Exclusiv Daniel David, la Interviurile Adevărul: ,,Nu am ceva cu profesorii, am ceva cu analfabetismul funcțional"
0Analfabetismul funcțional este principala problemă a sistemului, susține ministrul Educației, Daniel David, prezent la Interviurile „Adevărul”. Oficialul a abordat și tensiunile cu profesorii și sindicatele, reformele afectate de măsurile de austeritate, dar și dificultățile semnalate de elevi și studenți – de la orarele încărcate până la nemulțumirile legate de condițiile din școli.
,,Când produci 50% analfabetism funcțional, orice mi s-ar spune, sistemul nu este în regulă "
Adevărul: Ați preluat mandatul în decembrie 2024. A trecut aproape un an de atunci. Cum ați găsit educația în acel moment și ce credeți că s-a schimbat?
Daniel David: Am preluat mandatul după multe ore de gândire. Și, vă spun sincer, l-am preluat pentru că țara era într-o situație complicată, era o situație de criză politică, dacă vă amintiți - oamenii au tendința să uite - dar noi nu aveam instituția prezidențială, cea mai înaltă instituție, așezată în această țară. Erau polarizări sociale, era o situație complicată. Și atunci am fost invitat să preiau portofoliul, să mă asigur că acest sistem bine fundamentat într-o societate funcționează și nu se blochează în acele situații complicate.
Sigur că în primul mandat am făcut și un diagnostic al sistemului, ca să pot propune reforme pentru viitor, fără să am în minte ideea că eu trebuie să le implementez. Fiindcă, vă spun sincer, în minte am venit ca ministru până în luna mai, când s-ar fi încheiat alegerile prezidențiale, eu având totuși activitatea de cercetare, studenții, universitatea la Cluj.
După acel raport, formularea ar putea să fie așa: un sistem cu lumini și umbre. Lumini frumoase, dar și multe umbre foarte întunecate. Un sistem care este totuși în general neperformant. Când produci 50% analfabetism funcțional, orice mi s-ar spune și la oricâte lumini mă uit, sistemul nu este în regulă. Și un sistem greu sustenabil, inclusiv financiar, cum am descoperit în al doilea mandat. Asta s-a întâmplat în prima jumătate a acestui mandat.
A urmat a doua jumătate, când dintr-o criză politică am trecut în una bugetară și dintr-un potențial ministru al reformelor m-am transformat mai degrabă într-un ministru al austerității, care avea un obiectiv cheie: să avem salariile și bursele acoperite până la sfârșitul anului. Acum asta nu înseamnă că reformele s-au anulat, planurile pentru reforma planurilor cadru contină, modificarea evaluărilor în clasele a II-a, a IV-a, a VI-a a avut loc. S-au întâmplat foarte multe în zona învățământului superior, în zona cercetării. Am demarat evaluarea unităților de Cercetare, Dezvoltare , Inovare (CDI), 18 sunt în prima fază. Doar că, este drept, în spațiul public ce se vede mai degrabă sunt măsurile fiscal-bugetare.
Ca să vă răspund pe scurt la întrebare: un sistem care are nevoie de reforme. Dar reforme paradigmatice. Adică e un sistem care s-a dezvoltat cu niște paradigme pe care le avem din anii '90, cu rădăcini chiar în perioada comunistă. Ne-am dezolvtat cât am putut noi în acest sistem, numai că pentru lumea modernă această educație nu mai funcționează. Noi trebuie să schimbăm paradigme, nu să ne dezvoltăm în paradigmele existente. Asta este, cred, și problema pe care o vedem acum în sistem, pentru că oamenii se așteaptă la schimbări în paradigme. Mulți colegi mai supărați din preuniversitar îmi spun că eu fiind din zona universitară nu înțeleg sistemul preuniversitar, iar eu încerc să le spun că îl înțeleg foarte bine, dar nu sunt de acord cu el. Nu funcționează în paradigmele corecte. Când produci 50% analfabetism funcțional, - chiar dacă ai profesori de excepție, chiar dacă ai olimpici, reprezintă totuși cazuri rare față de întregul sistem - nu mai putem funcționa așa, pentru că punem la risc țara.
Noi de peste un deceniu cel puțin, eu cred că mai mult, dar de peste un deceniu măsurăm acest lucru, aducem în societatea prea mulți tineri cu analfabetism funcțional, vulnerabili la manipulare, la teorii conspiraționiste, și după ne mirăm că țara nu funcționează și că nu se modernizează.
Că tot vorbeați despre lumini și umbre, este aceasta cea mai mare umbră a sistemului de învățământ românesc? Faptul că producem atât de mulți elevi analfabeți funcțional?
Da, dacă ar trebui să aleg una doar, aș spune analfabetismul funcțional. Este o plagă pentru sistemul nostru educațional, pune la risc țara, ne pune securitatea națională la risc. Sunt analize la nivel internațional, analfabetismul funcțional este văzut de foarte mulți ca un potențial virus mortal pentru democrație și civilizație. Pentru că în zona aceasta prind foarte bine teoriile conspirației, abordările extremiste care lovesc în democrație și în ce am creat prin știință de-a lungul ultimelor sute de ani. Și acesta este un risc major.
Orele remediale din învățământul primar, mecanisme împotriva analfabetismului funcțional
Și ce am putea face în direcția asta, în așa fel încât elevii să înțeleagă ce învață la școală, nu doar să memoreze mecanic?
Sunt multe lucruri pe care, apropo, le-am început, deși nu se văd. Pentru că lumea, și inclusiv eu, am avut mintea și discursul public în primul rând mai degrabă legat de măsurile fiscal-bugetare. Dar trebuie făcute două lucruri.
