Cu ce se ocupă de fapt consilierul invocat în toate cazurile de violență școlară
0Cazurile extreme de violență școlară din ultima vreme au adus în discuție necesitatea existenței consilierilor școlari în unitățile de învățământ. Experți în educație avertizează că, în lipsa unei hărți a problemelor din școli, angajarea de personal în plus nu va genera nicio schimbare.
Rectorul Universității „Babeș-Bolyai“ din Cluj-Napoca, prof.dr. Daniel David, subliniază referindu-se la actele de violență școlară, că s-a trecut de la paradigma bazată pe autoritatea profesorului la cea a vocii care strigă cel mai tare, și de aici apar problemele.
Nu există oameni-orchestră
Lucrurile sunt greșite chiar în textul legii, mai spune universitarul: „Toată lumea se trezește că era nevoie să fie consilieri școlari și că era nevoie să fie specialiști care să intervină. Eu spun, de mai mulți ani, că ceea ce se face în sistemul de educație este o păcăleală, ca să nu spun o impostură. Dacă vă uitați în diverse reglementări se discută despre specialiști în psihopedagogie. Nu există așa ceva în lumea asta. Există specialiști în psihopedagogie specială care se ocupă de copiii cu nevoi speciale, există psihologi și există pedagogi. Dar, fiindcă statul vrea să rezolve dintr-un salariu trei profesii, inventează lucruri care nu există niciunde în lume“.
Ce înseamnă consilier școlar? „Unii sunt absolvenți de psihologie, unii sunt absolvenți de științele educației, alții de asistență socială. Un consilier școlar, care este și psiholog, se poate ocupa de unele probleme care țin de psihologie. Nu se poate ocupa, de exemplu, de tehnici de învățare și tehnici de predare. Un consilier școlar care a terminat științele educației nu va putea să facă față problemelor de comportament pe care le are un copil, dacă acele probleme derivă din ADHD, de exemplu, sau altă problemă psihologică, dar noi ne prefacem că angajăm experți. Niciunde în lume nu există acest om-orchestră care să le poată rezolva pe toate și după aceea ne trezim că nu avem, iar când îi avem, că nu funcționează. Desigur că sistemul este prost organizat“, a explicat David.
Potrivit acestuia, nu este niciun consilier școlar care să aibă o fișă a postului coerentă pentru tot ce înseamnă consilieri școlari, și atunci, „ca să nu angajeze specialiști diferiți pentru nevoile pe care le are școala, ministerul caută oameni-orchestră, psihopedagog sau consilier școlar, nimeni neînțelegând de fapt ce înseamnă specialiștii aceștia și cu ce se ocupă“.
Dacă ministerul mizează pe acești oameni-orchestră, mai spune universitarul, vom ajunge în situația în care bifăm pe hârtie că avem consilieri, dar situația nu se va schimba.
Tehnici precise de ținere a clasei sub control
Din punctul de vedere al universitarului Mihai Maci, pentru a rezolva problema consilierilor școlari trebuie să vedem nevoile pe care fiecare școală le are. Diversitatea umană este de așa natură încât în fiecare țară există și indivizi care trag cu arma în semenii lor, punctează universitarul. Iar natura umană nu poate fi schimbată pe căi psihopedagogice. Trebuie văzut, mai spune acesta, ce facem acolo unde negocierea și vorba bună nu funcționează.
Cel mai probabil sunt comunități unde nevoia de asistent social este mai mare. Un asistent social care să cunoască și să migreze între problemele școlii și cele ale familiei: „Sunt alte medii în care este mult mai important să fie un psiholog. Sunt copii care au tot felul de probleme – au crescut singuri, cu bunicii sau cu device-uri, și atunci e nevoie de un psiholog“.
Profesorii ar trebui formați prin cursuri în care să deprindă tehnici speciale, foarte precise, după modelul protocoalelor, despre cum să țină o clasă sub control, lucru care acum nu se întâmplă în cadrul modulului pedagogic: „Poate că, în alte situații, ar fi nevoie și de implicarea Poliției, nu neapărat pentru a-i aresta, dar să ducă niște campanii de la om la om legate de droguri, de pornografie infantilă și probabil că sunt situații în care este nevoie de toate acestea. Dar, mai întâi, trebuie să cunoaștem problemele fiecărei școli în parte“.
O hartă a tuturor acestor probleme ar fi utilă și ne-ar feri de capcana de a încerca mereu să găsim formula universală. Angajarea a încă 10.000 de consilieri școlari în sistem doar ca să aibă din ce trăi catedrele de pedagogie și de psihologie în următorii 10 ani nu va duce la rezolvarea problemei. „Mi se pare că după 30 de ani ar fi trebuit să scăpăm de aceste abordări și să vedem care sunt problemele reale ale fiecărei școli. Și apoi, să vedem pe ce să ne focalizăm mai întâi? De unde să pornim pentru ca lucrurile pe care le facem să aibă un efect – efectul de autoritate. Ideile astea paușale cum că să facem psihopedagogi nu au nicio valoare. Doi ani după ce îi vom trimite pe oamenii aceștia la lucru, vom constata că nu se schimbă nimic. Este șocant că noi nu ne adecvăm, în timp ce în Occident teoria este de personalizare, de traseu cât mai strâns către problemă. Ori, noi tindem să mergem către o soluție pe țară. Care?“, conchide Mihai Maci.
Se încarcă comentariile...
