„România, cu 5 universități în Topul Shanghai“. Rectorul Daniel David propune modelul francez. UBB era singura din ierarhie
0România a rămas una dintre puținele țări din UE fără universitate în prestigiosul top Shanghai. Daniel David, rectorul Universității Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, care era singura din țară în clasament, susține că putem reveni în top dacă urmărm „modelul francez”.
Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca s-a situat în 2017 și 2018, în Topul Shanghai în zona pozițiilor 601-700. De atunci, universitatea a alunecat spre coada topului, rămânând în ultimii trei ani singura din România.
Anul acesta, și UBB a rămas în afara topului, în timp ce Polonia are 9 universități în top, Cehia 6 și Ungaria 4, Serbia două, iar Croația, Estonia, Lituania, Slovacia și Slovenia una.
„Noi creștem, dar alții cresc mai mult și mai repede decât noi. Asta pentru că au o arhitectură academică mai bună”, a explicat rectorul UBB, Daniel David. Soluția pe care o vede el este „modelul francez” bazat pe concentrare academică.
Adevărul: De ce este Shanghai unul dintre cele mai importante topuri internaționale și pe ce criterii pune accent?
Daniel David: Clasamentul Shanghai (Academic Ranking of World Universitiues – ARWU) e cel mai vechi clasament global al universităților. Criteriile sunt în primul rând focalizate pe cercetare avansată și sunt foarte ridicate: (1) premii Nobel și Fields, cercetători cu multe citări, articole publicate în revistele Nature/Science și publicații științifice (dar doar articole indexate Web of Science, din zona științelor și științelor sociale, nu a artelor și științelor umaniste și nu cărți/capitole). Este unul dintre rankingurile importante, nu trebuie absolutizat, dar nici ignorat. Pentru cei care care sunt serioși, dar și pentru cei din situațiile mai caraghioase care ne dau sfaturi, dar nu au ajuns niciodată în acest ranking, punctez, și voi detalia mai jos, că rațional tu poți controla prin politici academice mai ales numărul de publicații (și parțial publicațiile Nature/Science), restul depinzând de alți factori greu controlabili. Iar sunt aspectul factorilor controlabili, ca număr de publicații UBB a ajuns la maximum și nu poate depăși acest prag decât cu noi programe care au ca output mai ales articole indexate în acest ranking (ex. biomedical - unde se publică și se citează cel mai mult) și/sau angajând mulți oameni în domeniile academice care generează acest output (dar aici ești limitat de resurse și ai nevoie de susținere din partea autorităților).
- În 2017 și 2018, UBB s-a situat în Topul Shanghai în zona pozițiilor 601-700. Cum au reușit țări precum Serbia sau Etiopia să aibă universități în acest top, iar azi România să rămână fără?
Noi creștem, dar alții cresc mai mult și mai repede decât noi. Au o arhitectură academică mai bună, universități cu masă critică și profil comprehensiv și politici naționale pentru susținerea excelenței. Universitățile aflate în ranking din zone similare/apropiate nouă - Belgrad, Novi Sad, Szeged, Vilnius, Zagreb etc. - sunt universități cu masă critică, care au toate domeniile relevante ale științei.
UBB nu are încă bine dezvoltată zona biomedicală, iar numărul celor care publică, ca reper/profil academic, articole Web of Science este de doar câteva sute (în zona științelor/ingineriei), majoritatea colegilor de la UBB aflându-se în zona artelor și științelor socioumane (care publică mai ales cărți/capitole, nu articole și nu articole Web of Science indexate de rankingul Shanghai).
Așadar, faptul că șase ani UBB a reprezentat România a fost un lucru extraordinar, când alte universități din țară au mai mulți oameni în domenii care generează outputuri care sunt favorizate de clasamentul Shangahi.
