România folosește repetenția ca pedeapsă, cu efecte dezastruoase. Ce model aplică țările nordice pentru a oferi sprijin real elevilor
0Peste o mie de elevi din județul Iași nu au promovat în anul școlar precedent, o arată datele din raportul „Starea învățământului preuniversitar ieșean”. La nivel național, datele din 2023-2024, arată zeci de mii de elevi lăsați repetenți. În același timp, 31.000 de elevi din această generație nu au mai ajuns în clasa a VIII-a. Am analizat cele două fenemone și toți experții consultați spun același lucru: există o corelație. Iar repetarea clasei nu rezolvă problemele de învățare. Din contră, vine cu o serie de neajunsuri, și pentru sistem, dar mai ales pentru cei care ar trebui să beneficieze de acesta: elevii.
Viforel Dorobanțu este director la Școala Gimnazială Nr. 1 Curcani, din județul Călărași. O comunitate defavoritzată, dar în care se face tot posibilul să fie ținuți la școală copiii.
,,Caracteristic școlii din Curcani este aplicarea unui alt plan cadru, datorita statutului de școală-pilot. Dar esența implementării acestei pilotări a stat în adaptarea școlii la comunitate. Acolo unde avem copii care nu își au părinții aproape, fiind plecați la muncă în străinătate, și tot ceea ce înseamnă educație se petrece între zidurile școlii. Am adaptat într-o formă cât mai accesibilă conținuturile, stilurile de predare, diferite tipuri de evaluare. Evident că mai avem mult de muncă, dar scăderea abandonului școlar, dacă acesta nu este cauzat de probleme socio-economice poate fi rezolvat prin demersuri didactice care să țină aproape de școală copilul", spune Viforel Dorobanțu.
În anul școlar 2024-2025, în cadrul școlii, 59 de elevi au rămas repetenți. Doar trei pentru că au fost lăsați corigenți și nu s-au prezentat. Restul au renunțat să mai freceventeze școala.
,,Dintr-un total de 650 de elevi, se relevă că un procent de 9% au rămas repetenți din 31 clase. Deci, în cazul nostru, repetenția este strâns legată de un preabandon școlar. Din punctul meu de vedere, nu există vreun efect pozitiv, doar că niște reguli ale sistemului de educație, trebuie respectate, în ultimă instanță", spune cu regret directorul.
Efectele negative ale repetării anului școlar
Acesta nu crede că repetenția are aspecte pozitive. Din contră, a făcut o listă cu toate efectele negative asupra elevilor aflați în această situație:
1. Scăderea stimei de sine și a motivației
Elevul percepe repetarea ca pe un eșec personal. Acest lucru duce la: pierderea încrederii în sine; creșterea anxietății față de școală; reducerea interesului pentru învățare („oricum nu sunt bun”).
2. Etichetare și stigmat social
Elevul este conștient că a rămas în urmă, iar colegii știu acest lucru. Consecințele pot include: izolare socială; marginalizare în noua clasă; integrare mai dificilă.
3. Probabilitate crescută de abandon școlar
Studiile arată că elevii care repetă cel puțin o dată au șanse mult mai mari să abandoneze școala înainte de finalizarea
4. Efecte academice limitate sau inexistente pe termen lung
Deși câștigurile inițiale pot apărea (elevul știe o parte din materie), în 1–2 ani diferențele dispar. Repetarea, de una singură: nu rezolvă lacunele de învățare; nu schimbă modul în care elevul învață; nu adresează dificultățile reale (de înțelegere, de ritm, de context familial, de motivație).
,,Evident că un elev repetent poartă după el o stigmă nedreaptă. De cele mai multe ori este privit cu neîncredere, nu îi este potențat nici cel mai mic lucru bun pe care îl face, adeseori este alăturat conceptului de elev-problemă. Îndrăznesc să spun că oricum a fost “pedepsit” o dată prin ruperea de colegii lui de clasă, nu cred că mai ajută nimănui stigmatizarea ulterioară. Dar aici ține de deschiderea și lipsa de prejudecăți pe care are trebui să le aibă, în primul rând, profesorii. Eu cred că cea mai mare parte a numărului de repetenți provine din absenteism, nu din neputința de a trece clasa. Dacă un elev frecventează regulat cursurile, șansele să rămână repetent sunt minime", mai adaugă Viforel Dorobanțu.
Potrivit directorului, consecințe ale repetării clasei există și la nivelul sistemului de educație:
,,Un elev repetent costă sistemul un an suplimentar de școlarizare, iar la nivel de școală creează presiune logistică și financiară fără rezultate clare".
,,Repetenția e mai degrabă un factor de risc, că are efecte negative disproporționate asupra elevilor cei mai dezavantajați"
Că repetarea anului școlar nu este nicidecum o soluție la problema rezultatelor slabe la învățătură crede și profesorul Doru Căstăian.
,,Date culese de OECD în cadrul a diferite programe privind repetenția peste tot în Europa și în lumea indică același lucru: și anume că repetenția e mai degrabă un factor de risc, că are efecte negative disproporționate asupra elevilor cei mai dezavantajați și care sunt oricum în risc de excluziune într-un fel sau altul. Cu atât mai mult în Românial, unde nu există practic o abordare integrată și structurată a problemei acesteia. De accea politicile care privesc repetenția sunt foarte, foarte puternic limitate sau modelate în majoritatea țărilor europene. Sunt țări care admit mai ușor repetenția, de exemplu Portugalia sau Olanda. Și țăti care au procentul aproape de zero, cum sunt țările nordice.
