Istoria, o problemă de securitate națională. Ministrul Educației: „Nu este înțelept să mizăm pe transmiterea elementelor majore despre istoria românilor mai ales în clasa a XII-a“
0La începutul lunii februarie, Ministerul Educației a pus în dezbatere publică noile planuri-cadru pentru învățământul liceal, una dintre cele mai controversate măsuri fiind scoaterea Istoriei de la Real în clasele XI-XII. Și Geografiei îi este menită, se pare, aceeași soartă. Fără îndoială, cele două merg mână-n mână, așa că, eliminarea lor poate duce la o amnezie națională: nu vom ști nici cine suntem și nici unde ne aflăm.
La începutul lunii februarie, Ministerul Educației a pus în dezbatere publică noile planuri-cadru pentru învățământul liceal. Cu alte cuvinte, un document care stabilește orarul elevilor din clasele IX-XII – câte ore, ce discipline (atât comune – trunchi comun, cât și în funcție de specializare). Ultima schimbare majoră a planului-cadru pentru învățământul liceal, aplicabilă la nivel național, a fost aprobată prin Ordinul nr. 3410 din 2009, iar patru ani mai târziu s-a aplicat o schimbare asemănătoare și la ciclul primar. Conform documentului, din trunchiul comun (materiile care asigură cultura generală și contribuie la formarea competențelor-cheie), ponderea materiilor obligatorii scade de la 65% (clasele a IX-a și a X-a) la 35% (clasele a XI-a și a XII-a). Așadar, din cele 15 discipline studiate în prima etapă a liceului, doar nouă vor mai fi studiate și în clasele terminale.
Una dintre cele mai controversate dintre schimbările propuse pentru clasele XI și XII este eliminarea Istoriei de la profilul Real, iar la cel uman, în funcție de specializare, se reduce numărul de ore. De subliniat este faptul că la ambele profiluri vor rămâne obligatorii „Istoria evreilor. Holocaustul“ pentru clasa a XI-a și „Istoria comunismului românesc“ pentru clasa a XII-a. Lucrurile sunt însă foarte neclare pentru că, chiar dacă aceste planuri-cadru sunt puse în dezbatere publică, nu este propusă o reformă completă: cum se va restructura programa? se vor scoate bucăți esențiale din istoria românilor și istoria europeană, care erau parte din curricula pentru ultimele două clase? și dacă da, cum vor fi predate cele două materii recent intrate în programă fără a fi plasate în context? Aceste întrebări au fost puse și o parte considerabilă a lumii academice, facultățile de istorie din țară, Academia Română și mulți oameni din zona culturală au înaintat un memorandum către Ministerul Educației, însoțit, de altfel, și de o petiție online semnată de peste 5.000 de oameni.
Mergem înainte (că înainte era mai bine?)
Cu ocazia alegerilor prezidențiale de la finalul anului trecut, istoria sau, mai degrabă, pseudo-istoria a fost unul dintre subiectele cele mai fierbinți. Discursurile inspirate sau chiar însușite pe de-a întregul din perioada legionară, opiniile revizioniste și promisiunile presărate cu un extremism seducător care încalcă Constituția au fost îmbrățișate cu ușurință de peste două milioane de români. Acest lucru a determinat ca o parte considerabilă din cealaltă tabără a votanților să dea vina pe sistemul de învățământ din ultimii 35 de ani care a lăsat pe plan secund Istoria (cu toate că este materie obligatorie și materie pentru Bacalaureat), permițând informațiilor false sau trunchiate să se rostogolească și să convingă din ce în ce mai mulți tineri. Acest lucru, plasat în contextul multor nemulțumiri pe plan național, dar și internațional – precum numeroase perioade de criză economică, războaie, corupție etc. – a lăsat țara vulnerabilă în fața noilor mișcări extremiste, nostalgiei față de comunism, îmbrățișării unor curente nocive precum negaționismul și revizionismul, acestuia din urmă văzându-i consecințele la vecinii de la graniță, prin războiul declarat de Rusia.
Cu doi ani înainte ca liceenii să se transforme în cetățeni cu drepturi depline, inclusiv de a merge a vot, Istoria este scoasă din programă. În clasa a XI-a, curricula prevede, printre altele, societatea în contextul secolului XX, detalierea despre noile organizații internaționale, precum Uniunea Europeană sau NATO, precum și explicarea unor termeni definitorii noilor structuri statale de după cel de-Al Doilea Război Mondial – pluripartidism, republică, constituție, suveranitate. De unde vor afla noii cetățeni cu drept de vot cât de importante sunt acestea într-o societate democratică? Fără contextul istoric oferit, pentru a determina cauza și efectul, cum se poate dezvolta gândirea critică pentru ca mai apoi declarații (din partea unui candidat pentru funcția de președinte al țării) precum interzicerea partidelor să fie un semnal mare de alarmă? Sau, dimpotrivă, de unde va ști cât de importantă este o viziune pro-occidentală pentru viitorul țării? Luând în calcul și statisticile care ne spun că în clasa a VIII-a majoritatea elevilor optează mai departe pentru profilul real, putem spune că eliminarea Istoriei este o problemă de securitate națională?
