Problemele portavionului american Abraham Lincoln sunt legate de atacurile iraniene asupra unei baze din Bahrain, la începutul războiului cu Iranul

Dificultățile de aprovizionare ale portavionului american USS Abraham Lincoln au început la scurt timp după prima zi a războiului, când rachete și drone de atac iraniene au lovit o bază navală americană în Bahrain.

Portavionul USS Abraham Lincon/FOTO:Arhiva

Atacul iranian, un răspuns la lovitura americano-israeliană asupra Teheranului, a distrus o mare parte a bazei. Odată cu ea a dispărut și un important centru logistic pe care Marina americană se bazase timp de decenii, scrie The New York Times.

Pentagonul a fost nevoit să găsească rapid o soluție alternativă pentru a continua aprovizionarea marinarilor care lucrau non-stop pentru a menține în aer avioanele de luptă implicate în misiuni de atac și, ulterior, pentru a susține blocada impusă porturilor iraniene.

Din cauza riscului unor noi atacuri iraniene asupra altor porturi din regiune, Pentagonul s-a orientat către o bază aflată sub comandă britanică pe insula Diego Garcia, situată la sud de Maldive și la aproximativ 3.500 de kilometri de Golful Oman, unde operează două grupuri de portavioane americane.

Îngrijorări legate de starea echipajelor

Pierderea centrului logistic din Bahrain a contribuit la o serie de probleme raportate pe portavioanele implicate în operațiunile împotriva Iranului, în contextul în care senatori democrați și-au exprimat îngrijorarea cu privire la cei 5.000 de marinari de la bordul Lincoln și la misiunea lor, care durează de aproape nouă luni.

Senatorul democrat Richard Blumenthal, din Connecticut, a transmis într-o scrisoare adresată secretarului de Război, Pete Hegseth, că printre problemele semnalate se numără lipsa unor provizii de bază și deteriorarea stării de sănătate mintală a membrilor echipajului.

Vineri, la o bază militară din statul Maryland, președintele Donald Trump a minimalizat aceste îngrijorări. „Nava respectivă se mișcă chiar acum, sau o va face foarte curând, și va fi înlocuită cu o alta, foarte asemănătoare”, a declarat el.

Înlocuitorul portavionului Lincoln este U.S.S. George Washington, aflat în mod normal în Japonia, care la începutul acestei săptămâni traversa strâmtoarea Malacca, în apele indoneziene, îndreptându-se spre Orientul Mijlociu.

Un alt portavion, U.S.S. George H.W. Bush, se află în regiune de câteva luni, după ce a plecat din Norfolk pe 31 martie.

Întrebat dacă durata desfășurărilor navale este prea lungă, președintele a răspuns: „Nu, nu, nu, câtuși de puțin — dimpotrivă”.

Secretarul de Război, Pete Hegseth, a oferit joi un răspuns similar atunci când a fost întrebat cât timp poate fi menținută blocada americană asupra strâmtorii Hormuz. „O putem menține atât timp cât este nevoie, la nesfârșit”, a spus el.

Rolul insulei Diego Garcia

La începutul războiului, fostul premier britanic Keir Starmer a refuzat să permită Pentagonului utilizarea bazei de pe Diego Garcia pentru operațiunea împotriva Iranului. Decizia a stârnit nemulțumirea lui Trump, iar Starmer a cedat ulterior, pe 1 martie, oferind armatei americane acces la insulă pentru ceea ce a descris drept „un scop defensiv specific și limitat”.

Un oficial militar american, care a vorbit sub protecția anonimatului din cauza sensibilității informațiilor logistice, a declarat că Marina a început să folosească Diego Garcia drept principal punct de aprovizionare la scurt timp după distrugerea bazei din Bahrain.

Această schimbare ar putea explica de ce Iranul a lansat, pe 20 martie, două rachete balistice cu rază medie de acțiune către insulă. Una dintre rachete a căzut în Oceanul Indian, fără să își atingă ținta, iar cealaltă a fost interceptată de o navă de război americană.

Nouă luni fără escală

Portavionul Lincoln, cu bază la San Diego, se află pe mare de aproape nouă luni fără așa-numitul „port de agrement” — o escală unde marinarii pot coborî de pe navă pentru câteva zile de relaxare.

