Trump ar fi dispus să ofere Ucrainei o „garanție de securitate NATO”. Expert: „Un precedent relevant este cazul Suediei și Finlandei”
0Reprezentanții administrației Trump vor prezenta partenerilor ucraineni și europeni un plan de pace care prevede o garanție pentru Ucraina bazată pe Articolul 5 al NATO, arată presa din SUA. Președintele Volodimir Zelenski va avea luni o serie de întâlniri la Berlin, între care discuții oficiale cu conducerea Germaniei, dialoguri cu parlamentari și o reuniune mai amplă cu liderii europeni. Expertul în securitate Gabriel Done explică în ce ar putea consta o astfel de garanție de securitate.
Consilierii președintelui Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, se întâlnesc la Berlin, cu președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, și cu liderii Germaniei, Franței și Marii Britanii, pentru a încerca să ajungă la un acord asupra planului SUA pentru pace în Ucraina, dezvăluiau, sâmbătă, pentru publicația Axios doi oficiali ai Casei Albe.
Casa Albă face presiuni puternice asupra Ucrainei să aprobe planul său, însă concesiile teritoriale pe care Kievul este rugat să le facă rămân un punct major de blocaj. Partea americană consideră că toate celelalte probleme sunt aproape de rezolvare și că Zelenski ar fi putut oferi o cale de avansare în privința teritoriului.
Sursele publicației amintite au arătat că se pare că s-au făcut progrese importante în ceea ce privește garanția de securitate pe care Ucraina ar urma să o primească din partea SUA și a Europei.
Un oficial american de rang înalt a declarat că administrația Trump este dispusă să ofere Ucrainei o garanție bazată pe Articolul 5 al NATO, care să fie aprobată de Congres și să aibă caracter obligatoriu din punct de vedere legal. Articolul 5 din Tratatul NATO este clauza de apărare colectivă și spune, pe scurt, că un atac armat împotriva unui stat membru NATO este considerat un atac împotriva tuturor statelor membre și acestea vor ajuta, militar sau cu alte metode, țara atacată.
„Vrem să oferim ucrainenilor o garanție de securitate care, pe de o parte, să nu fie un cec în alb, dar care, pe de altă parte, să fie suficient de puternică. Suntem dispuși să o trimitem Congresului pentru a fi votată”, a spus oficialul american.
Oficialul american a precizat că ar exista trei acorduri separate privind pacea, garanțiile de securitate și reconstrucția și că ultimele discuții le-au oferit ucrainenilor, pentru prima dată, „o viziune completă asupra zilei de după încheierea acordurilor”.
Negocierile privind pachetul economic și de reconstrucție postbelică decurg bine, potrivit oficialului american.
„Când oamenii văd ce vor primi și nu doar ce li se cere, sunt mai dispuși să meargă mai departe”, a spus oficialul.
„Conform propunerii actuale, războiul s-ar încheia cu Ucraina păstrând suveranitatea asupra a 80% din teritoriul său, ar primi cea mai mare și mai puternică garanție de securitate pe care a avut-o vreodată și ar beneficia de un pachet de prosperitate foarte semnificativ”, a adăugat acesta.
În articol se arată că nu este clar în ce măsură Rusia este de acord cu această variantă de acord de pace.
Întâlnire în format extins la Berlin
Delegația lui Zelenski s-a întâlnit duminică timp de peste cinci ore cu trimisul special al lui Trump, Steve Witkoff, și cu ginerele președintelui american, Jared Kushner. Discuțiile s-au concentrat pe propunerea de pace revizuită a SUA, precum și pe chestiuni economice și de securitate.
Witkoff a declarat ulterior la X că „s-au făcut multe progrese”, adăugând că discuțiile vor fi reluate luni dimineață.
Luni, președintele Ucrainei are noi întâlniri cu liderii europeni, pe fondul unor dispute nerezolvate privind teritoriul, securitatea și cerințele Rusiei.