Unu, nu poți intra într-o logică de a corecta, în primul rând trebuie să te asiguri că actul educațional funcționează bine, pentru că analfabetismul funcțional rezultă din faptul că nu faci bine școala. Și atunci hai să ne asigurăm că actul educațional funcționează bine. Iar aici, ce am apucat să fac în aceste 10 luni: am inițiat reforma planurilor cadru la nivelul învățământului liceal (un lucru foarte important, suntem în urmă cu vreo 20 de ani aici; sper să intre din anul școlar 2026-2027), am încercat să aduc tehnologii moderne în școli, să pregătim profesorii în pedagogie digitală, adică să-i legăm de noua revoluție digitală prin care trece întreaga planetă.
Pe măsură ce dezvoți procesul educațional, vii și ataci direct și analfabetismul funcțional. Iar aici cred că sunt câteva contribuții importante pe care dacă le implementăm bine și ne ținem de ele câțiva ani, vom vedea efecte pozitive cam în patru-cinci ani. Și anume: la nivelul învățământului primar, ca urmare a măsurilor fiscal-bugetare, am crescut norma de predare cu două ore, dar acele ore le-am dus focalizat pe învățarea remedială. Adică: vei lucra cu acei copii care au deja competentențele pentru a le consolida, să nu le uite ușor; vei lucra cu acei copii care ar trebui să aibă competențele, dar nu le au, pentru a și le forma, fiindcă nu și le-au format în procesul obișnuit; vei lucra cu copiii pentru a-și dezvolta competențele pentru performanță și, foarte important, să le folosească în viața de zi cu zi, că atunci o să vină și cu plăcere la școală.
Cred că este o contribuție importantă, alături de reforma, care a fost făcută cu mulți ani în urmă, legată de clasa pregătitoare. cele două cred că o să ne pregătească mult mai bine copiii pentru a intra la nivelul învățământului gimnazial.
,,Măsurile fiscal-bugetare ne-au salvat salariile și bursele până la sfârșitul anului"
Dar dacă avem învățători nemulțumiți că trebuie să facă aceste ore remediale, vor preda cu drag, în așa fel încât să înțeleagă copiii?
Este o schimbare, eu nu mă aștept ca efectele să apară acum. Oamenii sunt nemulțumiți fiindcă au trebuit să treacă prin aceste măsuri fiscal-bugetare - care totuși, spun a doua sau a treia oară, ne-au salvat salariile și bursele până la sfârșitul anului - dar sunt convins că totuși, fiind un mecanism de sistem, nu un proiect pe care îl ai pe un an sau doi...
Știu că profesorii, așa cum sunt ei, unii mai nemulțumiți, alții mai cârcotași pe alocuri au o etică a datoriei, totuși. Gândiți-vă că, cu toate măsurile fiscal-bugetare care au produs un deranj mare în viața multora, noi totuși am început școala la timp, am început-o bine, am dus examenele de Bacalaureat, de Evaluare Națională, definitivatul. Sigur, nu menulțumirile care se vedeau în zona școlii. Așa că mă aștept ca acest program să funcționeze din ce în ce mai bine în următorii ani.
Și, ca să închei cu partea remedială, la nivel gimnazial și la nivel liceal, avem acea reglamentare că 25% din timpul alocat pentru fiecare disciplină acel procent să fie focalizat tot pe învățare remedială. Și atunci, aceste demersuri sunt atacuri directe pe analfabetismul funcțional, iar în evaluările, cum spuneam din glasa a II-a, a IV-a și a VI-a, vom prinde între itemii pe care îi folosim și itemi în logica PISA. Adică nu doar itemi de Știință sau de Matematică, vor fi și acei itemi legați de programă, dar și cum folosești acele cunoștințe în situații de viață, de zi cu zi. Pentru că, vedeți, noi ne trezim că nu ne pregătim copiii să dobândească competențe și în logica PISA, adică să le folosească în viața cotidiană, îi aruncăm direct în clasa a IX-a la testarea PISA și ne mirăm că ieșim pe ultimele locuri. Bun, întrebarea este, cine i-a învățat pe acei copii să folosească competențele în logica PISA? Aproape nimeni sau foarte puțini, nu vreau să spun câ deloc, dar nu am avut o misiune în acest sens: copiii să dobândească competențe și utilizarea lor în viața de zi cu zi. Avem acum acest lucru.
Ce vor aduce nou planurile cadru alternative
Vorbeam mai devreme despre planurile cadru pentru liceu, care ar trebui să intre în vigoare din 2026. Am observat acolo un opțional foarte interesant: Autoreglarea Psihologică. De ce acest opțional?
Fiind psiholog, eu știu că aceste planuri cadru, sigur, se adresează a adolescenților care, psihologic, se află într-o situație în care au dificultățo să-și controleze impulsurile, au tendința să-și asume comportamente de risc. În această perioadă explodează de obicei comportamentele de risc, uneori în zona negativă, inclusiv consumul de diverse substanțe, comportamente mai agresive și așa mai departe. Și atunci am venit cu o astfel de propunere în ajutorul lor. Sigur că este un opțional. Poți să-l alegi sau poți să nu-l alegi. Dar e acolo. Dacă doresc, o să-l vadă și îl pot alege.
Dar, legat de planurile cadru, aș mai spune un lucru. Țineți minte că a fost o... îi spunem acum, după câteva luni, dezbatere, dar au fost controverse serioase pe alocuri în primăvară, când am vorbit despre planurile cadru. Și au trebuit să țin un echilibru între știință și religie, pe de-o parte, discipline legate de cultura națională și discipline legate de pregătirea pentru viață. Și oarecum fiecare se consideră mai importantă decât cealaltă parte și încercau să-și maximizeze numărul de discipline, numărul de ore. Bun, până la urmă cred că am găsit o variantă acceptabilă. Și le-am spus celor care totuși erau nemulțumiți cu această variantă acceptabilă că le mai dau o variantă și avem planurile alternative. În sensul că dacă nu ești mulțumit, nu știu, cu numărul de ore de Istorie sau cu numărul de ore de Matematică, te rog, la nivelul școlii să implementezi -sigur, vorbești cu directorul, Consiliului de Administrație și implementați Planul Cadru Alternativ.
