rahat în ploaie. Când au ore trec prin materie ca Vodă prin loboda și dau teme ca Berilă. N-au timp, frate, de aprofundare, de nimic. Au timp de meditații! Dacă copilul n-a înțeles nimic din abrambureala asta, e doar vina lui! E o bătaie de joc fără margini! Vin seara de la muncă de nu știu pe unde merg și trebuie să fac lecții cu copilul, că n-am bani să-l trimit (tot la ei) la meditații. Cum ar veni, eu după 10 ore de muncă trebuie să le fac și munca lor, să fac lecții fiindcă dumnealor notează, de fapt, munca mea. Mie, la locul meu de muncă, nu-mi acordă nimeni niciun ajutor, plătesc taxe ca statul să-i plătească pe ei să învețe copilul și, ce să vezi, ei mă pun tot pe mine să muncesc în locul lor și mă și jignesc, că copilul meu e prost, că nu vine cu toate cele știute de acasă! Ce draq îi asta!?!”, a postat un părinte, revoltat, pe grupul de Facebook „Părinții Elevilor din România”, o comunitate online care a ajuns la peste 40.000 membri.

De la această postare s-a pornit o întreagă dezbatere cu privire la utilitatea celor două săptămâni de educație altfel. Majoritari au fost părinții care văd în cele două săptămâni de activități o pierdere de vreme, însă s-au adunat și opinii în favoarea programelor.

„Sunt prosteală pe banii și nervii părinților. Susțin! La școală se duc ca să aibă de unde se întoarce zilnic. Dar nu mai zic, pentru că la școală sunt deja vedetă. La ședințe am numai nemulțumiri și le expun, dar ceilalți părinți nu scot un sunet, de frică să nu le fie luat la ochi copilul. Pe la colțuri, însă, bârfesc câte-n luna și-n stele, că școala nu-i bună. Dragii mei, dacă n-o faceți asumat, e degeaba! Statisticile arată că școala e un putregai și viitorul e în mare pericol, dar dacă voi n-o spuneți “oficial” pare că sunteți mulțumiți! Ne merităm soarta!”, a comentat un părinte. Mulți alții i-au susținut opinia, ba chiar s-a mers mai departe, propunându-se să se susțină petiții pentru renunțarea la cele două săptămâni din programul de școală. Au intervenit și cadre didactice, care au fost de acord că fără susținere activitățile sunt extrem de greu de organizat astfel încât să-și atingă scopul.

„Eu locuiesc în Germania. Și aici au copiii astfel de vacanțe. Nici o școală nu are microbuz propriu. Copiii fac excursii însoțiți de profesori și câțiva părinți voluntari. Se deplasează cu autobuzul sau trenul. Nu este rușine să folosești transportul în comun. Toate excursiile sunt educative. De exemplu au vizitat o brutărie, un azil de bătrâni, un atelier de tâmplărie, au fost la muzeu , au făcut picnic la iarbă verde, au fost la grădina zoologică , la patinoar, la cinema”, au dus alți părinți și argumente pro. „Pentru părinții din România aceste activități nu înseamnă nimic, doar pierdere de vreme. Nu se implică în nimic, doar comentează și caută permanent hibe profesorului”, a întărit un alt comentator.

În discuție au intervenit și cadre didactice care au vorbit, la rândul lor, despre neajunsuri. Pentru anumite activități ar avea nevoie de sprijin, sau măcar de idei, pentru că organizarea celor două programe revine exclusiv școlii.

„Știți foarte bine că școala nu are resurse materiale, iar părinții au senzația că-i ajuta pe profesori dacă dau materiale didactice. Își ajută copiii. Cu ce avem la ora actuală în școli nu putem face educație de calitate. Școala dă manualele, locul în bancă, iar unele au ceva tehnică (un laptop, videoproiector, tabla smart). Părinții le pun la dispoziție restul rechizitelor, însă nu sunt suficiente. Doar cu aceste resurse, tot ce se poate lucra sunt fișe, mai privesc un filmulet, mai dezbat câte o tematică. Elevii au nevoie de mult mai mult. Sunt părinte, dar și cadru didactic. La fiecare început de an școlar nu sunt lângă copilul meu, ci lângă elevii de la clasă. Săptămâna aceasta, fiica mea merge într-o excursie de o zi -130 lei, 70 lei activități de echitație, spectacol cu cai, pictură ceramică, 100 lei să aibă la ea în caz că vrea să cumpere un suvenir sau altceva. În fiecare zi fac câte ceva diferit, însă e nevoie de resurse din partea părinților pentru a nu face tot ceea ce fac în timpul anului”, a detaliat o profesoară.