Zelenski este așteptat să participe la o reuniune la nivel înalt cu alți lideri europeni, intre care premierul britanic Keir Starmer, președintele francez Emmanuel Macron, premierul polonez Donald Tusk, premierul italian Giorgia Meloni, precum și șefii Comisiei Europene, Consiliului European și NATO.
Merz a scris pe X înaintea întâlnirilor că Europa își menține angajamentul de a merge înainte, în ciuda diviziunilor.
„Dorim o pace durabilă în Ucraina”, a declarat cancelarul german. „Ne așteaptă întrebări dificile, dar suntem hotărâți să mergem mai departe.”
„Un precedent relevant este cazul Suediei și Finlandei”
Analistul de securitate Gabriel Done, vicepreședinte al ESGA România (Asociația Experților în Securitate și Afaceri Globale), analizează cât de realizabilă este o astfel de garanție din partea SUA, care până acum a refuzat să se implice astfel în conflictul european, și cum s-ar putea transpune în realitate.
„Ideea ca Statele Unite să ofere Ucrainei o garanție de securitate „echivalentă” cu Articolul 5 al NATO, aprobată de Congres și cu caracter juridic obligatoriu, nu este imposibilă în sine, dar ar reprezenta un pas extrem de ambițios și atent calibrat din punct de vedere politic și strategic”, susține analistul.
Astfel de soluții intermediare au mai fost găsite de marile puteri, de-a lungul timpului, pentru a sprijini securitatea unor parteneri fără a-i integra formal într-o alianță precum NATO. Aceste aranjamente au două obiective clare, spune Done, „pe de o parte, să transmită un mesaj de descurajare către adversari, iar pe de altă parte, să permită statului garant să păstreze controlul asupra nivelului și formei angajamentului său militar”.
Pentru administrația Trump, cunoscută pentru accentul pus pe costuri, control și suveranitate decizională, o astfel de formulă ar fi, teoretic, mai compatibilă decât o extindere clasică a NATO. „Un aranjament bilateral sau un cadru special, aprobat de Congres, ar permite Washingtonului să transmită un semnal puternic de descurajare către Rusia, fără a crea automatismul politico-militar complet al Articolului 5, care implică consens aliat și obligații multilaterale extinse”, arată expertul.
Un precedent relevant este cazul Suediei și Finlandei înainte de aderarea la NATO. Ambele state au beneficiat de o rețea densă de aranjamente de securitate care, arată Done, „în practică, au funcționat ca o formă de garanție de tip Articol 5 „de facto”, chiar dacă nu „de jure””.
Printre aceste garanții s-au numărat: acorduri bilaterale de cooperare militară aprofundată cu Statele Unite, inclusiv acces la infrastructură, planificare comună și exerciții integrate; declarații politice explicite de sprijin din partea Marii Britanii și Statelor Unite ale Americii, în special în perioada imediat următoare declanșării războiului din Ucraina, care promiteau asistență militară în caz de agresiune; cooperarea regională nordică (NORDEFCO), care a creat un nivel ridicat de interoperabilitate și planificare comună.
„Aceste mecanisme nu ofereau garanții automate, dar au crescut semnificativ costurile strategice ale unei agresiuni împotriva Suediei sau Finlandei, consolidând descurajarea înainte de aderarea formală la NATO”, explică expertul.
Cum s-ar putea aplica în Ucraina
Aplicată Ucrainei, o formulă similară ar putea lua forma unui angajament american de securitate condiționat, cu sprijin militar garantat, planificare comună și prezență politico-strategică americană, dar fără integrare formală în structurile NATO, arată Done.
„Din punct de vedere realist, însă, diferența majoră este că Ucraina se află deja într-un conflict deschis cu Rusia, ceea ce ridică riscurile de escaladare directă pentru Washington”, explică el.
Prin urmare, fezabilitatea unei astfel de garanții depinde de trei factori-cheie: a) claritatea limitelor angajamentului american, pentru a evita interpretarea unei obligații de intervenție automată; b) acceptabilitatea politică internă în SUA, inclusiv în Congres, unde o garanție prea apropiată de Articolul 5 ar fi intens dezbătută și ar conduce la o și mai mare polarizare politică și socială; c) capacitatea aranjamentului de a întări descurajarea fără a provoca o escaladare necontrolată cu Federația Rusă.