Planul Cadru Alternativ este un plan, eu îl cunosc din logica americană, dar există și în alte țări europene. Vine și spune doar că: ai aceste materii obligatorii, așa numitul trunchi comun. Aceste materii trebuie să le facă toți copiii, pentru că fac parte din pregătirea de bază și devin materii pentru bacalaureat. Dar pe lângă acele materii de bază, celelalte sute de ore pe care le ai în fiecare an nu le mai reglementează ministrul. Tu, la nivelul școlii, stabilești ce materii dorești să pui și câte ore vrei să le dai. Așa că, dacă cineva este într-o specializare de, nu știu, Matematică -Informatică, s-ar putea să considere că, în specializarea respectivă, ei doresc, la nivelul liceului, să accenteze componenta de Informatică -fiindcă au mulți profesori de informatică, au infrastructură informatică avansată - și atunci sunt de Mate-Info, dar cu accent pe Info și spui tu orele legate de această, dacă vreți, supraspecializare. Pe acea specializare de Mate-Info, un alt liceu poate să spună că ,,noi vrem să investim în Matematică, fiindcă avem niște profesori foarte buni, avem olimpicii, am pregătit pentru concursuri naționale".
Și planurile cadrul alternative permit acest lucru. Cred că este, iarăși vedeți, una dintre schimbările majore despre care n-am prea avut ocazia să vorbim, alunecând direct în criza fiscal-bugetară. Dar se întâmplă și știu că sunt mulți directori de școli, m-am întâlnit cu ei -am avut diverse vizite în țară și în ultimele săptămâni - și știu că sunt mulți care doresc să-și personalizeze școala, ca să spun așa, prin planurile cadrul alternative.
,,Nu am nimic cu profesorii, am o problemă cu modul în care funcționează sistemul"
Și apropo de criza fiscal-bugetară, pentru că trebuie să vorbim și despre acest subiect, spuneați mai devreme că sunt profesori din preuniversitar care spun că dumneavoastră nu înțelegeți acest învățământ. Mai mult sunt și profesori care spun că aveți ceva cu profesorii. Și am să vă întreb dacă este așa. Sau cum le răspundeți?
Ce să am cu profesorii? Eu sunt profesor, am rude în preuniversitar, adică... Am o problemă cu modul în care funcționează sistemul. Este inacceptabil și le spun tuturor celor care se uită la noi și îi rog să vină alături de mine, să nu se pună în cealaltă parte, câ nu avem ce apăra. Când ai 50% analfabetism funcțional, noi trebuie să stăm de aceeași parte a luptei și să confruntăm analfabetismul funcțional. Nu poți să ai un sistem public care să aibă un astfel de rezultat sau un astfel de output. Nu se poate. Cine vrea să stea de cealaltă parte și să apere acel lucru, sigur că o să se afle pe o poziție diferită de cea pe care sunt eu. Dar și acolo, eu respect pozițiile diferite, doar că asta nu înseamnă că sunt de acord cu ele.
Dar credeți că e asta o mentalitate tipic românească: când sunt implementate anumite măsuri care nu-ți convin să le iei ca pe un atac la persoană?
Da, cred. Cred mai ales că, repet, pentru mine interesul este să am profesori bine plătiți, să am profesori mulțumiți și fericiți. Ce ministru dorește să aibă elevi sau profesori supărați? Doar că trebuie să ne uităm cu toții la sistemul în care funcționăm și să-l vedem așa cum este. Și haide să fim parte din soluție, nu parte din problemă. Și repet, eu accept pozițiile diferite, le înțeleg foarte bine, dar nu sunt de acord cu ele. Iar asta nu înseamnă că nu-mi pasă de profesori sau că am ceva cu profesorii. Nu, am ceva cu analfabetismul funcțional, fiindcă ne pune toți la risc și țara noastră este pusă la risc. Cu asta am o problemă.
,,Cred că dacă cineva ar fi trebuit să ceară demisii în sistemul ăsta preuniversitar, uitându-mă la performanța lui, poate că cel mai îndrituit aș fi fost eu"
Mâine va fi un protest în fața Guvernului. Sunt mai multe sindicate, inclusiv din Educație, și spunea Marius Nistor (președintele Sindicatului Spiru Haret) că are de gând să declanșeze greva generală în cazul în care nu se va renunța la măsurile de austeritate sau dacă nu vă veți da dumneavoastră demisia.
Eu cred că, sigur, sindicatele au misiunea lor de a protesta și fac bine, fiindcă aduc în discuții probleme, presează pentru anumite probleme și așa mai departe. Cred însă, și o spun sincer, că sindicatele din învățământ au făcut două mari greșeli în această perioadă. O greșeală se leagă de modul în care au protestat. Adică supărările sunt de înțeles, este absolut normal ca un sindicat să protesteze, numai că modul în care s-a protestat, conținuturile spuse în diverse proteste nu au arătat societății o imagine a profesorului așa cum ar trebui să fie. Și ne-am făcut rău cu asta. Pentru că cei care nu sunt profesori, nu sunt din sistemul nostru, se uită și nu-ți place să vezi oameni care, nu știu, uneori folosesc cuvinte prea dure pentru rolul de profesor în spațiu public, ca după aceea să meargă în fața copiilor să predea. Deci cred că modalitatea n-a fost în regulă. Așa cred eu.
Și doi, cred că s-au grăbit să ceară demisii. S-au grăbit să ceară demisia ministrului, adică a mea, ei știind că aceste măsuri nu sunt măsuri luate de ministru, ci sunt măsuri luate într-o coaliție, în care ministrul nu face decât să le implementeze. Doi, au extins foarte repede discuția legată de demisii de la ministru, la guvern și la premier. L-au adus și pe președinte în discuție. Cred că astea sunt atitudini pentru mișcări sindicale mai vechi. Nu cred că sunt pentru vremurile noastre. Repet, asta neînsemnând că eu nu înțeleg faptul că au dreptul să protesteze și că încearcă să obțină anumite lucruri. Dar eu cred că cele două aspecte pe care le-am menționat aici au fost greșeli.
