De ce e şcoala online o misiune aproape imposibilă în sistemul din România

Jumătate dintre profesorii spun că, în şcolile unde predau, elevi nu pot participa la educaţia online din cauza lipsei accesului la internet

Profesorii şi elevii spun că prima săptămână de şcoală a fost sub zodia haosului. Şi de parcă nu era suficient, în multe locuri profesorii refuză să predea online pe motiv că pot fi înregistraţi şi li se încalcă drepturile de autor

Pentru 34% dintre cadrele didactice, prima săptămână de şcoală a însemnat multe situaţii neprevăzute sau dificile, în timp ce alţi 11% dintre reprezentanţii şcolilor susţin că începutul şcolii a fost haotic. Elevii au resimţit aproximativ aceleaşi percepţii cu privire la începerea şcolii,

respectiv 24% dintre cei care au răspuns chestionarului s-au confruntat cu situaţii neaşteptate, iar 16% consideră că această săptămână a fost „un haos”.

Acestea sunt concluziile unui studiu efectuat de Fundaţia Agenţia de Dezvoltare Comunitară „Împreună”, la care respondenţi au fost 782 de elevi (clasele V-XII) şi 207 cadre didactice. Cercetarea mai arată că, cel puţin în prima săptămână de şcoală, procesul educaţional s-a petrecut într-un procent de 50% în sistem hibrid, cel în care jumătate dintre elevi sunt în clasă, iar cealaltă jumătate se află acasă, în sistem online. Varianta hibridă a fost cea în care s-au aflat şi 68% dintre profesorii respondenţi. Proporţia elevilor şi a cadrelor didactice care au fost în totalitate în sistem online este destul de mică, respectiv 10% dintre elevi şi 4% dintre cadre didactice.

Acest mod de lucru a fost, totuşi, puternic influenţat de lipsa infrastructurii digitale în şcoli. Concret, cadrele didactice au remarcat în proporţie de 55% că, în şcolile unde predau, elevi nu pot participa la educaţia online din cauza lipsei accesului la internet. Elevii consideră că pentru colegii care nu au acces la şcoala online ar trebui achiziţionate terminale digitale individuale cu conexiune la internet, se mai arată în cercetare.

Conform chestionarului, în general, măsurile de distanţare s-au respectat la cursuri ţinute fizic în clase, regula cel mai dificil de suportat fiind cea de purtare a măştii pe întreaga perioadă de stat în şcoală.

Profesorii care refuză să predea online, taxaţi

Iar în tot acest timp, primele săptămâni de şcoală au scos la iveală şi o categorie specială de dascăli: cei care refuză să predea online. „Există reclamaţii repetate ale părinţilor că nu se fac orele online în scenariul roşu sau hibrid, unde unii copii sunt în clasă, alţii acasă”, susţin oficiali ai Ministerului Educaţiei. 

„Unii spun că nu au infrastructura necesară şi nu vor să o folosească pe cea de acasă, unii pur şi simplu nu vor să intre. Alţii spun că nu vor, pentru că nu au cum să gestioneze şi elevii din sala de clasă, şi elevii care sunt online. Şi mai sunt cei care nu vor pe motiv că în online pot fi înregistraţi şi li se încalcă drepturile de autor”, a declarat liceanul Rareş Voicu, preşedintele Consiliului Naţional al Elevilor. În acest context complex, Inspectoratul Şcolar al Municipiului Bucureşti a avertizat că profesorii care refuză să îşi ţină cursurile online riscă sancţiuni care pot ajunge până la desfacerea contractului de muncă. Prim-ministrul Ludovic Orban a fost şi mai tranşant şi a declarat că nu poate accepta că sunt cadre didactice care refuză să predea online acolo unde scenariul impune această modalitate şi că acest refuz este echivalent cu refuzul de a-şi exercita profesia. „Nu pot accepta ideea că sunt cadre didactice care refuză să îşi exercite profesia, chiar misiunea, un profesor care nu face lecţii online, acolo unde e necesar asta, dacă din zece ore face doar şase, pentru patru nu trebuie plătit. Dacă refuză să predea online, nu mai are ce căuta în sistemul de educaţie. Un profesor trebuie să se adapteze, jobul lui e să transmită informaţii, trebuie să fie un model, dar are obligaţia să se adapteze la modalitatea de transmitere a acestor cunoştinţe”, a precizat premierul.

