Educație și securitate națională. Somnul rațiunii „României Educate” naște monștrii „României neolegionare”
9Povestea urâtă a apologiei legionarismului și altor câtorva șopârle conexe, ex cathedra, într-o oră de Religie, de la Colegiul Național „Bogdan Petriceicu Hasdeu” din Buzău, pe fondul politico-social-electoral bezmetic de pe plaiurile noastre etern-fascinante-mioritice – poveste documentată limpede, cu subiect și predicat, de echipa Recorder (1) - nu era de dacă. Era de când.
Așa ceva greu poate sta sub capac (cel mai probabil, nu prea are cum sta sub capac), indiferent dacă protagoniștii au fost din colegiul buzoian sau de oriunde altundeva. Departe de mine gândul de a face proces de intenție, dar, statistic-logic, astfel de puseuri sunt extrem de probabil să mai erupă și prin alte părți de țară: cu mii de școli și licee, cu un sfert de milion de profesori și cu trei milioane de elevi în sistem, de la Darabani la Zimnicea și de la Nădlac la Sulina, credeți că buzoienii sunt singurii în stare să producă astfel de conversații, de noaptea minții, în spațiul și timpul hărăzit educației în sălile de clasă? Eu cred că nu.
Sunt doi de dacă, aici:
1. dacă faptele s-au petrecut aievea;
2. dacă, o dată faptele consumate, ele ies în spațiul public.
Răspunsuri corecte: 1. DA; 2. DA.
Și mai grav, în opinia mea, este că primul dacă – probat, deja, adevărat: DA, faptele s-au petrecut pe bune – mai are două conotații explozive din punct de vedere educațional, vizând sfidarea legilor țării. Ex cathedra, pe față, brutal, așa, ca de la preot-profesor la elevi, în dispreț asumat total față de consecințe:
1.1. Legea nr. 17 din 2015 (2) – pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 31/2002 privind interzicerea organizaţiilor şi simbolurilor cu caracter fascist, rasist sau xenofob şi a promovării cultului persoanelor vinovate de săvârşirea unor infracţiuni contra păcii şi omenirii – care prevede, negru pe alb, așa:
4. La articolul 2, după litera d) se introduc două noi litere, literele e) şi f), cu următorul cuprins:"e) […] f) prin Mişcarea Legionară se înţelege o organizaţie fascistă din România care a activat în perioada 1927-1941 sub denumirile de «Legiunea Arhanghelului Mihail», «Garda de Fier» şi «Partidul Totul pentru Ţară»."
1.2. Nota nr. 9606/29.03.2024, transmisă de Ministerul Educației către toate Inspectoratele Școlare, care prevede explicit:
„În timpul procesului instructiv-educativ, cadrele didactice nu vor iniția dezbateri cu elevii privind opțiunile politice și nu își vor manifesta convingerile politice în exercitarea atribuțiilor de serviciu”
Limpede ca lumina zlei!...
Atât, aici, despre povestea de la Buzău, care, în opinia mea, este doar unul dintre vulcanii – mulți tare la număr – ajunși în 2023-2024-2025 să împroaște la lumină otrăvitor neolegionarism halucinant, din măruntaie tenebre pe care le credeam de mult chiuretate. Și unde? În Școală!... Și de către cine? De către un preot-profesor!...
Cum e cu somnul rațiunii care naște monștri, în contextul cazului analizat aici?
Uite cum, de pildă. Mai sunt și altele, dar acum ilustrez doar cu exemplul de mai jos.
Aici (3), aveți contextul în cadrul căruia, întâmplător, eu am dat de Frăția Ortodoxă.
Aici (4), aveți detalii despre organizația neguvernamentală Frăția Ortodoxă (Română), înființată în 2008, sub auspiciile Mitropoliei Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Aici (5), aveți expuse unele dintre legăturile politice ale Frăției Ortodoxe.
Iar aici (6), finis cornat opus!, vă puteți delecta, glorios, din secunda zero chiar, cu muzica și versurile imnului Sfântă Tinerețe Legionară (7), interpretat măiastru de un sobor de măicuțe cucernice, în 2011, cu prilejul celei de-a 92-a aniversări a părintelui Iustin Pârvu (8), de la care Frăția Ortodoxă a primit binemeritata binecuvântare!... I-auzi, ia!...
Sfânta tinerețe legionară / Cu piept călit de fier și sufletul de crin / Iureș ne-nfrânat de primăvară / Cu fruntea ca un iezer carpatin … […]
Refren: Garda, Căpitanul / Ne preschimbă-n șoimi de fie / Țara, Căpitanul / Și Arhanghelul din cer!...