Și, așa cum am spus și liderilor de sindicat și în spațiul public: dacă plecarea mea ar fi rezolvat problema fiscal-bugetară, nu la nivel național, că noi suntem totuși un sistem care afectăm întreaga țară, ci măcar în zona educației, cu bucurie mi-aș fi dat demisia demult. Ori în plus, tot în spațiu public am spus că un ministru nu este pus de sindicate și nu pleacă când doresc sindicatele. Un ministru pleacă când dorește Parlamentul, prin moțiune de cenzură, când dorește premierul sau când crede el că dacă pleacă ajută sistemul într-un fel sau altul. Deci prea repede am ajuns să vorbim despre demisii în loc să ne uităm la soluții. Cred că dacă cineva ar fi trebuit să ceară demisii în sistemul ăsta preuniversitar, uitându-mă la performanța lui, poate că cel mai îndrituit aș fi fost eu. Că eu totuși mă ocup de sistemul preuniversitar de câteva luni. Alții sunt de câțiva ani în diverse poziții de putere și de influență și sistemul din preuniversitar a ajuns așa cum îl vedem.
Nu cred că demisiile în această situație rezolvă ceva. Eu încerc să creez parteneriate chiar pe elemente de nemulțumire pentru a găsi soluții.
Credeți că, din punct de vedere uman, ați putea ajunge undeva la mijloc, la înțelegere? Nu cu sindicatele, ci cu dascălul de la catedră care merge în fiecare zi în fața elevilor.
Eu cred că înțelegerea respectivă există. Încă o dată vă spun, dincolo de ce declară liderii de sindicat - și, repet, este rolul lor să facă acest lucru - școala funcționează, profesorii sunt la școală. Copiii sunt primiți la școală, orele se derulează. Deci eu cred că sistemul a înțeles prin ce situație a trecut țara, la ce risc am fost cu toții supuși și că e momentul să construim pentru viitor.
,,Toate aceste măsuri fiscal-bugetare, eu nu le-am văzut ca reforme, le-am văzut ca măsuri pentru a ne salva salariile și bursele"
S-a discutat mult despre norma de predare, despre creșterea normei de predare. Inclusiv directorii de școală spun, potrivit unei cercetări recente, făcută de Asociația Comunitatea pentru Excelență în Management Școlar, că se simt epuizați, nu se simt apreciați și că îi afectează norma didactică de cel puțin 10 ore pe săptămână. Pe de altă parte, spunea premierul Ilie Bolojan că directorii de școală, înainte să fie introdusă această normă, apelau la plata cu ora. Avem niște date în acest sens?
Avem date, dar iarăși, dacă vreți să le pomenesc, dar nu ca să accentuez ceva. Da, într-adevăr, erau unii directori care se degrevau de normă și după aceea luau plata cu ora, în proporție de poate 70% dintre directori. Dar, probabil că așa cum a fost atunci nu este regulă, monitorizăm, eu totdeauna am spus, toate aceste măsuri fiscal-bugetare, eu nu le-am văzut ca reforme, le-am văzut ca măsuri pentru a ne salva salariile și bursele. Și foarte multe sunt puse cu caracter temporar. Le monitorizăm și vom vedea ce trebuie să modificăm. Deocamdată au avut un rol toate. Salariile și bursele noastre, până la sfârșitul anului, sunt asigurate. Ăsta este motivul pentru care am pornit prin țară, să stau de vorbă cu directorii. Sigur, nu o să mă pot întâlni cu toți, că avem peste 5.700 de unități școlare cu personalitate juridică, dar încerc să mă întâlnesc cu cât mai mulți în centre urbane mai mari, în care pot să vină și cei din zona urbanului mic, din zona rurală, pentru că noi va trebui, prin PNRR, să avem o metodologie pentru concursurile de director și trebuie să avem această metodologie până anul viitor, în august. (...) Iar dacă lucrurile merg bine, în urma acestor discuții, aș vrea să avem o metodologie pe care să o punem în dezbatere publică spre sfârșitul acestui an. Să o adoptăm la începutul anului viitor și să facem concursurile în prima jumătate a anului, ca din toamnă să începem cu noi directori.
Iar în acest proces, da, le-am spus tuturor că sunt dispus să analizăm, să vedem ce facem cu degrevarea. Cât de mult îi afectează? Cum ar fi rezonabil să o facem? Dacă mai este rezonabil, cum a fost înainte, să te degrevezi de 8 ore și să le iei la plata cu ora. Sigur, mie mi se pare că asta nu este rezonabil. Dar toate discuțiile sunt pe masă pentru a găsi o soluție cât mai bună, mai ales că, repet, ne trebuie o nouă metodologie, avem concursuri anul viitor și noi ne-am cam stabilizat fiscal-bugetar în educație. Noi am făcut ce trebuie să facem, e momentul să creștem. Și asta poate să fie o schimbare în sens de reformă, nu o nouă măsură fiscal-bugetară.
Deblocarea posturilor, reanalizarea plății cu ora și bursele studenților, principalele priorități pe termen scurt
La ce măsură ați renunța prima oară, dacă ar permite situația financiară?
