Elevii nu mai vor examene bazate pe toceală: „Lăsați-ne să gândim!”

Elevii români învață după manuale vechi de aproape 30 de ani, materiile sunt stufoase, conțin multe informații-balast servite pe repede-nainte, iar toceala este, cu câteva excepții, aproape singura metodă de pregătire înainte de examene. O spune răspicat Asociația elevilor din Constanța, copii care-și doresc o gură de aer proaspăt într-un sistem de învățământ învechit, îngropat în paradigme comuniste și care nu-i pregătește pentru viitor, ci, mai degrabă, îi adâncește și mai mult în trecut. Concret, elevii cer reforma totală a învățământului liceal și regândirea din temelii a examenului de Bacalaureat. 

Elevii cer reforma învățământului liceal. Sursa foto: arhivă

Elevii constănțeni doresc o evaluare a cunoștințelor reale pe care le dețin, și nu a puterii de memorare. „Nu mai vrem Bacalaureat în forma actuală, bazat pe toceală. Încă mai există profesori de limba română care predau la clasă comentarii de șapte pagini, pe care trebuie să le înveți cu tot cu citate, uneori, și pe care trebuie, apoi, să le reproduci pe foaia de examen. Vrem să fim lăsați să gândim liber, nu să primim de-a valma niște informații pe care să fim obligați să le memorăm, iar după ce am ieșit din examen să le uităm pentru totdeauna”, a explicat pentru „Adevărul”, Lorena Drăgușin, preşedinta Asociației elevilor din Constanța. Mai mult, aceasta consideră că materia de la Limba și literatura română „este învechită. Sunt opere de acum două secole în care nu ne regăsim”.  Lorena Drăgușin a dat și un exemplu făcând referire la opera „Alexandru Lăpușneanul”, de Costache Negruzzi, publicată în anul 1840. „Ne dorim opere contemporane. Să simțim că trăim în prezent”, ne-a mai spus eleva. 

Vocea copiilor a stârnit o adevărată furtună în societatea pe care a scindat-o aproape instantaneu. Nu au întârziat să apară reacțiile, vocile, părerile pro și contra. Părinți, profesori, educatori, oameni din sistem cu toții fie au susținut demersul elevilor, fie i-au arătat cu degetul ca pe niște proscriși. Vocea copiilor a fost pentru mulți un duș rece. A uluit. A șocat. A indignant. Iar oamenii au reacționat, mulți dintre ei, agresiv. Cu alte cuvinte, lumea s-a cam iritat. 

Profesoara de Limba română Bianca Bibiruș a comentat pentru „Adevărul” declarația elevilor într-un mod foarte echilibrat, spunând că este normal să existe anumite rețineri în fața unor texte greoaie însă „nu poți să ajungi la literatura modernă și postmodernă fără să știi ce înseamnă literatura veche”. Mai mult, spune dascălul, elevii studiază în prezent și scriitori moderni, într-o măsură mai mică, ce-i drept, dar îi studiază. „Trebuie să cunoaștem istoria literaturii române. Ține de cultura ta generală, până la urmă. Dar, sunt de acord, ar fi nevoie și de mai mulți scriitori contemporani în programă. Însă, o să vă dau, totuși, un exemplu apropos de ce se întâmplă în Marea Britanie: acolo, elevii îl studiază pe Shakespeare unul, dacă nu cumva chiar doi ani. Faptul că elevii români studiază trei, patru opere mai vechi, cu care nu se simt confortabil..dacă e să comparăm situația de la noi cu sistemul britanic..nu văd să fie vreo problemă”, a mai explicat pedagogul. 

Elevii din Constanța s-au plâns că materiile pentru Bacalaureat sunt extrem de stufoase, informațiile prea multe și, câteodată, total inutile. Profesorul de istorie Corneliu Riegler, de la Colegiul Național Bilingv „George Coșbuc” din București, nu este de acord cu o astfel de afirmație și vine cu argumente. „La logică, toată materia pentru Bac poate fi cuprinsă în 15 pagini, la sociologie în 17-18 pagini, la psihologie materia ar putea intra în 25 de pagini, la română și istorie s-ar putea cuantifica undeva la 100 de pagini. Deci, nimic stufos! Dimpotrivă! Vorbim despre cel mai mic volum de informație din istoria Bacalaureatului românesc”.