#awwwww #sooosweeet
I mean,... 2011!... Wooow!...
Citiți comentariile aferente clipului video și cutremurați-vă!...
Universitarul și diplomatul Ciprian Mihali (9), directorul Departamentului de Filosofie al Facultății de Istorie și Filosofie a Universității Babeș Bolyai din Cluj-Napoca, pune degetul pe rană, apasă tare de tot și dă în fapt, crud, răul adânc (10):
“Predarea religiei în școli este un eșec social.
Cei treisprezece ani (de la clasa pregătitoare până în clasa a XII-a) de pretinsă educație religioasă nu contribuie nici la o mai bună cunoaștere a fenomenului religios sau a istoriei religiilor, dar nici nu formează un cetățean mai moral, mai deschis la minte și mai deschis spre ceilalți. Nici măcar nu educă niște credincioși care să-și înțeleagă mai bine propria religie, textele ei fundamentale sau propria lor credință.
De altfel, cred că atunci când a impus predarea religiei în școli, BOR nici nu a urmărit vreunul din aceste obiective. Cred că și-a propus lucruri mult mai concrete: 1) să asigure un control al instituțiilor bisericești asupra sistemului școlar; 2) să se constituie ca un actor important în toate deciziile care privesc politicile educaționale din România; 3) să asigure reproducerea în număr suficient a candidaților la facultățile de teologie, de unde se vor recruta viitorii preoți sau profesori de Religie; 4) să ofere preoților venituri suplimentare, tot de la buget, pe lângă salariile pe care le primesc ca preoți; 5) să asigure locuri de muncă în număr suficient preoteselor și absolvenților de Teologie. Fenomen de putere, deci, nicidecum fenomen de educație.
Cu rare și fericite excepții (trebuie să subliniez existența binevenită a acestor excepții), profesorii de religie continuă să fie slab pregătiți teoretic și se mărginesc la un nereușit și îndelung experiment de catehizare a copiilor. Ca absolvenți de Teologie, ei au dreptul să predea și alte discipline în școli, mai ales discipline socio-umane, pentru a-și completa norma didactică și veniturile, în vreme ce profesorii altor discipline nu au dreptul să predea Religie (decât excepțional, cu binecuvântarea autorităților religioase). O asimetrie care deformează procesul educațional.
Transformarea (nedorită de către BOR) a Religiei în disciplină opțională este de asemenea un eșec. O disciplină este opțională atunci când elevul are posibilitatea să aleagă între ea și o altă disciplină, cum se întâmplă cu alte discipline școlare sau universitare: ai, de exemplu, patru cursuri opționale dintre care ai libertatea să alegi două. Dar în cazul Religiei, alternativa nu există: ca elev, ori îți pui căștile pe urechi și asculți muzică în ora de Religie, ori îți faci temele la alte materii, ori stai pe holurile școlii. Niciuna din aceste alternative nu este propriu-zis educațională și benefică elevilor.
Rata mare de alegere, printre elevi, a Religiei ca disciplină de urmat nu se datorează vreunei pasiuni sau curiozități pentru fenomenul religios. Ci ea provine fie din presiunea părinților sau a direcțiunii, fie din interesul foarte precis al elevului care știe că poate obține cu ușurință o medie de 10 care îi mai mărește media la final de an.
Cât îi privește pe elevi, câștigul lor după treisprezece ani de religie este unul foarte modest, iar aceasta dintr-un motiv destul de simplu: de la 13-14 ani încolo, copilul își pune întrebări și nu se mulțumește cu răspunsurile categorice și definitive. Este o ființă curioasă care are nevoie să exploreze lumea și să se exploreze pe sine, să poată deschide dialoguri cu alte interogații și alte răspunsuri venind din alte discipline. Din nefericire, Religia este predată cel mai adesea ca un set de adevăruri ultime și de valori de necontestat, adică exact opusul a ceea ce înseamnă cunoașterea la vârsta adolescenței, care este orice în afară de vârsta dogmelor.
Pentru a continua să fie ceea ce este, Religia nu poate să se pună pe sine în discuție ca dogmă, ca Adevăr suprem, ca paradigmă ultimă. Ea nu-și poate contesta istoria, făcută din lumini și umbre, din tragedii, arderi pe rug, cuceriri sau convertiri forțate, nu-și poate dezvălui complicitățile cu regimuri criminale, precum regimul legionar sau regimul comunist.