Vă spun care sunt prioritățile principale pe termen scurt, mediu și lung. Pe termen scurt, deblocarea posturilor. Noi acum avem posturile, nu noi, toată țara, avem posturile, angajările blocate. Este foarte important să deblocăm concursurile și sper să obțin acest lucru de la începutul anului. Plata cu ora în zona preuniversitară trebuie să fie reanalizată. Fiindcă, vă spun, modalitatea de calcul a fost una relativ corectă. Cum era înainte, salariul se raporta nu la 8 ore, de exemplu, de lucru pe zi, ci numai la orele de predare, ceea ce nu era corect. Prin noul calcul, salariul se raporta la timpul de lucru pe zi, la 8 ore. Doar că salariul, nefiind foarte mare în zona preuniversitară, când faci această raportare, valoarea plății cu ora nu mai este foarte motivantă, nu mai este foarte stimulativă pentru profesor și va trebui să găsim o formulă, în condițiile în care, repet, stabilizarea fiscal-bugetară rezistă, ține, pentru a corecta acest lucru. Și am mai spus și premierului că o altă prioritate este legată de bursele studenților, poate și cele de performanță în zona elevilor, în care bugetul de stat va trebui să fie combinat cu fonduri europene, fiindcă nu vom avea resurse, cel puțin anul viitor, să punem din bugetul de stat diferența. Dar am început discuțiile cu Ministerul Fondurilor Europene ca să orientăm o parte din fondurile europene spre această categorie de burse. Cam astea sunt preocupările pe termen scurt. Tot aici suntem atenți la comasările pe care le-am făcut. Cred că comasările au trebuit făcute și vor trebui făcute și mai multe comasări, pentru că sistemul nostru este un sistem fragmentat. OECD-ul ne spune de an de zile acest lucru. Dar recunosc în același timp că s-a făcut pe alocuri pe repede înainte, iulie ca să putem începe în septembrie. Suntem atenți la comasările făcute să vedem unde s-ar putea ca lucrurile să nu funcționeze bine pentru a le corecta pentru anul școlar viitor.
Pe termen mediu, va fi foarte importantă situația în care vom discuta despre noua grillă de salarizare unitară, în care va fi important să avem toți actorii din sistem de aceeași parte a baricadei, ca promisiunea făcută de ani de zile educației să fie respectată, și anume: salariul pentru profesorul debutant și pentru asistent în zona universitară să înceapă de la salariul mediu brut pe economie și de acolo după aceea să gândim pe grade, pe vechime celelalte niveluri de salarizare.
Iar pe termen lung este important să convingem factorul politic că bugetul educației și al cercetării la pachet este deja gata să asimileze resurse financiare pentru a le folosi eficient. Și aici am propus factorului politic acel ,,Pact pentru Educație și Cercetare", un pact pentru un deceniu al educației și cercetării, cu trei puncte simple. Primul punct: în fiecare an, bugetul educației și al cercetării să fie mai mare decât în anul precedent. Vedeți că n-am spus cu cât, fiindcă trebuie să fie realist. Nu știi situații de criză. Poți să spui 6%, dar spunem 6% de 20 și ceva de ani și n-am reușit să facem acel lucru. Dar dacă gândim mai rațional și spunem ,,în fiecare an, timp de 10 ani, mai mare decât în anul precedent", sunt convins că în 5, 6, 7 ani ne apropiem și de acel 6% sau 15% din bugetul general consolidat pe cheltuieli, cum discutăm acum, și 1% în zona de cercetare.
Al doilea element din pact, să ținem cât mai mult împreună cele două autorități, Educația și Cercetarea, fiindcă noi vorbim de o societate bazată pe cunoaștere, ori asta implică și generarea cunoașterii prin cercetare și diseminarea prin educație.
Și al treilea punct se referea la faptul că orice măsură mare trebuie să se încadreze în repere OECD sau și sau, sigur, ale Uniunii Europene (s-ar putea să fie nevoit uneori să ieși din ele, dar atunci ieși public și spui de ce ai ieșit, cum ai fost pus în situația respectivă și cum vei corecta acest lucru). Dacă noi reușim, sau dacă reușesc cele trei puncte, timp de 10 ani, o să vedeți că alta va fi fața educației. Dar asta, sigur, pe termen lung. Să știți că la primele discuții factorul politic pare interesat să susțină acest lucru.
,,Mă uit în Statele Unite, mă uit în alte țări, în care profesorii nu sunt atât de hiperspecializați ca la noi"
Să ne întorcem puțin la norma didactică. Mai sunt plângeri din partea profesorilor, care spun că pentru a ajunge la acea normă de 20 de ore trebuie să predea și alte materii. Aveți la cunoștință astfel de cazuri?
Sigur, dar este o situație un pic... Într-un fel mă bucur că avem discuția asta. Pentru că măsurile fiscal-bugetare n-au introdus acest fenomen. Trebuie să știe toți cei care se uită la noi că aceste măsuri există în sistemul educațional de ani de zile. Doar că nimeni nu vorbea despre aceste mecanisme. Adică, de ani de zile, în mediul rural profesorii puteau să-și completeze până la 50% din normă (dacă ai avut 20 de ore, să spunem 10 ore) cu discipline din orice arie curriculară. Orice arie curriculară. Adică dacă ești profesor de Matematică, nu-ți completezi numai cu discipline de Științe, ci și cu Științe Socio-umane. Exista acest mecanism de an de zile, fiindcă nu aveai profesori pentru a duce învățământul rural. Acest fenomen există și acum și n-a fost impus de măsurile fiscal-bugetare.
Și în mediul urban aveam acest mecanism, doar că era gândit în felul următor, nu până la 50%, cred că în jur de o treime, 33%, și nu din orice arie curriculară, ci numai din același domeniu. Adică, nu știu, dacă ai Fizică, să poți să iei și Chimie sau să poți să iei și Biologie. Dacă ai, nu știu, Istorie, să poți să iei și din zona Științelor Umaniste, Științelor Socio-umane. Deci aceste mecanisme existau. Singurul lucru care a venit în plus a fost că am extins aceste mecanisme vechi și la nivel de liceu, doar în mediul rural, doar în proporție de 25% și doar pentru aceeași arie curriculară, tocmai pentru a nu-i pune pe oameni să-și fragmenteze normele și să caute nu știu câte școli, că știm că în mediul rural e mai greu să construiești o normă.