Bahrainul este unul dintre cele două porturi unde portavioanele americane din regiune ancorau, de regulă, pentru a oferi echipajelor o pauză. Celălalt, portul emiratez Fujairah, la Golful Oman, se află și el în bătaia rachetelor iraniene.

Administrația Trump a mai folosit un alt portavion, U.S.S. Gerald R. Ford, aflat inițial în Marea Caraibilor în cadrul campaniei de presiune împotriva Venezuelei, misiune ulterior extinsă spre Orientul Mijlociu pentru lovituri aeriene asupra Iranului. Războiul a mobilizat, până acum, o parte semnificativă a flotei americane de portavioane, care va ajunge la 10 nave odată cu retragerea preconizată, anul viitor, a portavionului U.S.S. Nimitz.

Deși șase luni reprezintă durata standard a unei misiuni navale pe timp de pace, unele portavioane au avut misiuni mult mai lungi după atacurile din 11 septembrie. Totuși, cele 326 de zile petrecute pe mare de portavionul Ford reprezintă cea mai lungă misiune a unui portavion american de la Războiul din Vietnam încoace.

În timpul acelui război, portavioanele staționate la „Yankee Station”, o zonă din Pacific aflată în largul coastei Vietnamului, se retrăgeau adesea la baza navală Subic Bay, din Filipine — aflată la doar două zile distanță — unde echipajele puteau face o pauză de la operațiunile neîntrerupte, iar navele se puteau reaproviziona cu muniție, hrană, combustibil și alte provizii esențiale.

Potrivit tradiției și reglementărilor Marinei, comandantul unei nave de război poate solicita o „zi a berii” pentru echipaj atunci când acesta se află pe mare de cel puțin 45 de zile consecutive. Având în vedere durata misiunii Lincoln, echipajul ar fi fost deja eligibil pentru cinci astfel de zile.

Un purtător de cuvânt al Flotei a Cincea a SUA, care coordonează operațiunile navale din regiune și ar autoriza aceste „zile ale berii”, nu a răspuns vineri solicitării de comentarii privind eventualele cereri depuse de navele implicate în războiul cu Iranul.

Într-un interviu, congresmanul democrat Mike Levin, din California, a declarat că printre alegătorii săi se numără și marinari aflați la bordul portavionului Lincoln, iar membrii familiilor acestora i-au transmis îngrijorările lor legate de durata misiunii.

„Totul se rezumă, până la urmă, la o întrebare centrală: care este, de fapt, misiunea aici?”, a spus Levin. „Asta vor să știe familiile.”

Familiile de pe USS Abraham Lincoln fac presiuni asupra liderilor Marinei cu privire la sănătatea mintală a marinarilor

Membrii familiilor și marinarii spun că lunile petrecute pe mare, fără ca vreun sfârșit să se întrevadă pentru o desfășurare istovitoare în Orientul Mijlociu, au intensificat îngrijorările legate de sănătatea mintală și riscul de autovătămare la bordul navei USS Abraham Lincoln.

Aceste îngrijorări au fost aduse la cunoștință direct conducerii Marinei joi, când membrii familiei au vorbit cu secretarul interimar al Marinei, Hung Cao, și cu alți înalți oficiali în timpul unor întâlniri publice intense, susține doi membri ai familiilor care au participat.

Într-un caz, o soție a declarat oficialilor cu lacrimi în ochi că a primit un mesaj în aceeași zi de la soțul ei în care spunea „speră să nu se trezească mâine”, potrivit unuia dintre cei aproximativ 200 de participanți la ședința ce a avut loc la primăria din San Diego. Oficialii care au prezidat întâlnirea nu au răspuns direct la această declarație sau la declarații similare, dar au subliniat că marinarii de la bordul navei au avut acces la lucrători în domeniul sănătății mintale, precum și la capelani și medici, a spus soția. Acești oficiali au mai spus că Marina lucrează pentru a trimite mai mulți profesioniști în sănătate mintală pe navă, a adăugat soția.