Elevii vor să învețe despre „acum”, nu despre „atunci”

Copiii vor să învețe despre lumea care îi înconjoară astăzi. Să li se spună „există” și nu „a fost odată”. Copiii vor să învețe despre lucruri care țin pasul cu vremurile, cu viața pe care ei o trăiesc. Într-adevăr, spun multe voci din sistem, ne dorim o școală ca afară, dar educația din România este blocată undeva în timpuri demult apuse. „Acești copii nu au spus niciodată că vor eliminarea Bacalaureatului, ci regândirea paradigmei în care acesta ar trebui să se desfășoare. Copiii nu au cerut eliminarea unei forme de evaluare, cât regândirea acesteia în așa fel încât conținuturile să fie legate de viața noastră de zi cu zi. Multe conținuturi nu mai au relevanță astăzi”, ne-a declarat profesorul de istorie Marcel Bartic. Prof. Corneliu Riegler este însă tranșant: „Elevii nu se mai regăsesc în general cultură, nu numai în istorie și literatură. Caragiale este mai actual ca niciodată. De sensibilitatea lui Eminescu nu ne putem despărți niciodată. Modul în care este conceput în acest moment Bacalaureatul este unul ideal”, a mai ținut să precizeze acesta.

Elevii mai acuză faptul că pe parcursul celor patru ani de liceu informația le este servită cu polonicul, de-a valma, fără a li se oferi timp pentru a o înțelege, procesa și judeca. Elevii nu sunt încurajați să gândească singuri, să pună cap la cap niște idei, să judece critic, să analizeze, să aibă păreri. Copiii, în loc să fie încurajați să se exprime liber, să aibă propriile idei, sunt obligați de sistem să învețe pe dinafară, să tocească, să memoreze ce li se livrează de-a gata. Și ne mai mirăm că suntem pe primul loc în Europa la analfabetism funcțional! 

„Anii de liceu au devenit o alergătură de tocit, de memorat, de învățat fără rost pentru a promova un examen și a dispărut contextul în care îi ajutăm pe copii să și înțeleagă ce învață și de ce trebuie să le învețe. Să ne luăm răgazul să le explicăm ce conexiuni pot face cu viața, cu lumea în care trăiesc. Toate cunoștințele dobândite trebuie să aibă o logică, să-i ajute pe viitor. M-aș fi bucurat să văd mai multă deschidere din partea profesorilor, a societății românești privind maniera în care ne alocăm timp, spațiu, resurse, energie pentru a-i ajuta pe copii să înțeleagă ce învață” a mai precizat profesorul Marcel Bartic. 

Opiniile sunt împărțite, societatea este scindată. „Schimbările care s-au făcut în ultimii ani sub pretextul adaptării au făcut mai mult rău decât bine”, este de părere profesorul Corneliu Riegler. Cât despre plângerile elevilor cu privire la învățatul pe dinafară, profesorul de la „Coșbuc” a precizat că nu crede că vorbim despre un fenomen care să caracterizeze învățământul românesc. „Nu toți copiii învață pe dinafară comentariile la română. Și nici nu ai ce să înveți, căci eseurile de la română sunt eseuri structurate și tu nu ai de unde să știi, dinainte, care va fi structura din acel an al unui eseu. Și, dacă înveți pe dinafară un eseu, e o loterie să se potrivească cu cei vei avea la Bac. Iar învățatul pe dinafară a fost o problemă a oricărui sistem de învățământ. Nu doar din România”, a explicat profesorul Riegler fenomenul. 

Elevii români, cu diplomă de analfabeți funcționali 

Profesoara de limba română Bianca Bibiruș recunoaște, însă, că învățatul pe dinafară este o meteahnă veche impusă dintotdeauna de sistemul de învățământ românesc. „Tocitul, doar pentru a obține o notă mare, este o problemă reală. Și ar putea fi rezolvată dacă examenul ar presupune comentarea unor texte la prima vedere pe baza teoriei învățate în toți anii de liceu. Doar așa am putea evalua competențele reale ale elevilor”, a explicat cum vede ea rezolvarea problemei. Pe de altă parte, mai precizează dascălul, un elev ar trebui să învețe pentru acest examen de maturitate în toți anii de liceu. Iar dacă ar face-o, poate că nu ar mai fi nevoit să tocească în clasa a XII-a comentarii. „Oare chiar trebuie să tocim dacă noi știm deja ce înseamnă curente literare, cum să caracterizăm personajele, ce înseamnă tehnicile narative? Ore elevii care tocesc nu sunt, de fapt, elevii care nici nu știu ce înseamnă realismul?” 

Profesorul Marcel Bartic consideră că asistăm la o cursă nebună pentru obținerea unei diplome și nimic mai mult. Și nu asta ar trebui să însemne Bacalaureatul. Nu asta ar trebui să însemne școala românească. „Pariul pe care îl avem noi ca profesori, de istorie, este de regândi maniera în care le explicăm copiilor aceste conținuturi. Ei nu ar trebui să se rezume doar la memorarea datelor istorice, să învețe pe dinafară o înșiruire seacă, cronologică. Trebuie, mai degrabă, să-i ajutăm pe copii să-și formeze niște competențe. Iar Bacalaureatul asta ar trebui să facă. Nu e suficient să cunoști niște informații, trebuie să știi să și faci ceva cu ele”. 