„Eu la clasa mea (școală specială) am făcut ieri hârtie artizanala reciclata din cofraje de oua, pe care au inserat flori uscate. Azi au sădit flori în ghivece și au colorat imagini utilizând pasta din hârtie, făcută de noi la clasă. Am cărat de acasă bucăți de plasă de țânțari, blender vertical, cană electrică de încălzit apa, (locuiesc în afara orașului și merg cu mijloacele de transport în comun). Oare câți dintre părinții care-i critică pe profesori ar fi la rândul lor profesori devotați? Nu mulți. În final, copiii s-au distrat, au făcut lucrări frumoase, au zâmbit, au făcut comparație între lucrări, s-au ajutat între ei. Mâine vopsim ouă. Tot ce le cer părinților este să le dea un ou fiert, deja îmi fac calculul câte ouă să pun la fiert pentru cei care nu vor avea nici amărâtul de ou fiert... Vopseaua, că e mai scumpă decât un ou, o cumpăr eu”, a continuat profesoara. A mai scris că își dorește ca învățământul să ajungă în punctul în care oferă tot ce-i trebuie unui cadru didactic la clasă, în funcție de nevoile clasei, însă s-a arătat puțin optimistă că va experimenta acea normalitate.

Alți părinți au expus la rândul lor din experiența copiilor, amintindu-și că în timpul celor două săptămâni/an școlar au făcut vizite la aeroport, la ambasadă, într-un studio de televiziune etc.

„Este atac la educație, aș putea spune, cu cele două săptămâni”

Fondatorul comunității „Părinții elevilor din România”, avocatul Zeno Sustac, a declarat că nu-l surprind reacțiile contra ale părinților, pentru că de-a lungul anilor foarte mulți s-au plâns de faptul că cele două săptămâni „altfel” sunt consumatoare de fonduri și răpesc inutil din timpul pentru școală.

„Atac direct la educație, aș putea spune, cu săptămânile acestea două. Ne facem că facem educație în cele două săptămâni când ne plimbăm cu bicicletele, cu vaporașul, facem poze și mâncăm salată de fructe făcută la clasă. Să fim serioși! Este materia atât de aglomerată, avem atâtea probleme în educație, avem atâtea lipsuri, avem atâtea lucruri de remediat și ne pierdem printre săptămâni, punți, vacanțe și alte lucruri. Pierdem încă două săptămâni extrem de importante”, a spus Sustac, pentru „Adevărul”.

Un mare neajuns al acestor activități este că nu sunt accesibile tuturor elevilor, semnalându-se un absenteism ridicat. S-ar putea face activități extrem de utile, a fost de acord Sustac, dar nu în structura actuală. „Adevărul e următorul: în aria de influență sau de simpatie a școlilor se află anumite persoane sau entități. Acelea sunt implicate sau chemate în săptămânile respective. (...) Facem discuții libere și stăm la povești. Și nu despre asta e școala. În cele 36 de săptămâni e încadrată povestea. Săptămâni în care trebuie predată materie, trebuie structurată, trebuie fixată, trebuie remediate problemele identificate. Se fac pregătiri de examene, se dau note, se încheie medii. E pierdere de timp. Și vă pot spune că e o concluzie generalizată a părinților de pe grupul „Părinților Elevilor din România”. Majoritatea de ani de zile susțin ideea renunțării la aceste săptămâni”, a susținut Sustac.

Renunțarea la cele două săptămâni și construirea altor programe ar putea fi o soluție.

„În primul rând ar trebui, și așa ar fi firesc, ca toți elevii din România să beneficieze de aceleași informații sau de aceleași activități. Dacă s-au identificat carențe în anumite domenii, sau dacă s-au identificat zone care trebuie explorate, fixate, sau pur și simplu atinse pentru prima dată, în zonele respective să se construiască la nivel național niște programe. Și programele acelea să fie implementate în școli. Or facem o chestiune serioasă, or lăsăm cele două săptămâni în zona diletantismului, în zona pseudo- educației și în zona unor vacanțe mascate”, a susținut Sustac.

„Acuz public Ministerul Educației că simulează învățământul în România”

La acest moment suntem în punctul în care o mare parte a părinților consideră că cele două programe sunt prea puțin utile copiilor, chiar și mulți profesori cred asta, în schimb reprezentanții Ministerului Educație le văd benefice, chiar dacă lipsesc datele care să dovedească impactul, arată Sustac.

„Nu putem trage concluzii sistemice cum că în ultimii ani, ca urmare a desfășurării Școlii Altfel și a Săptămânii Verzi, am reușit să obținem următoarele beneficii sau rezultate. Nu avem așa ceva, nu s-a făcut niciodată o astfel de analiză. În continuare suntem în zona asta fariseismului educațional. Ideea este că ne facem că educăm. E furt din educație, din cele 36 de săptămâni sunt subtilizate două, și trebuie tot înghesuit în cele 34, care nici acelea nu sunt 34. Cu punți, cu tot felul de ore care nu se țin, ajungem la sub 30 de săptămâni la nivel național. (...) Acuz public Ministerul Educației că simulează învățământul în România prin diverse modalități. Și una dintre ele este acest simulacru de învățământ în cele două săptămâni”, a mai susținut Sustac.

Punctele de vedere transmise Ministerului Educației și Cercetării de-a lungul anilor de către părinți nu au fost luate în calcul, mai susține reprezentantul comunității „Părinții Elevilor din România”. „Sunt sute de astfel de propuneri trimise de-a lungul timpului de părinți, fie coordonat prin intermediul grupului, fie individual”, a mai spus Sustac.