Consecințele pe termen mediu și scurt nu pot fi decât negative, pentru că la noi repetenția e privită mai mult ca o modalitate de pedeapsă și nu ca o ocazie de recuperare a unor decalaje. Problema decalajelor este, din păcate, reală", crede profesorul de Științe Sociale.
Lipsa prevenției timpurii o problemă
La rândul ei, specialista în educația Gabi Bartic spune:
,,Repetarea clasei, așa cum o vedem în România, nu rezolvă problema. De cele mai multe ori, este doar consemnarea administrativă a faptului că un copil nu a venit la școală suficient încât să progreseze. Repetenția măsoară absența, nu învățarea. Problema reală nu e că „lăsăm repetenti”, ci că lăsăm copiii singuri ani de zile, fără prevenție și fără intervenție timpurie".
Legătura dintre repetarea anului școlar și abandonarea școlii
Cele două fenomene sunt puternic corelate, au căzut de acord toți specialiștii consultați.
,,Repetenția e unul dintre factorii de risc și agravant pentru abandonul școlar. Deci în mod evident cele două sunt legate. Hai să o luăm și intuitiv, empatic, psihologic... Gândiți-vă cât de greu e să trezești un firișor de motivație stabilă într-un elev care are foarte multe probleme, poate și acasă, probleme de sărăcie, pe care îl mai și lași repetent și fără stimuli. Ceea ce evident va distruge mugurele ăla de motivație", atrage atenția Doru Căstăian.
Gabi Barttic completează: ,,Repetenția și abandonul sunt, de fapt, aceeași problemă privită în doi timpi. Un copil repetent azi este, statistic, un copil cu risc mare de abandon mâine. Cei 31.000 de elevi pierduți sunt, în mare parte, copiii pe care sistemul i-a „semnalat” deja cu un an, doi sau trei înainte, dar la care nu s-a intervenit".
Iar Viforel Dorobanțu, vine din experiența școlii cu o perspectivă inversată: elevii sunt lăsați repetenți tocmai pentru că nu mai vin la școală.
,,Eu chiar evit să spun că “lăsăm corigenți”, pentru că atât timp cât elevul nu frecventează cursurile, îndrăznesc să spun că se “cam lasă singur repetent”. Sunt foarte rare cazurile în care profesorul lasă repetent un elev daca se observă în comportamentul elevului o dorință de a fi aproape de școală, de cunoaștere", precizează directorul.
Măsurile care pot face diferența
Viforel Dorobanțu vine cu două perspective.
În privința școlii a identificat următoarele măsuri pentru prevenirea repetenției și sprijinul educațional:
1. Identificarea timpurie a elevilor cu risc
2. Planuri individualizate de învățare (PIP)
3. Ore de sprijin remedial
4. Protecția stimei de sine și motivarea elevilor
5. Colaborare strânsă cu familia
6. Predare diferențiată în clasă
7. Program de tutoriat între colegi (peer tutoring)
Cât privește ce se poate face la nivel național, acesta spune:
,,Din punctul meu de vedere, ar trebui identificate extrem de clar motivele repetenției, care sunt, repet, din punctul meu de vedere două: preabandon școlar, care determină perpetuarea unor lacune în acumularea cunoștințelor și acele cazuri care din “motive cognitive”, nu reușesc să ajungă la un nivel minim pentru a putea promova".
Cum pot autoritățile să țină copiii la școală. ,,Nu vorbim despre imposibil. Vorbim despre grijă"
În ceea ce privește abandonul școlar, la întrebarea ,,Cum poate ține statul copiii la școală?", profesorul Doru Căstăian vine cu următoarea perspectivă:
,,Prin măsuri punitive serioase la adresa celor care nu trimit copiii la școală, fie prin poltici de motivare pozitivă a elevilor și părinților. Și probabil ceea ce ar fi o alternativă mai realistă: un mix între cele două. În momentul de față nu mi se pare că facem nimic. Ca întotdeauna, excelăm pe partea punitivă, dar nici măcar aia nu e aplicată serios și cu consecvență. Nici n-ar putea, din punctul meu de vedere, pentru că nu e realistă".
Gabi Bartic crede că implicarea autorităților locale ar putea face diferența în privința abandonului.
,,Putem să vorbim la nesfârșit despre cifre naționale mari, fără îndoială , dar realitatea e că problemele nu se rezolvă la București cu soluții care se potrivesc fiecărui caz. Se rezolvă, sau nu, în fiecare comunitate. (...) Într-un sat, poate sunt trei copii în risc. Trei. Pentru acești trei copii, o primărie și un consiliu local pot construi, împreună cu școala și cu asistența socială, soluții personalizate:
- transport pentru unul,
- masă caldă și program de după școală pentru altul,sprijin pentru familie în al treilea caz.
Nu vorbim despre imposibil. Vorbim despre grijă. Despre a înțelege că un copil de azi poate fi, peste 10 ani, un adult autonom — sau un adult care va avea nevoie de sprijin toată viața.Depinde de noi. Uneori, chiar nu trebuie decât să ne pese", conchide Gabi Bartic.
Se încarcă comentariile...