Pe de altă parte, atunci când criteriile academice sunt mai diverse, nu focalizate major doar pe articole de cercetare avansată din zona științelor sau pe realizări excepționale (ex. premii Nobel), ci și pe contribuțiile științelor socio-umane, pe educație, pe relația cu mediul socio-economic și pe internaționalizare, UBB are o prezență foarte bună în clasamentele internaționale. Spre exemplu în rankingul/clasamentul QS recent, UBB are cea mai bună poziționare din România și din istoria sa, aflându-se pe pozițiile 801-850 în lume.
Arhitectură academică comunistă
- Susțineți că cea mai mare problemă structurală a educației universitare este că s-a păstrat „arhitectura academică stabilită de reforma comunistă din 1948”.
În reforma comunistă din 1948 universității clujene i s-a luat Medicina și multe institute de cercetare. În medicină se publică și se citează cel mai mult, iar unitățile de cercetare produc mai ușor cunoaștere științifică (deoarece nu au și încărcarea de predare), adică exact ce contează în rankingul Shanghai. Am început să corectăm aceste lucruri – avem un nou program academic în științe biomedicale și am refondat sau fondat o serie de institute de cercetare strategice (ex. inclusiv vechiul institut al lui Emil Racoviță), dar efectele se vor vedea în următorii ani.
Modelul francez
- În ceea ce privește soluțiile, menționați de concentrarea academică. Explicați, vă rog.
După publicarea primului clasament Shanghai în 2003, Franța a fost șocată să realizeze că istoricele universități franceze nu se aflau clasate la fel de bine ca cele din SUA sau UK. Asta pentru că erau prea divizate, spre exemplu vechea „Universitatea din Paris” fiind la un moment dat împărțită în vreo 13 universități. Au început o reformă majoră de concentrare a academică (a universităților și a institutelor de cercetare), iar astăzi Franța are universități „world-class” cu masă critică și comprehensive și forță la nivel internațional.
Pentru România, concentrări deștepte, făcute în condiții de colaborare și stimulare, nu impunere, poate duce la 3-5 universități în top-1000 Shanghai în următorii 3 ani; dar pentru asta este nevoie de păsare, viziune, inteligență și determinare!
- Spuneți-ne trei măsuri pe care ar trebui să le ia de mâine ministrul Educației pentru ca de anul viitor să reintrăm în topul Shanghai și să rămânem acolo.
Nu putem intra chiar de pe o zi pe alta, dar în doi/trei ani am putea dacă se iau măsurile pe care le-am solicitat din 2020: (1) trebuie concentrare resurse academice; (2) trebuie construite universități cu adevărat comprehensive și (3) trebuie implementate programe de susținere a excelenței.
E nevoie de programe de excelență
- Explicați, din experiența pe care ați avut-o la UBB, ce împiedică acest tip de concentrări academice? Credeți că această concentrare ar trebui să fie făcută de sus în jos, prin lege, sau ar trebui să existe o colaborare mai bună între cei care conduc aceste universități?
Ambele mecanisme sunt importante și trebuie să funcționeze simultan. Iată două exemple care arată că mecanismele nu funcționează acum adecvat. Și UBB și Institutul de Cercetări Biologice (filiala Cluj-Napoca) au vrut să concentreze resursele în științe biologice prin integrarea institutului în universitate. Evident că autoritățile au găsit tot felul de explicații să ne amâne. Similar, când am preluat un centru mai mic, Centrul de Cercetări Biologice din Jibou, procesul a durat peste 5 ani, în condițiile în care toți doream asta!
- Spuneți că ne-au lipsit programele de excelență. Ce ar însemna un adevărat program de excelență?
Un program de excelență urmărește să-i susțină pe cei care sunt deja la vârf și/sau care au șanse să ajungă acolo rapid. Există astfel de programe în Franța, Germania, Polonia etc. Noi am avut programe destul de bune de susținere a masei mai largi (cât mai mulți să progreseze în rankinguri) – lucru important și necesar -, dar acestea nu au fost dublate și de susținerea excelenței, astfel că uneori toți regresăm spre medie.
Se încarcă comentariile...