Există şi dascăli fără competenţe digitale

Expert în Educaţie, Ştefan Vlaston a admis pentru „Adevărul” că există şi profesori care nu se prea pricep să folosească echipamentele de comunicaţii. „Sunt profesori în vârstă, foarte valoroşi din punct de vedere profesional, dar care au competenţe digitate care se rezumă la citirea unui e-mail. Este oarecum normal să nu se descurce pe platformele de predare mai ales că Ministerul Educaţiei nu a făcut nimic pentru pregătirea lor, cu toate că era timp berechet. Apoi, este prăvăzut chiar în lege că predarea unei lecţii în clasă implică şi chestiuni de proprietate intelectuală, şi dascălii se pot opune să fie filmaţi, şi o parte chiar o fac. Pe de altă parte, echipamentele IT din şcoli sunt în general slabe calitativ. Ce poate înţelege un copil dintr-o lecţie online când are imagini transmise de o cameră web de acum zece ani, care are o claritate a imaginii care îl face să nu distingă ce scrie la tablă?”, susţine Ştefan Vlaston. 

Metodologia învăţământului online a venit prea târziu

În plus, expertul susţine că Ministerul Educaţiei a avut mult timp la dispoziţie, dar nu a pus cu adevărat la punct un ansamblu de reguli pentru predarea online. „Metodologia în care este prevăzută predarea online a fost publicată cu doar două zile înaintea începerii anului şcolar şi este cel puţin superficială. Concret, cu 48 de ore înainte de începerea cursurilor, în document se arăta că şcolile sunt obligate să facă «evaluarea capacităţii de a desfăşura activitatea didactică prin intermediul internetului». Mai mult, tot în 48 de ore şcolile trebuiau să asigure resursele «pentru familiarizarea cadrelor didactice cu aplicaţii, platforme şi alte resurse educaţionale, respectiv oferte de seminare online, cursuri online, tutoriale video».

Metodologia în care este prevăzută predarea online a fost publicată cu doar două zile înaintea începerii anului şcolar. Stefan Vlaston expert în Educaţie 

Repet, toate aceste activităţi pregătitoare ar fi trebuit să se desfăşoare de sâmbătă până luni! În opinia mea, aceste pregătiri durează luni întregi. Se ştia contextul adus de pandemie încă din martie, când s-a introdus starea de urgenţă. Metodologia aceasta trebuia să apară în mai sau iunie, cel târziu, pentru a putea fi aplicată în şcoli. Mai mult, o astfel de activitate pe scară largă, în premieră la noi, trebuia experimentată, înainte de a căpăta suportul unei metodologii. S-au făcut experimente? Cu ce rezultate? Este inacceptabilă superficialitatea cu care a fost tratată începerea şcolilor şi învăţământul online anul acesta, iar ce va urma va fi un dezastru pentru elevi”, a precizat Ştefan Vlaston.

E uşor să te plângi că nu ţi s-a făcut pregătire

La rândul lui, Sorin Cîmpeanu, fost ministru al Educaţiei, a declarat pentu „Adevărul” că în această situaţie s-a ajuns din cauza lipsei de reacţie a autorităţilor, dar şi în urma unei slabe iniţiative a unor profesori. „Trăim vremuri complicate, iar predarea online este cu totul altă treabă faţă de orele ţinute efectiv în clasă.

Dascălii cu vocaţie s-au pus deja la punct singuri cu particularităţile şcolii online pentru că instrumente sunt destule. Sorin Cîmpeanu fost ministru al Educaţiei

Pregătirea dascălilor trebuia să se facă pe îndelete pentru că timp exista, dar nu s-a prea întreprins nimic în acest sens. Pe altă parte, cel mai uşor e să te plângi. «Nu m-a pregătit nimeni!». Dascălii cu vocaţie s-au pus deja la punct singuri cu particularităţile şcolii online pentru că instrumente sunt destule şi gratuite”, a precizat Sorin Cîmpeanu. 

Dotarea IT, sublimă, dar lipseşte cu desăvârşire

Conform unui specialist IT consultat de „Adevărul”, suportul logistic al sistemului de învăţământ este la pământ. Concret, 5.582 de şcoli nu au legătură la internet, iar conform Institutului Român pentru Evaluare şi Strategie, 32% dintre copiii înscrişi în învăţământul preuniversitar din România nu au acces la un dispozitiv dedicat pentru şcoala online, adică 903.870 de elevi, un număr de 3,6 ori mai mare decât cel din cea mai recentă evaluare a Ministerul Educaţiei şi Cercetării. Mai mult, majoritatea şcolilor, chiar şi cele din Capitală, au legături la internet dedicate uzului casic. „Aceste routere de internet suportă un trafic normal, cel al unei familii. În momentul în care mai mulţi profesori folosesc acele platforme de predare care au şi flux video, traficul este paralizat. În concluzie, degeaba sunt aceste routere în şcoli, că nu oferă prea mare sprijin. Ar fi fost necesare routere şi legături la internet de trafic mare care sunt destul de costisitoare”, a precizat specialistul.