Cum a ajuns directoarea unei școli de la sat să obțină o rată de abandon zero. „Toți elevii vin acum la ore”
0Într-o țară care se află pe primul loc în Europa la abandon școlar, o directoare de la sat a reușit un miracol: i-a convins pe toți elevii să vină, zi de zi, la ore. Care este secretul? Prezența la clasă este premiată cu excursii, numelele copiilor este trecut la panoul de onoare, iar părinții primesc acasă scrisori de felicitare. Profesoara are, însă, și alte planuri prin care încearcă să-i atragă pe copii către studiu.
Delia Petran are 45 de ani și este profesoară de Limba română. Locuiește în Zalău, județul Sălaj, însă, zi de zi, face naveta la școala generală din localitatea Dobrin, unde este și dascăl, iar de șapte ani și directoare. Aproape 40 de kilometri străbate dus-întors, în fiecare dimineață, dar nu se plânge. Dimpotrivă. „Plec de acasă cu mașina personală în jur de ora 07.00. În jumătate de oră sunt la școală. Încerc să nu întârzii, chiar dacă vin din oraș. Ce exemplu le-aș mai da eu atunci copiilor?”, își începe povestea dascălul. „Am lucrat 10 ani ca profesor la oraș, dar nu m-aș mai întoarce acolo. Deși, recunosc, mi-a fost greu la început, am descoperit aici o lume pe care mi-am dorit din tot sufletul s-o schimb”, ne-a mărturisit dascălul.
Și a reușit imposibilul: în doar câțiva ani, a redus rata abandonului școlar de la 20% la zero. Este o adevărată realizare, mai ales că vorbim despre 120 de copii care provin, cei mai mulți dintre ei, din medii defavorizate. „Când am venit aici, am găsit copii care nu aveau deloc încredere în ei, cu o stimă de sine foarte scăzută, debusolați, triști, copii închiși în ei și necăjiți. Cei mai mulți provin din familii modeste, monoparentale, unii sunt luați în plasament, alții au o situație materială precară, mulți primesc ajutoare sociale, au părinții plecați în străinătate și sunt crescuți de bunici. Am vrut să fac ceva pentru ei. Să le fie bine și frumos în viață”, continuă profesoara.
Iar munca femeii a fost una titanică și s-a întins pe mai mulți ani. Directoarea a implementat primul proiect pe vremea când era doar profesoară în școală. În 2013 a obținut fonduri pentru dotarea unității de învățământ cu calculatoare. Tot atunci a înființat și o revistă a școlii. „Banii au fost folosiți și pentru organizarea de excursii pentru copii”. A fost primul pas și începutul a ceea ce urma să fie o poveste cu final fericit. „Mi-am dat seama că acești copii merită o educație mai bună, profesori care să fie aproape de ei, care să-i încurajeze, să-i îndrume, să-i susțină”.
Cât despre rata abandonului școlar, aici a fost durerea cea mai mare a profesoarei. Între timp, devenise directoare și visa la momentul în care toți copiii înscriși la școală vor fi și în bănci. „Până acum vreo doi ani, am avut doi, chiar trei elevi pe care i-am pierdut pe drum. Au abandonat școala. Prin 2022 am găsit o fetiță pe câmp. Păzea animalele. Avea în jur de 10, 11 ani și nu fusese niciodată la școală. Am vorbit cu părinții, am înscris copilul în clasa pregătitoare. A venit până în clasa a doua apoi a renunțat”, își amintește cu regret dascălul. Un alt caz este cel al unui băiat care a fost înscris la școală la 11 ani. „Nu știa să scrie, să citească, să socotească. Când a intrat în clasa a cincea avea deja 16 ani. Mi-a spus că nu vrea să mai continue. L-am pierdut și pe el”. Atunci a fost momentul în care profesoara a știut că trebuie acționat urgent. „Și am început gândesc planuri și strategii care să-i țină pe ceilalți în școală”.
Delia Petran a urmat cursurile de formare și perfecționare ale Academiei de leadership și management școlar, organizată de Asociația „Valori în Educație”. S-a inspirat din cazurile cu care se confruntau alți dascăli, a preluat din ideile managerilor de companii care au ținut traininguri. „Am colaborat cu instituții care se ocupă de educație, am învățat noi practici și metode de predare, strategii de succes pe care le-am implementat apoi și la noi în școală. Am intrat în programul „Școala încrederii”, unde am cunoscut oameni de business, numeroși traineri de la care am învățat foarte multe”.
Profesorul, de la simplu dascăl, la cel mai bun prieten
Dascălul a încercat să creeze o relație sănătoasă, cum spune ea, între profesori, părinți și elevi. „ Copiii să vină cu drag la școală, iar profesorii cu drag la muncă. Dacă vii cu drag, poți face lucruri extraordinare. Dacă, dimpotrivă, te afli în permanență sub presiune, în stres, dacă simți, ca adult, că ai tot timpul un „Big Brother” în spate, nu vei obține rezultate. Când lucrezi degajat, liniștit, cu încrederea că orice greșeală este, de fapt, un pas înainte în procesul tău de învățare și de perfecționare, atunci știi că la final totul va fi bine”.
În mica școala din comuna Dobrin s-a format o adevărată familie. 18 dascăli au grijă ca elevii să simtă că și ei contează. Că părerea lor este băgată în seamă. Că vocea lor este ascultată. „Suntem o echipă. Bucuria mea cea mai mare asta e. Că am reușit să creăm niște relații sănătoase între adulți în primul rând. Căci, copiii fac ce văd la oamenii mari. Sunt oglinda noastră. Dacă profesorii lor au niște relații sănătoase, o direcție comună, atunci și copiii se aliniază la aceste valori. Și tragem toți la aceeași căruță”, ne-a mărturist femeia.