Când îi aud pe cei care sunt foarte critici la aceste demersuri, eu am o altă viziune. Eu mă uit ce se întâmplă în Finlanda, mă uit în Statele Unite, mă uit în alte țări, în care profesorii nu sunt atât de hiperspecializați ca la noi. Adică acolo este absolut normal să ai un profesor care predă Știință. E absolut normal să ai profesori care predau Științe Sociale, diverse științe sociale. Noi cumva am dus această hiperspecializare nu doar la liceu, vrem să o ducem până la gimnaziu. Am încercat acest lucru, vi se pare că a fost de succes, arată bine sistemul nostru preuniversitar? Eu cred că nu. Și atunci, eu mai degrabă încurajez această extindere, dar sigur, nu sălbatică, ci în zone de legătură curriculară. Ăsta este și motivul pentru care voi încuraja în continuare în universități să se dezvolte licența didactică în duble specializări. Să am Istorie-Geografie, de exemplu. Ca profesor de Istorie poate preda și Geografie și invers. Fiindcă eu cred că așa trebuie făcută școala, cel puțin în învățământul preuniversitar. Nu ducem hiper-specializările prea repede. Poți să gândești la nivel de liceu, Mate-info, Științe, în care să ai oameni care sunt mult mai specializați ca profesori. Dacă vrei să duci la nivel de gimnaziu, nu cred că e regulă.
Ca să specificăm, este vorba despre aceeași arie, da? Adică profesorul de Matematică nu poate preda Sociologie, să zicem.
Așa văd eu lucrurile. Dar în mediul rural am avut, avem și cred că încă vom avea și varianta pe care ați spus-o dumneavoastră, varianta de care cred că trebuie să scăpăm cumva, doar că va fi foarte greu cât timp noi vrem să păstrăm în mediul rural școli cu puțini copii. Că și aici trebuie să ne hotărăm. Dacă noi avem această filozofie că vrem să ținem școala în mediul rural, și poate să fie o filozofie corectă, atunci te aștepți că în diverse comune ai școli cu puțini copii, n-ai cum să faci norme suficiente pentru titulari care să fie pe specialitate și vei avea profesori care vor preda nu doar din ariaa lor curriculară, cum aș susține eu, ci vor lua și din afara ariei curiculare. Dar nu este o inovație de acum, e o chestie care funcționează în România de ani de zile. Și să știți, asta vreau să vă mai spun, nu funcționează doar în România. Funcționează în Suedia, în Franța, în Irlanda. Adică aceste mecanisme în care ieși din zona de specialitate, fie curriculară, fie chiar extracurriculară, sunt mecanisme care funcționează în toată Europa. Este drept că acolo profesorii sunt pregătiți totuși altfel. Adică sunt și pregătiți să predea și sunt formați să predea arii curiculare mai largi. Deci nu trebuie să ne temem de acest fenomen, fiindcă n-o să-l putem controla mai ales dacă dorim, cum spuneam, învățământ în mediul rural. Doar că trebuie să venim din zona universitară și din zona de reconversie profesională să-i ajutăm pe profesori să poată să intre în această logică. Că decât să mergi să predai la patru sau cinci școli, mai bine rămâi într-una sau două, îți extinzi specialitatea - de preferat în aceeași arie curiculară -și noi să venim în întâmpinarea lor ajutându-i.
,,Copiii n-ar trebui să aibă teme mai mult de două ore, e reglementat din 2016"
Să trecem acum la elevi și la problemele acestora. Vorbeam mai devreme despre epuizarea în cazul directorilor de școală. Ei bine, sunt mulți părinți care spun că și copiii ajung la epuizare, ajung la burn out, din cauza faptului că stau la școală 5, 6, 7 ore, apoi acasă au teme alte câteva ore și astfel ajung la un program mai încărcat decât al unui adult care lucrează cu normă întreagă. Ajung să lucreze mai mult de 40 de ore pe săptămână. Ce putem face în acest caz?
Trebuie să ne hotărâm ce vrem să facem și aici. Pe mine singurul lucru care mă apără în această perioadă, sau pe orice ministru - căci de fapt, că totdeauna, deja când devii politician, automat tot ce spui e pus din start sub semnul întrebării, nu mai ai credibilitatea din start - pe mine mă protejează doar faptul că spun adevărul.
Și aici trebuie să ne hotărâm, pentru că dacă te uiți pe anul școlar - și la nivel de gimnaziu, și la nivel de liceu, și la nivel de învățământ primar - noi avem un număr de ore mai mic decât media OECD-ului. Deci copiii din celelalte țări europene sau ale OECD-ului, mulți copiii, au mai multe ore pe parcursul anului școlar decât copiii noștri. Cum ajungem noi, având mai puține ore pe parcursul anului școlar, să avem o încărcătură atât de mare pe parcursul zilei? Prin faptul că avem mai multe săptămâni de vacanță. Și atunci va trebui să ne hotărâm. Vom dori să păstrăm aceste săptămâni de vacanță? Și așa avem ore mai puține. Noi, în mod normal, ar trebui să creștem. Sigur, nu se pune problema și nu vreau să preia cineva că ministrul are în minte să crească numărul de ore. Nu am așa ceva în plan. Doar că spun, în mod normal, fiind sub media Unii Europene și a OECD-ului, te-ai gândi că ar trebui să crești numărul de ore. Doar că având multe săptămâni de vacanță, vă dați seama că încărcătura pe săptămână ar fi și mai mare. Deci trebuie să ne hotărâm ce vrem. Noi nu avem un număr de ore atât de mare pe parcursul unui an școlar. Avem pe parcursul unei săptămâni sau pe parcursul unei zile, pentru că avem multe săptămâni de vacanță. Ăsta-i adevărul.