De aceea, nu e un accident că descoperim existența unor profesori-preoți care fac în școală fățiș apologia Mișcării Legionare și a criminalilor ei.
La fel, nu e un accident că, în numele unei credințe (mai mult sau mai puțin profunde sau autentice), considerată ca virtute supremă, unor criminali sau membri ai mișcărilor extremiste li se șterg toate celelalte păcate morale sau legale, așa cum e cazul unora dintre cei considerați „sfinți ai închisorilor”.
Mai departe, tot nu e un accident că în numele unei indecente și simulate credințe, personaje publice din cele mai sinistre ale ultimelor decenii, dovedite pentru corupție, hoție sau imoralitate, au fost luate în brațe și promovate intens de către Biserici.
În sfârșit, de ce ar mai fi atunci un accident că un individ confuz și delirant care se prezintă ca noul Mesia, a cărui lectură a textelor sfinte sau ale cărui convingeri sunt o permanentă bătaie de joc la adresa credinței religioase, este urmat cu fanatism de milioane de oameni care închid ochii și își astupă urechile la orice altceva doar de dragul acestui guru salvator?
Să ne înțelegem: BOR și celelalte biserici recunoscute de statul român au tot dreptul, consacrat prin lege și recunoscut de societate, de a face educație religioasă. Vrem nu vrem, religia este o dimensiune fundamentală a existenței noastre individuale, colective și istorice. Dar felul în care această educație se petrece și locul în care se petrece, durata și actorii ei aduc mari deservicii nu doar religiei în general, ci și relațiilor dintre oameni și societății în ansamblul ei.
Dacă BOR ar avea curajul critic de a-și evalua eșecul educațional, ar putea contribui la o însănătoșire a țesutului social și la o diminuare a fenomenelor de intoleranță, de neîncredere și de ură dintre oameni, pe care le vedem azi la cote alarmante, promovate ipocrit tocmai în numele lui Dumnezeu, uneori chiar de slujitorii lui. Dacă BOR ar accepta ca Religia să fie o opțiune în raport cu alte opțiuni, sunt convins că mai mulți tineri s-ar apropia de religie din curiozitate și pasiune, în loc să fie îndepărtați de ea din cauza felului în care este impusă în școli.
Până atunci, din școală vor continua să iasă tineri cu o educație precară, cu aptitudini sociale debile, cu un simț critic amputat și cu o credință religioasă haotică, ușor de manipulat.”
Eu am deschis de mai multă vreme, sine ira, conversația despre statutul orei de Religie din trunchiul comun preuniversitar, printr-un Gând onest adresat public Patriarhului, făcând pledoaria pentru Educație spirituală de secol XXI (11), proiect căruia, recent, i-am dat și variante de soluții, prezentând o serie de teme semnificative de Educație spirituală, atât pentru gimnaziu, cât și pentru liceu. Ce va fi, va fi. Nu putem spune că nu știm.
Bref, gândul de final.
Oameni buni, nu-i deloc de glumă cu povestea asta a neolegionarismului. Dacă vrem să ne roadă perfid măruntaiele nației – și pe ale fiecăruia dintre noi, în parte – n-avem decât a nu face nimic și a lăsa lucrurile așa cum sunt, în Școală și aiurea. Dar dacă nu facem nimic – în Școală, înainte de orice!... – cred că nu va fi prea departe clipa când ne poate ajunge din urmă blestemul fanatismului nestrunit cu strășnicie din fașă, și când ne vom mușca pumnii și ne vom da cu capul de pereți urlând de durere, retrăind noi, pe viu, ororile vremurilor din anii ‘20-’30-’40 ai veacului trecut, orori sancționate acum de Legea 17 din 2015. Deie Domnul să nu ajungem acolo!...
Timpul va proba.
-----------------------------------------------------------------------------------------------------
(2) https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocument/170057
(3) https://adevarul.ro/blogurile-adevarul/monstrul-romania-neolegionara-2406712.html
(4) https://ro.wikipedia.org/wiki/Fr%C4%83%C8%9Bia_Ortodox%C4%83_(organiza%C8%9Bie)
(6) https://www.youtube.com/watch?v=LPjkEtCzp-Y&t=167s
(7) https://genius.com/Radu-gyr-sfanta-tinerete-legionare-lyrics
(8) https://ro.wikipedia.org/wiki/Iustin_P%C3%A2rvu
(9) https://hiphi.ubbcluj.ro/personal/ciprian_mihali.html
Se încarcă comentariile...
