Părintele care a fondat o asociație pentru depolitizarea învățământului: „Carnetul potrivit de partid rămâne cel mai bun CV”
0Avocatul care a fondat în 2024 Asociația pentru Depolitizarea Educației atrage atenția că politizarea învățământului a ajuns „un flagel care prin amploare și intensitate tinde să devină o vulnerabilitate educațională majoră”. I-a transmis analiza sa și ministrului Educației și Cercetării, Daniel David.
Politizarea sistemului de învățământ a ajuns un flagel, atrage atenția avocatul Zeno Șuștac, părintele unui elev de gimnaziu și inițiatorul grupului de Facebook Părinții Elevilor din România. „Carnetul potrivit de partid rămâne cel mai bun CV” atunci când vine vorba de a fi promovat într-o funcție de conducere, în sistemul de educație, susține avocatul care anul trecut a înființat și o asociație - Asociația pentru Depolitizarea Educației. Prin intermediul acesteia își propune să determine dezbateri care să ducă în cele din urmă la măsuri concrete de renunțare treptată la criteriul politic în numirea șefilor în instituțiile de învățământ.
În ultimul trimestru al anului trecut, Zeno Șuștac a dat publicității un raport independent privind politizarea învățământului preuniversitar, atrăgând atenția că este vorba de mii de șefi, de la șefi de inspectorate și inspectori și până la directori de școală, numiți politic, „detașarea în interesului învățământului”, o formulă care permite numirile, luând de ani buni locul concursurilor pe post.
Raportul a fost urmat și de o analiză-diagnostic privind politizarea învățământului preuniversitar, analiză pe care a transmis-o, la începutul acestui an, și noului ministru al Educației, Daniel David.
„Lipsa generalizată de atitudine împotriva politizării din educație a condus în mod nefericit la amplificarea permanentă a fenomenului”, spune Șuștac, încercările celor care au îndrăznit să aducă în discuție impedimentele politizării, deși demersuri legitime, fiind catalogate drept „atacuri împotriva Educației”.
„Profesorii din sfera agreată de politic dezvoltă un soi de intangibilitate la locul de muncă”
Cu doar câteva zile în urmă, pe grupul de Facebook Părinții Elevilor din România, un grup cu peste 22.000 membri, Zeno Șuștac supunea discuției problema excursiilor și taberelor în străinătate, pentru care părinții ajung să plătească mii de euro. La astfel de excese s-a ajuns, declara Zeno Șuștac pentru „Adevărul”, tot în contextul politizării sistemului de învățământ, școlile devenind, sub protecția (sau lipsa de reacție) șefilor din inspectorate, adevărate piețe de desfacere.
„Profesorii din sfera agreată de politic beneficiază de protecție extinsă în școlile în care profesează, dezvoltă un soi de intangibilitate la locul de muncă, un adevărat upgrade de status în comunitatea educațională. Cu privire la evaluarea cadrelor didactice, reverberațiile politizării pot afecta moralul și motivația profesorilor, care ar trebui să fie selectați și evaluați pe baza competențelor și performanțelor lor, nu pe criterii politice. Pe de altă parte, inițiativele profesorilor de a lua atitudine împotriva politizării și nemeritocrației sunt taxate drastic, cu scopul de a descuraja acțiuni similare din partea colegilor. Sistemul este astfel construit încât cei numiți în funcții politice din sfera educației să dețină un „drept de viață și de moarte profesională” asupra colegilor din subordine, din aceste rațiuni sistemice inechitățile și abuzurile sunt la ordinea zilei. Părinții cu pile și relații politice obțin la rândul lor beneficii pentru copiii lor (acces la informații de interes, favorabilitate crescută la clasă, tratament preferențial, protecție extinsă, notare mai generoasă etc)”, semnalează Șuștac în analiza sa.
Finanțările au în prim-plan obligații de partid, nu nevoi, iar atragerea sau menținerea profesioniștilor în sistemul de învățământ a devenit imposibilă, tot ca urmare a politizării.