Și apoi mai apare un fenomen. Deși avem reglementat - și aici unii profesori au fost supărați pe mine, dar iarăși într-o manieră gratuită, pentru că eu nici n-am știut că ei nu știu - noi avem reglementat de prin 2016 timpul pe care un copil ar trebui să-l aloce pentru temele pentru acasă. Este o oră la nivelul învățământului primar, două ore la gimnaziu, două ore la nivelul învățământului liceal. Și-am apucat să spun asta într-un anumit context. Copiii n-ar trebui să aibă teme mai mult de două ore. Nici la gimnaziu, nici la liceu și nu mai mult de o oră în zona învățământului primar. Evident că mi-am dat seama că unii colegi profesori din preuniveraitar nu știau acest lucru. Li se părea că eu vin să reglementez acest lucru acum, deși este reglementat din 2016. Și atunci dacă am conștientiza aceste reglementări și le-am implementa, cu cred că ar fi un lucru bun pentru toți. Copiii n-ar fi atât de încărcați sub aspect educațional. Iar pentru profesori, mulți ar înțelege că uneori <<less is more>>. Adică a face mai puțin sub aspect de conținut poate să însemne mai bine, dacă face acel conținut sub aspectul calității. Adică e mai bine să știu ceva mai puțin, dar bine, decât să predau multe lucruri pe care copilul le uită și ajunge în zona de analfabetism funcțional.
Să spunem că în învățământul primar este mai ușor pentru că există învățătoarea/ învățătorul care știe câte teme a dat în fiecare zi și se poate încadra în acea oră.
Eu cred că a trebuit să fie o cultură la nivelul școlii, adică ar trebui toată lumea să știe că temele ar trebui să fie în jur de două ore.
Și cum o convingem pe doamna de Mate să țină cont că au elevii teme și la Română?
Dacă devine o cultură de acest tip. De aceea ai un diriginte care poate să monitorizeze acest lucru, să vorbeasă cu colegii profesori care predau la clasa lui, astfel încât să se armonizeze în timp. N-ai ce face altfel. Până la urmă, este o reglementare. Depinde de noi să o implementăm bine și, repet, eu cred că toți am avea de câștigat. Și elevii, eu cred că și-ar face cu mai mult drag o temă mai scurtă decât să-i dai nu știu câte teme pe care nu și le face sau și le face cu supărare și cu nemulțumire și cu frustrare.
Fără reîntoarcerea la burse pentru toți elevii care au media mai mare de 9,50
Credeți că, în cazul în care situația financiară o va permite, s-ar putea reveni la acel sistem cu burse de merit pentru toți elevii cu media peste 9,50?
Eu cred că, vă spun sincer, cred că acel sistem a fost defect. Eu vreau bani pentru copii și vreau bani pentru educație. Dar vreau ca banii să susțină educația și nu să o condiționeze și să o pervertească. Adică la școală vii pentru că este un sistem obligatoriu, vii și înveți pentru că îți place. Și sigur, pentru cei care au performanțe bune, vii cu bursă și cu bani, cât mai mulți. Și sigur, voi face eforturile să aduc bani în sistem, dar nu în varianta pe care am avut-o. Era normal să dai bursă de merit, cum am dat între 2023-2024, la medii de 5 și 6? Nu vă supărați, nu e sănătos. După aceea am făcut niște modificări și a explodat numărul de medii de 9.50.
Dar nu cred că cei cu 5 și 6 au ajuns la media 9.50.
Nu, dar au ajuns ceilalți de la 8 probabil. Și dacă ar fi ajuns numai prin efort propriu, mai că m-aș bucura, dar mă îndoiesc că n-a fost și o contribuție în sistemul de notare, dincolo de performanța copilului. Deci, banii trebuie să fie pe dotări, pe a crea un mediu în care copilul să vină cu plăcere la școală. Banii trebuie să vină pentru a-i recompensa pe cei care obțin performanță. Dar nu să dai bursele pentru a veni la școală, nu să le dai pentru a învăța, că asta pervertește esența educației.
În zona burselor sociale, da, acolo n-am afectat nimic. Pentru că e foarte important să avem copiii care vin la școală. Iar în zona mediilor defavorizate, mulți copiii nu vin la școală că n-au resurse. Deci, altfel spus, sistemul de bursă, așa cum l-am avut înainte, eu nu-l susțin. Mai mulți bani în sistem pentru bursă, da, asta susțin, dar în alt format. Formatul pe care l-am propus mai degrabă eu.
La 15% din clasa?
15% pentru merit. Ajunsesem în anul școlar 2024-2025, în unele clase, să ia bursă de merit 80-85% dintre copii. De ce? Fiindcă toți aveau peste 9,50. Iarăși, e foarte bine să găsim alte mecanisme de susținere, dar să nu îi spui totuși bursă de merit. Anulăm esența a ceea ce înseamnă aceste concepte.
Și că spuneați de bursele sociale, ce putem face pe lângă aceste burse să aducem copiii din medii defavorizate la școală, să nu abandoneze?
Bursele sunt importante, să știți. Masa caldă este un alt mecanism important, uite la care țin. Aș vrea mai mulți bani pentru masa caldă, să-l extind, mai ales în zonele defavorizate, zona rurală. Mulți copiii vin de multe ori la școală pentru masa aia caldă, dar odată ce au venit la școală, sunt prinsi ba de un laborator de informatică, ba de o tablă inteligentă, ba socializează cu ceilalți copii și rămân și încep să vină la școală. Deci avem ce face cu banii în sistemul de educație, inclusiv pe a preveni abandonul școlar.
,,Decizia în privința biletelor de tren pentru studenți nu este la mine"
În ceea ce privește studenții, vorbeați mai devreme despre burse, dar există acolo și o altă nemulțumire: cu privire la transport, la acea reducere CFR, care înainte era de 90% pentru orice rută din țară, acum este doar pentru ruta dintre universitate și localitatea de proveniență.