Delia Petran a încercat să transforme în ochii copiilor imaginea pe care o aveau în general despre profesor, iar cu timpul, acel om din spatele catedrei a devenit pentru ei nu numai dascăl, ci și un prieten. „Există o comunicare continuă între profesori și copii, o colaborare foarte bună. Și unii și alții au fost încurajați să vorbească, să se apropie. Elevii trebuie să se simtă în siguranță la școală. Mă refer la o siguranță, evident, fizică, dar și una emoțională. Este foarte important cum ne raportăm la copii. Ei sunt ca o foaie albă, nescrisă. Important este ce desenăm noi, ca adulți, pe acea hârtie imaculată. Unii desenează bine, alții mai puțin bine”.
Delia Petran este de părere că atâta vreme cât copiii învață într-un mediu sănătos, sunt înconjurați de oameni empatici, deschiși dialogului, care le oferă ajutor și îi susțin, atunci școala se transformă într-un tărâm magic, unde totul este posibil, unde visele prind aripi, iar viitorul, dintr-o dată, nu mai pare atât de sumbru. „Acesta a fost primul pas: să-i facem pe copii să prindă încredere în noi, apoi în ei înșiși, să vină la școală pentru că-și doresc, s-o facă cu plăcere, să se bucure de tot ce le oferim”.
Prezența la ore, premiată cu excursii
Profesoara a mers însă și mai departe. A gândit un sistem de recompense pentru copiii fără absențe nemotivate. Și funcționează de minune! „Încercăm să-i motivăm să vină la școală. La sfârșitul fiecărui modul, cei care nu au absențe primesc un premiu: pleacă în excursie, li se pune fotografia la panoul școlii cu mesajul „AȘA DA”, merg la film, primesc distincția „Bravo, ai stil”.
Copii își țin singuri evidența absențelor. Fiecare și le notează pe o listă care ajunge apoi la liderul clasei. Acesta o dă mai departe, iar la final se dă lupta cea mare: clasa cu cele mai puține absențe primește premiul mult râvnit. „Mai au, de exemplu, posibilitatea de a mânca o prăjitură împreună cu directorul școlii, îi duc uneori cu mașina de la școală acasă…avem tot felul de mici surprize, dar care pentru ei sunt sunt mari bucurii. Iar asta îi încurajează să vină și mâine la școală, să învețe, să fie și mai buni”.
Mai mult, spune dascălul, și părinții au fost implicați în educația copiilor. „Atunci când copilul are rezultate bune, când a făcut ceva pentru care merită să fie lăudat, părinții primesc din partea diriginților scrisori de felicitare. Mai mult, uneori îi chemăm la școală pentru a le spune ce copii minunați au. Nu le vine să creadă. Mulți încep să plângă”.
Excursiile, biletele la film sau la teatru, micile surprize sunt finanțate, în general, de sponsori. „Am găsit sponsori din afară, însă sunt și profesori la noi în școală care-și doresc să contribuie. Ceea ce mi se pare incredibil!”, a mai spus, mândră, directoarea. Recent, unul dintre dascăli le-a cumpărat „premianților” burgeri.
Și iată cum, încet, încet visul profesoarei a prins contur. Însă, acum, își dorește și mai mult. „I-am întrebat pe copii ce nevoi au, cum ar trebui să fie școala lor. Mi-au spus că ar vrea să aibă un mini-teren de baschet unde să bată mingea. Și m-am pus pe treabă. O parte din bani ne-au fost deja donați. O altă parte o vom obține de la minister, prin Programul național pentru reducerea abandonului școlar. Avem nevoie de pământ să nivelăm terenul, apoi turnăm o placă de beton și cumpărăm un coș de baschet. Cam 20.000 de euro ne costă”.
Și mai are profesoara un of: vrea să introducă în școală programul „Masă sănătoasă”. „Sunt convinsă că o masă caldă i-ar atrage pe copii și mai mult la școală. Aș vrea să-i țin chiar și după program o oră, două ca să-și facă temele sub îndrumarea unui dascăl”.
Educație anti bullying
Dascălul a gândit o metodă prin care rezolvă eficient și micile conflicte care mai apar între copii. „Conflictele sunt rezolvate printr-o întâlnire separată cu fiecare copil în parte. Comunicarea este esențială. Avem câteva întrebări pentru copii dar nu de genul cine a început primulsau cine e vinovat. Îi întrebăm ce s-a întâmplat, cum s-au simțit în acel moment, cum cred că s-a simțit celălalt copil implicat în conflict, cine a fost afectat în toată această poveste, cum cred ei că trebuie să procedeze pentru a nu mai trece prin aceleași sentimente”, a mai explicat dascălul. „Însă această discuție o purtăm când copiii sunt pregătiți să vorbească deschis și sincer. Uneori îmi spun că sunt supărați și vorbim în pauza viitoare. Este în regulă”.
Cât despre ședințele cu părinții, și acestea au loc individual. „La o dată stabilită de comun acod avem o întâlnire cu părinții și copilul.
Profesoara Delia Petran ne-a mărturisit că este conștientă de faptul că nu va putea obține obține rezultate academice cu acești copii. „Dar încercăm să-i pregătim pentru viață, să aibă o meserie. Cei mai buni elevi din țară pleacă în străinătate. Hai să vedem cum îi ajutăm pe cei rămași acasă”, mai spune dascălul.
Se încarcă comentariile...