Reformarea programei este obligatorie – asta se știe și se cere de mulți ani. Copiii învață după manuale vechi, în care se vorbește abia despre România care își dorește să fie membră UE. De asemenea, subiectivismul este în floare la orice catedră, lucru care nu mereu este ceva rău, căci mulți profesori au venit cu metode inovatoare de predare, care au dat rezultate excepțioanale. Ce facem însă atunci când o materie care prin definiția ei este una subiectivă apare cu o oră pe săptămână până la finalul anilor de școală? În jurul Religiei care apare în programa școlară sunt multe dezbateri și nereguli, fiind implicate instituții precum CCR și CNCD. Faptul că la catedră se află în mare parte preoți sau soții de preoți nu ar fi neapărat o problemă, însă lucrurile se complică atunci când Biserica Ortodoxă Română canoninează oameni dedicați vieții spirituale, dar și ideologiei legionare – un fapt ce s-a întâmplat chiar pe 4 februarie, lucru reclamat de Institutul pentru Studierea Holocaustului. Conform unor sondaje publicate de către Centrul de Jurnalism Independent, liceenii sunt cei mai predispuși să accepte o părere sau o informație care validează ceva ce ei deja știu. Astfel, fără cunoștințe pertinente de Istorie, tinerii aflați la prima votare sunt o țintă ușoară pentru discursul extremei drepte, care profită de preferințele spirituale ale majorității românilor.
Informații false, informații îngropate
Istoria românilor din programa de liceu care aparține trunchiului comun nu se bazează doar pe evenimentele secolului XX, ale căror efecte le simțim din plin. Regăsim o parte extrem de importantă a trecutului nostru, care timp de jumătate de secol a fost îngropată de comuniști: România modernă și regalitatea română. Proiectul-cadru nu ne spune momentan ce se va întâmpla cu ea, o atitudine în tandem cu cea din ultimii 35 de ani care a ignorat, de exemplu, sărbătorirea zilei în care România și-a declarat independența față de Imperiul Otoman (10 mai fiind Ziua Națională a României până la venirea comuniștilor). De asemenea, cum va fi integrată, reformată sau, până la urmă uitată, istoria medievală a românilor, o perioadă folosită din plin de propaganda comunistă în serviciul naționalismului exacerbat? Nu se știe.
În ultimii ani, istoria a început să prindă forme și în mediul online. Răstălmăciri, informații trunchiate sau chiar false, informații neverificate și doar împachetate frumos: asta oferă majoritatea creatorilor de conținut pe rețelele de socializare. Un lucru adesea întâlnit și în lumea presei: clickbaitul merge adesea mână-n mână cu informațiile false sau oferite dintr-o perspectivă subiectivă, neinformată. Un exemplu concret este cazul recent al Coifului de la Coțofenești și al brățărilor dacice, furate dintr-un muzeu din Țările de Jos. Atribuirea clară a originii coifului civilizației dace, plasarea lui într-o perioadă greșită de timp (confuzia cronologică între perioada înainte și după Hristos), promovarea unor imagini din documentare de propagandă comunistă sunt doar câteva dintre gafele care ne fac să ne întrebăm cum vor arăta astfel de știri într-un viitor nu atât de îndepărtat.
Problemele propunerilor noilor planuri-cadru pentru învățământul liceal nu se rezumă doar la scoaterea Istoriei din trunchiul comun al claselor a XI-a și a XII-a. Geografiei îi este menită, se pare, aceeași soartă. Fără îndoială, cele două merg mână-n mână, așa că, eliminarea lor poate duce la o amnezie națională: nu vom ști nici cine suntem și nici unde ne aflăm.
„Nu este înțelept să mizăm pe transmiterea elementelor majore despre istoria românilor mai ales în clasa a XII-a“
Într-un interviu acordat în scris pentru „Weekend Adevărul“, ministrul Educației, Daniel David, spune că își dorește o reformă radicală a predării Istoriei la liceu, bazată pe sfatul experților. Cu toate acestea, el consideră că Istoria predată la clasa a XII-a nu este eficientă căci liceenii nu îi acordă importanță.
„Weekend Adevărul“: În contextul alegerilor de anul trecut, dar și al mișcărilor de extremă dreapta pe plan internțional, scoaterea Istoriei ca materie obligatorie nu pare a fi un impediment la adresa democrației, prin lipsa informațiilor pe care curricula o oferea, și pe care cele două materii care rămân, Istoria evreilor și Istoria comunismului, nu o pot suplini?
Daniel David: Modelul de până acum nu a prevenit fenomenele acestea și nu s-a exprimat în competențe ale absolvenților care să-i protejeze de acestea și de pseudoistorie. Ne trebuie așadar un model nou al istoriei în liceu, atât ca nume de disciplină, coerență și, mai ales, ca programă/conținut (iar apoi ca manuale și formare a profesorilor). Și ca să punctăm corect, Istoria nu este scoasă ca materie obligatorie în general, această rămânând ca materie obligatorie în clasele a IX-a și a X-a pentru toți copiii, iar în clasele a XI-a și a XII-a rămâne obligatorie prin specialitate la profilul umanist și la toți copiii prin cele două forme specifice menționate („Holocaustul“ și „comunismul“). În plus, se pot adăuga ore suplimentare, dacă școala și elevii doresc, la toate specializările din filiera teoretică.