„SUA și partenerii europeni sunt cu adevărat pregătiți să facă acest pas?”
Dincolo de limitările tehnice și politice ale unei garanții de tip Articol 5, rămâne întrebarea: SUA și partenerii europeni sunt cu adevărat pregătiți să facă acest pas?
„În cazul administrației americane, disponibilitatea formală există, însă pragmatismul real va dicta amploarea angajamentului. O garanție juridic obligatorie presupune aprobarea Congresului și implică riscuri majore, mai ales într-un conflict direct cu Rusia”, arată expertul.
În plus, istoricul politic al administrației Trump arată o preferință clară pentru soluții flexibile și negociate, nu pentru angajamente automate, ceea ce înseamnă că orice garanție ar fi probabil calibrată pentru a maximiza descurajarea fără a obliga la o intervenție directă.
„Aș merge și mai departe și aș atrage atenția asupra faptului că atunci când Statele Unite au acționat unilateral, tensiunile cu Rusia au crescut exponențial”, spune Done.
Un exemplu relevant este războiul din Iugoslavia, când SUA, prin intervențiile militare și presiunile diplomatice, au urmărit – în parte – să limiteze influența Moscovei și chiar să o „umilească” pe plan internațional.
Această experiență arată că „orice angajament unilateral sau aparent „automat” de protecție pentru Ucraina ar putea escalada rapid tensiunile cu Rusia, cu riscuri strategice semnificative pentru întreaga regiune.”
În Europa, situația este și mai complicată, iar divergențele ne demostrază că unitatea a dispărut, spune expertul. „Unele state membre, precum Bulgaria și Italia, s-au opus zilele trecute în mod ferm folosirii activelor rusești înghețate pentru finanțarea sprijinului militar, semnalând o reticență clară față de escaladarea conflictului”, arată el.
„Orice garanție de securitate de tip Articol 5 pentru Ucraina trebuie tratată cu maximă prudență”
Într-un scenariu de contramăsuri rusești – cum ar fi blocarea accesului la resurse financiare sau energie – economia globală ar putea resimți efecte dramatice, ceea ce face ca angajamentele europene și ale SUA să fie mai degrabă condiționate și nu absolute.
„Profesorul Alessandro Orsini a subliniat cu acuratețe că „Europa, care trebuia să izoleze Rusia, se trezește izolată”. Această realitate arată că partenerii europeni, chiar dacă susțin în principiu descurajarea Rusiei, se află într-o poziție vulnerabilă, obligată să balanseze între solidaritate și propriile interese economice și strategice”, completează analistul. Fenomenul descris de Wilhelm, cunoscut sub denumirea de „legea eterogenezei scopurilor”, este foarte relevant aici, spune Done: „scopul inițial – izolarea Rusiei și protejarea Ucrainei – poate genera efecte neașteptate și chiar contrare intențiilor inițiale”.
„Astfel, încercarea de a oferi garanții puternice ar putea, paradoxal, să slăbească coeziunea internațională sau să creeze noi vulnerabilități economice și politice, dacă nu este calibrată cu foarte mare atenție”, explică Done.
Așadar, în fața unui conflict complex și a unor tensiuni majore cu Rusia, „orice garanție de securitate de tip Articol 5 pentru Ucraina trebuie tratată cu maximă prudență”.
„Istoria și realitatea politică arată că angajamentele automate sau unilateral asumate pot escalada rapid tensiunile și pot genera efecte strategice neașteptate. Pragmatismul, planificarea atentă și coordonarea strânsă cu partenerii europeni rămân singurele căi sigure de a sprijini Ucraina fără a pune în pericol stabilitatea globală. În acest context, prevenția și descurajarea calculată sunt mai eficiente decât gesturile spectaculoase, dar riscante”, a concluzionat analistul.
Se încarcă comentariile...