Știu, asta este o discuție care nu ține doar de Ministerul Educației, studenții știu asta. Este o discuție la pachet cu Ministerul Transporturilor și la nivel de guvern. I-am spus că îi susțin în demersul lor, doar că decizia nu este doar la mine.
Tot apropo de studenți, avem din păcate cea mai mică rată din Uniunea Europeană cu privire la absolvenții de studii superioare și spuneați noastră în raportul pe care l-ați întocmit că 40% renunță încă din primul an de licență. Care credeți că sunt cauzele și ce putem face?
Cred că sunt mai multe cauze. Sunt cauze care țin de orientare în carieră, nu știau exact ce înseamnă specializarea respectivă. Să știți că foarte mulți pornesc cu mai multe specializări la început și își dau seama că nu duc două și rămân cu una singură, dar ei sunt socotiți în procentul acela de 40%. Cred că sunt și probleme sociale. Da, cred că sunt mai mulți factori. Am menționat trei, dar probabil că sunt și alții. Ce pot să facă universitățile? Eu am inițiat acest program național de prevenire a abandonului universitar într-o logică de oglindă cu PNRAS-ul din preuniversitar, doar că n-am avut foarte multe resurse financiare pentru el. Adică l-am creat ca mecanism, dar tocmai când trebuia să duc resurse financiare, am intrat în griza fiscal-bugetară. Acolo vreau să duc o parte din fondurile europene pentru a-i susține pe studenți ca o compensare pe reducerea fondurii de burse. Sper să reușesc acest lucru.
Cât de curând credeți că o să ieșim din zona aceasta de austeritate? Care sunt speranțele?
În Educație, eu mă aștept anul viitor la câteva modificări. Deblocarea posturilor, reanaliza valoarii plății cu ora, bursele studenților la pachet cu obținerea acestor fonduri europene. Pe termen mediu, mediu înseamnă probabil după, să se discute legea salarizării unitare, să pornim de la nivelul pe care l-a menționat înainte, pentru debutanți și pentru asistentul universitar. Eu sunt optimist, pentru că noi am făcut ce trebuia să facem. Nu doar că ne-am salvat salariile și bursele, suntem credibili pentru a ne dezvolta și a crește în următorii ani. Nu mai văd - sau n-aș vrea să văd - tăieri sau modificări fiscal-bugetare în zona Educației și în zona Cercetării.
Despre problema ghiozdanelor mult prea grele: ,,Îi încurajez pe învățători să caute soluții. (...)Să-și imagineze că-s copiii lor care trebuie să care greutatea respectivă în fiecare zi"
Ducem acum discuția într-o altă zonă, dar este cumva un evergreen al școlii românești, greutatea ghiozdanelor. Ce facem? Pentru că, pe lângă manuale, caietul de teme, caietul pentru clasă, elevii au de multe ori și auxiliare. Deși școala este în teorie gratuită, aceste auxiliare se cumpără. Ce credeți? Sunt utile, nu sunt utile?
Eu cred că sunt utile, doar că ar trebui gândit un mecanism prin care, vorba dumneavoastră, să nu încărcăm copilul. Nu văd de ce unele nu pot fi păstrate la școală. Trebuie să găsești mecanisme. Știu că e greu, nu ai spațiu, dar trebuie găsite mecanisme prin care să ai un dulăpior acolo, în care să-și ține lucrurile, să nu le care în fiecare zi de la școală acasă. Până la urmă, ține de organizarea unității școlare. Nu poate să vină ministru din cabinet să reglamenteze lucrurile. Acum asta ar mai trebui, imaginați-vă cum ar fi să mai vin cu un ordine de ministru să spun, deși unii mi-au mai sugerat acest lucru, ce greutate se dă în funcție de nivelul de vârstă. Și așa sunt atâtea lucruri pe care profesorii le descoperă acum și care irită. N-aș mai face încă așa ceva. Dar eu iarăși sunt convins că învățătorii sunt și ei conștienți că este o problemă și îi încurajez să caute soluții, să-și imagineze că-s copiii lor care trebuie să care greutatea respectivă în fiecare zi.
,,Aproape toate manualele sunt digitale, sunt accesibile online"
S-ar putea trece și la manuale digitale?
Da. Eu vreau să vă spun că aproape toate manualele sunt digitale, sunt accesibile online. Multă lume spune, sigur, sunt puse sub formă de PDF. Când am auzit asta, câteva săptămâni, în fiecare zi, intru și mai verific manuale. Nu sunt PDF-uri. Unele sunt interactive. Adică ai diverse exerciții, unele au și înregistrări audio. Îi încurajez pe toți să verifice și variantele online ale manualelor, fiindcă sunt foarte interesante.
Și pentru că ne apropiem de sfârșit, vreau să vă întreb despre kendama. Este acum un fenomen în școli un joc japonez. Inspectoratul din Gorj le-a interzis elevilor să mai vină cu kendamele la școală. Spun că s-ar putea răni pe de altă parte. Sunt chiar voci din educație care spun că kendama îmbunătățește atenția și foarte important, copiii stau mai puțin pe telefon. Dumneavoastră cum vedeți lucrurile?
Nu știu, n-am analizat și nu vreau să vorbesc în calitate de ministru, că orice spun va fi luat de o parte sau de alta... Dar, ca om și ca psiholog, eu totdeauna spun că o tehnologie - că este o tehnologie, nu digitală, dar este un joc, o tehnologie -nu este în sone bună sau rea, devine așa în funcție de cum o folosești.
Nu știu, poți reglementa la școală să fie folosit în pauză, să ai grijă să nu înceapă jocul în timpul orelor de curs. S-ar putea să ajute dacă însă nu controlezi fenomenul și începi să apară concursuri între ei sau se joacă în timpul orelor interferează cu procesul educațional. Deci nu vreau să mă pronunț, doar că eu am această atitudine: nu sunt pentru a interzice lucruri, ci pentru a căuta o formă ponderată și mereu să te gândești unde este echilibru.
Se încarcă comentariile...