Fără informațiile esențiale, de context, cum credeți că vor fi recepționate informațiile de la cele două materii rămase obligatorii și cum se va mai dezvolta gândirea critică?
Gândirea critică este o temă în sine prinsă obligatoriu în curricula diverselor discipline (ex. filosofie, logică, psihologie) și ar trebui să fie o metodă transversală de educație în toate disciplinele. În plus, așa cum am anunțat, după planul-cadru urmează regândirea conținuturilor/programelor, iar acolo trebuie oferită de specialiști coerență.
Numele este de vină!
Cum se va reformula totuși materia? În clasa a XI-a, de exemplu, elevii învață și despre Uniunea Europeană și secolul XX, iar în clasa a XII-a despre România în contextul parteneriatelor internaționale, UE și NATO. Ce informații va mai avea un tânăr de 18 ani, cu drept la vot, încât să poată hotărî, de exemplu, dacă votează un partid pro-occidental?
Am spus de mai multe ori public că eu, ca profesor de psihologie, cred că nu este înțelept să mizăm pe transmiterea elementelor majore despre istoria românilor mai ales în clasa a XII-a. Asta pentru că elevii de la profilul real și de la filierele tehnologice și vocaționale sunt concentrați deja pe specializare și pe Bacalaureat. Istoria românilor – ca una dintre disciplinele importante în cultura/identitatea națională – trebuie adusă (și) în anii mai mici. În plus, vreau să văd în numele disciplinei „Istoria românilor“ nu un nume general de „istorie“ și să descopăr apoi eventual doar în programe că se abordează tema istoriei românilor. Nu trebuie să ne fie rușine să numim disciplina exact „Istoria românilor“. Și, reamintesc că după planul-cadru urmează regândirea conținuturilor/programelor – care nu vor fi în forma actuală –, iar acolo trebuie oferită coerență de specialiști.
De asemenea, tot în materia de clasele a XI-a și a XII-a se vorbește despre pluralismul politic și despre dictatură. În lipsa acestor informații, credeți că va mai fi un semnal de alarmă atunci când un candidat la prezidențiale spune că va interzice toate partidele?
Vedeți că acest model a funcționat până acum? Despre asta vorbesc când spun că ne trebuie un nou model de a face ca istoria să ajungă în competențele copiilor. Nu va funcționa cu același conținut și cu aceeași distribuire a acestuia în anii de studiu, ci va trebui să avem un alt conținut coerent.
Ca afară, dar în stil românesc
Ați spus că vă doriți să realizați o programă europeană, așa cum este în Vest. Conform unor sondaje realizate de Comisia Europeană în 2023, România este pe ultimul loc la orele de istorie acordate pe săptămână. Sunt țări precum Spania și Franța care au alocat 3-4 ore pe săptămână de istorie la liceu...
În Franța și în Spania, disciplina de istorie vine la pachet cu cea de geografie, iar numărul de ore este la pachet, nu doar pentru istorie. La noi, în profilul teoretic, dacă luați în calcul și orele pe care le poate aloca școala (prin curriculum de specialitate flexibil) și orele oferite de școală pentru alegerea elevului, putem avea în principiu chiar mai multe ore de istorie. În plus, numărul celor 4 ore de istorie (generală și mai specifică) de acum din trunchiul comun este identic cu cel din trunchiul comun de acum doi ani (este drept, atunci toate cele 4 pentru istoria definită mai general, nu specific).
Conform unor sondaje recente realizate de Centrul de Jurnalism Independent, elevii sunt predispuși la a asimila informații, a accepta păreri care le confirmă ceea ce știu deja. Având în vedere că religia rămâne obligatorie și că li se va vorbi despre persoane canonizate de către BOR, despre care sunt informații că au avut înclinații legionare, nu credeți că vor fi mai predispuși la a accepta discursul de extremă dreapta atunci când vor deveni cetățeni cu drepturi depline?
Am inclus ideea ca în programe, la ora de religie, pe lângă aspecte specifice religiei să fie obligatoriu abordate și unități de învățare dedicate eticii-moralei și combaterii extremismului religios.
Credeți că eliminarea Istoriei ca materie obligatorie în clasele a XI-a și a XII-a pentru TC poate avea efecte negative chiar și în viitorul pe termen mediu și îndelungat, viitorii jurnaliști neavând informații de bază pentru o bună gândire critică, plasarea în context și, de exemplu, identificarea unor șabloane în discursul politic?
Modelul de până acum a dat greș și vedem asta în societate. De aceea ne trebuie un model nou. Am primit deja azi (n.r. – 6 februarie) o propunere din partea Academiei Române și a facultăților de profil, care, la prima analiză, vine în întâmpinarea așteptărilor tuturor, inclusiv ale mele.
Se încarcă comentariile...