„Este de notorietate în sistem faptul că majoritatea concursurilor pentru posturile de conducere sunt văzute ca simple formalități cu final așteptat (câștigătorii provin preponderent din rândul agreaților), iar deciziile de numire sunt influențate de afilierile politice ale candidaților sau de relațiile lor cu autoritățile locale. (...) Politizarea în școli este omniprezentă, de la angajarea femeii de serviciu sau a secretarei la alegerea medicului de la cabinetul școlar și selectarea personalului de pază, de la firma care renovează clădirea școlii la furnizorii de servicii de orice tip. Nu întâmplător epidemiile nu sunt raportate către DSP-uri, cazurile de violență sunt trecute sub tăcere sau problemele relevante identificate nu sunt făcute publice și raportate către autorități”, susține avocatul.
Așa s-a ajuns să se susțină că în instituțiile de învățământ nu există probleme de niciun tip (bullying, violență, abuzuri, derapaje, inechități, delicvență juvenilă etc.), când în fapt avem de-a face cu o băgare a gunoiului sub preș, cu grija ca totul să fie ținut departe de ochii vigilenți ai părinților și presei.
Deși antipatia față de politizarea educației este generalizată, reacțiile sociale sunt modeste, spune Șuștac. „O explicație posibilă este resemnarea în fața amplorii acestei manifestări și coabitarea cu fenomenul timp de generații, ultimele decenii din învățământ propunând o singură versiune, cea politizată”, explică avocatul.
Mărirea finanțării fără renunțarea la politizare înseamnă doar „mai mulți bani pentru clientela politică”
Deși se vorbește adesea de necesitatea de a se investi mai mult în educație, fără depolitizare mărirea finanțării înseamnă doar „mai mulți bani pentru clientela politică”, susține Șuștac.
Avocatul spune că inclusiv reticența politicului față de homeschooling este o fațetă a politizării.
Și industria meditațiilor, care face ca sintagma „învățământ gratuit” să cadă în derizoriu, este tot un efect al administrării politice defectuoase. S-a ajuns la o adevărată școală paralelă pentru că statul este incapabil, sau nu dorește, să instituie politici remediale eficiente.
„Dezinteresul pentru creșterea calității actului educațional, cauză care generează nevoia de meditații, este evident la nivel de management de sistem, principalele preocupări ale decidenților din minister și inspectorate focusându-se pe conservarea privilegiilor și întărirea controlului politic. Din aceste considerente neasumarea, ascunderea problemelor precum și tolerarea abuzurilor și derapajelor au devenit cutume educaționale, în mod cinic și tradițional mai importantă fiind protejarea imaginii conducerii numite politic decât protejarea intereselor elevilor sau profesorilor”, crede Șuștac.
„Un semnal de depolitizare ar putea fi organizarea concursurilor pentru funcțiile de conducere”
Zeno Șuștac spune că este conștient că depolitizarea este un proces de durată, care presupune o reproiectare de sistem și o refundamentare a acestuia pe principii educaționale solide. Printre soluțiile propuse se numără: organizarea de concursuri publice, cu evaluatori independenți, pentru ocuparea funcțiilor de conducere; mecanisme independente de audit și monitorizare; sancțiuni pentru cei care folosesc influența politică pentru beneficii personale în sistemul educațional; includerea părinților, profesorilor și comunităților locale, în mod real, în procesul de decizie; autonomie acordată școlilor în procesul de selecție a directorilor etc..
„Mi-aș dori să fie un semnal și pentru moment e bine să avem așteptări care au legătura cu realitatea și nu doar cu exaltarea și cu dorința. Pentru moment, un prim pas încurajator ar fi reducerea intensității politizării sistemului educațional. Până la depolitizarea totală, din nefericire, eu văd perioade de timp care sunt mai apropiate de decenii decât de ani sau luni. Dar un semnal de depolitizare ar putea fi organizarea acelor concursuri pentru funcțiile de conducere și nu permanenta lor împingere în timp. Mă refer la numirile în interesul învățământului: de inspectori, de directori de școli, de conducători de instituții din domeniul educației din subordinea ministerului, cel puțin de acolo ar putea să se înceapă. Numirea unor secretari de stat nu din rândul membrilor de partid, ci exclusiv din rândul profesioniștilor din domeniul educației, chestiuni de genul acesta pentru început”, a conchis Șuștac.
Ministrul Educației și Cercetării, Daniel David, a anunțat într-o recentă conferință de presă că la nivelul ministerului este în lucru un raport privind starea învățământului, concluzile urmând să fie disponibile până la sfârșitul lunii mai.
Se încarcă comentariile...