Îngrijorările exprimate la întâlnirile de joi le reflectă pe cele ridicate independent de marinari și membri ai familiilor acestora în ultimele săptămâni. Interviurile cu marinari în serviciu activ și membri ai familiilor acestora, alături de zeci de comentarii publice pe rețelele de socializare și postări ale membrilor echipajului, descriu marinari care se confruntă cu epuizarea și scăderea moralului, inclusiv relatări despre gânduri suicidare și cel puțin un caz în care un membru al echipajului a fost împiedicat să sară peste bord. Preocupările apar în timpul unei desfășurări neobișnuit de solicitante — marinarii de pe Lincoln au susținut 40 de zile de operațiuni de luptă continue în zona de operațiuni a Flotei a 5-a a SUA și au înregistrat 250 de zile consecutive pe mare, potrivit oficialilor Marinei, scrie Stars and Stripes.

Număr record de zile petrecute pe mare fără escală în port

Portavionul a plecat din San Diego în noiembrie pentru o desfășurare în Pacific, a fost redirecționat către Orientul Mijlociu și este deja desfășurat de peste opt luni, inclusiv un număr record de zile petrecute pe mare fără escală în port.

Echipajul portavionului a petrecut o mare parte din acest timp sprijinind operațiunile de luptă ale SUA împotriva Iranului, iar desfășurarea, care era anticipată să se încheie în mai, a fost prelungită fără o dată de revenire anunțată public. Marina nu a precizat exact cum a reacționat la îngrijorările membrilor familiilor legate de sănătatea mintală și de potențialul de autovătămare ridicate la ședințele de joi. Însă serviciul a precizat că nava are o rețea de asistență pentru sănătate mintală care include consilieri, capelani, profesioniști din domeniul medical și alte servicii. „Conducerea efectuează continuu evaluări pentru a monitoriza și menține pregătirea psihologică a fiecărui marinar”, a declarat Marina într-un comunicat luni.

„Tot ce ne dorim este o întâlnire acasă”

Membrii familiilor și marinarii spun că cei aproximativ 5.000 de militari de la bordul navei Lincoln s-au confruntat cu lipsuri de alimente și apă, întreruperi ale serviciului poștal și zile lungi de muncă cu puțin timp liber. Lincoln a efectuat o mare parte din desfășurare fără escalele regulate în port, care de obicei oferă echipajelor portavioanelor o pauză de la viața pe mare. Portavioanele intră, în general, într-un port la fiecare 30 până la 45 de zile pentru a permite realimentarea, întreținerea și odihna echipajului. „Am tot mers pe apă tot timpul cât am fost desfășurați”, a spus un marinar, menționând că moralul echipajului era ridicat la începutul desfășurării, existând așteptări de vizite în port și alte pauze. Marinarul a adăugat adăugând că moralul echipajului este acum atât de scăzut încât marinarii și pușcașii marini de la bordul Lincoln ar fi dispuși să renunțe la orice opriri viitoare în favoarea întoarcerii acasă cât mai curând posibil. „Tot ce ne dorim este o întâlnire acasă.”

Marinarii și familiile lor spun că înțeleg că orele lungi de muncă, separarea și misiunile periculoase fac parte din serviciul militar. Însă mulți spun că echipajul portavionului

Lincoln a continuat să desfășoare operațiuni de luptă în condiții neobișnuit de dificile, fără a acorda suficientă atenție costurilor fizice și mentale. „Fiul meu se află în prezent pe acea navă și este foarte greu să-l aud spunând că el și colegii lui de bord se gândesc constant să sară de pe navă doar pentru a ușura situația”, a scris un părinte îngrijorat pentru Stars and Stripes în iulie.

Marinarii, împreună cu membrii familiei, au confirmat, de asemenea, probleme anterioare la bordul navei Lincoln, care au inclus raționalizarea alimentelor, penuria de apă și o perioadă de peste o săptămână în care militarii nu au putut spăla rufe. Aceste probleme au fost în mare parte rezolvate, iar serviciul poștal continuă să se îmbunătățească, au spus ei. O scurtă oprire într-un port din Oman la începutul lunii iulie a permis navei să se reaprovizioneze, inclusiv cu fructe și legume proaspete, despre care un marinar a spus că nu au fost disponibile la bordul navei Lincoln de câteva luni. Multor marinari li s-a permis să coboare de pe navă, dar au fost limitați la o zonă securizată din port.