În acest context, prof. Corneliu Riegler a mai punctat un aspect: „Elevii nu înțeleg limba română. Copiii mă întreabă la clasa a XII-a cuvinte banale. Ei citesc bine, dar nu înțeleg ce citesc”. De ce suntem o țară de analfabeți funcționali? Vina este, spune dascălul, a clasei politice: „asta s-a dorit de către guvernanții noștri. O spun cu tristețe: ei nu-și doresc niște oameni cu adevărat educați, ei își doresc niște indivizi pe care să-i manipuleze cât mai ușor”.

Ce este de făcut? Cum să răspundem unor copii care ne roagă, efectiv, să-i lăsăm să învețe ca în secolul 21? „Hai să-i obișnuim pe copii să gândească. Nu memorarea unor conținuturi va rezolva problema analfabetismului funcțional. Hai să le dezvoltăm gândirea critică asupra unor personalități istorice. E o greșeală pe care o facem de multe ori: prezentăm niște personalități istorice puse pe soclu, intangibile. Nu ai voie să spui nimic despre ei. Cum este și la Limba română. Dar de ce nu ai avea voie să spui ceva despre Eminescu? Asta ar trebui să facem: să-i încurajăm pe copii să-și dezvolte spiritul critic, argumentat”, mai este de părere dascălul. 

Prof. Bianca Bibiruș este de aceeași părere și completează spunând că da, copiii au nevoie să fie învățați cum să gândească și da, sistemul de învățământ liceal ar trebui regândit. „Este vorba despre o schimbare de paradigmă, de cum sunt văzute și percepute lucrurile la nivel de sistem. Pe a aduce o schimbare, avem nevoie de politici educaționale noi, moderne, actuale. Pentru a oferi copiilor evaluarea pe care și-o doresc totul ar trebui schimbat în modul în care funcționează învățământul românesc”, mai spune profesoara.  

Bacalaureatul este, prin urmare, doar vârful aisbergului, cireașa amară de pe tort. O regândire a acestui examen de maturitate este strâns legată de o regândire a programei, a modului în care sunt predate materiile, a modului în care sunt evaluați elevii la clasă. Vorbim despre o întreagă reformă care, dacă ar fi dorită, și-ar produce efectele peste ani. 

Cum se dă Bacalaureatul în alte state europene 

În Franța, Bacalaureatul este de trei feluri: general, tehnologic și profesional. 40% din nota finală vine în urma unei evaluări continue, iar 60% vine din cinci examene: unul la franceză, scris și oral, susținut la sfârșitul primului an, și alte patru, susținute în ultimul an. Acestea constau în două probe scrise la cursurile de specialitate,  o probă scrisă la filosofie și o probă orală, care are la bază prezentarea unui proiect pregătit de elev, potrivit scoala9.ro. 

În Germania, examenul de Bacalaureat se numește Abitur. Acesta se dă în ultimul an de școală, la patru sau cinci materii, în funcție de cursurile de bază și avansate urmate. Cursurile avansate se aleg în ultimii doi ani de liceu și sunt în număr de două sau trei, urmând să se facă intensiv, cinci ore pe săptămână. În ultimul an, elevii își mai aleg două subiecte, unul pentru scris și unul pentru oral.

În Italia, Bacalaureatul se numește Maturità și este compus din două probe scrise și una orală. Prima probă este la  limba italiană, iar elevii au de ales dintre șapte subiecte diferite cu trei sarcini de lucru: analiza textului, un text argumentativ și un subiect de actualitate. Această probă durează șase ore. A doua probă se dă în funcție de ramura fiecărui liceu. Interviul constituie ultima fază a examenului Maturità. Durează 20 de minute, timp în care comisia îi va prezenta elevului un proiect, o imagine sau un text, iar el va trebui să înceapă o discuție pentru a demonstra cunoștințele dobândite.

În Spania, Bacalaureatul durează doi ani. Vorbim despre o succesiune de probe pe care elevii le susțin în ultimii doi ani de liceu. Acest examen are o pondere de doar 40% din nota finală, ceea ce contează mai mult sunt rezultatele din cei doi ani de liceu - 60%. Examenele obligatorii sunt la matematică, limba spaniolă, engleză și istoria Spaniei, iar cu acestea se poate obține nota maximă, 10. Însă, dacă vor, elevii pot obține nota 14. Pentru asta, trebuie să dea examene suplimentare pe baza profilului studiat. Unele universități cer această notă.

În Finlanda, Bacalaureatul se dă la cel puțin 5 materii, iar dacă elevii nu au reușit să obțină nota de trecere la una dintre ele, îl mai pot da încă de trei ori. Disciplina obligatorie la Bacalaureatul din Finlanda este Limba și literatura maternă, adică finlandeza sau suedeza, ambele limbi naționale. Pe lângă această materie, elevii trebuie să mai dea examenul la matematică, ce de-a doua limbă națională, o limbă modernă și încă o materie din domeniul realului. În plus, candidatul poate alege să mai dea unul sau mai multe examene, în cazul în care universitatea la care vrea să meargă după liceu îi cere asta.